îmi creşteau aripi de copil
le plimbam pe străzi
cu gust de melancolie
cu miros de mister

drumul spre viitor / galben
primul meu răsărit de soare
era neted ca palmele
doar umbra unei femei îi păta pe alocuri strălucirea

la stânga
inocenţa zidurilor
îmi vorbea în şoapte
despre cât de albe sunt visele
la dreapta
umbrele se jucau
de-a v-aţi ascunselea cu realitatea

am învăţat să învârt
aripile
prin secunde
prin soare
până topeam căldura în cuvinte