Dragoş Dehelean mă întreabă ce părere am despre decizia ministrului mediului Nicolae Nemirschi de a amâna programul Casa Verde şi de a-l demite pe Mihai Toti de la conducerea Fondului pentru Mediu.

Am ascultat şi eu conferinţa de presă şi argumentele ministrului în legătură cu programul Casa Verde mi se par rezonabile. Evident, n-am cum să verific veridicitatea lor, dar logică au. Mai mult nu am cum să mă pronunţ.

În ce priveşte demiterea lui Mihai Toti de la preşedinţia Fondului pentru Mediu, nu pot decât să mă bucur. Acum 3 ani am organizat un boicot al activităţii Fondului, la care s-au raliat alte 50 de organizaţii de mediu. Reclamam atunci organizarea defectuoasă şi birocraţia excesivă introduse de Mihai Toti, care făcuseră Fondul aproape inaccesibil pentru societatea civilă. Puţine lucruri s-au schimbat de atunci. I-am sugerat în repetate rânduri şi ministrului Korodi şi prim-ministrului Tăriceanu schimbarea lui Mihai Toti. N-a fost să fie.

Dar bucuria mea e temperată. Demiterea preşedintelui Fondului pentru Mediu nu are nicio legătură cu competenţele sale profesionale. E pur şi simplu vorba de înlocuirea unui demnitar din vechiul cabinet cu unul nou. Înaintea alegerilor din 2004, Fondul era condus de un director numit prin concurs. Pentru a-l schimba, ministrul mediului din acea vreme, Sulfina Barbu, a schimbat legea de funcţionare a Fondului şi a creat funcţia de preşedinte, numit prin ordin al ministrului. Funcţia a revenit, conform algoritmului, liberalilor. E firesc ca puterea de acum să vrea să-şi pună oamenii săi într-o poziţie cheie cum este cea de preşedinte al Fondului pentru Mediu.

În fine, aş mai face o precizare la comentariile lui Dehelean: podcast-urile conferinţelor de presă nu sunt o inovaţie a ministrului Nemirschi. Eele existau pe site-ul ministerului mediului şi pe vremea ministrului Korodi.

Tags: boicot, casa verde, dragos dehelean, fondul pentru mediu, korodi attila, mihai toti, ministerul mediului, nemirschi, Sulfina Barbu