Faţa noastră cea de toate zilele

Scriam că a fost mare bucurie ieri seară, la Gala Femeia Anului, să pot sta alături de un număr de femei remarcabile, pe care le admir şi le preţuiesc.

Prinţesa Marina Sturdza, Monica Macovei, Victoria Asanache, Wajiha Haris, Simona Miculescu, Bianca Brad, Liana Maria Vislan, Mihaela Tise, Iana Matei – aflaţi aici ce a făcut fiecare dintre aceste doamne pentru ca societatea în care trăim să-şi recapete o fărâmă de bunătate şi de demnitate. Lor le alătur firesc pe Leslie Hawke şi pe Ruxandra Hurezeanu, alte două prezenţe speciale din seara Galei.

Ajuns acasă, eterna şi fascinanta România a dat iar buzna în viaţa mea, de data asta pe sms: cineva mi-a semnalat pro-iniţiativa Ţară, ţară, vrem fundaşe. Şi mi-am dat seama că ţara nu le va dori niciodată cu adevărat pe premiante, oricât aş încerca eu să mă amăgesc că altfel stau lucrurile.

Într-o ţară în care totul merge cu fundu-n sus, iar fundul ţine de prea multe ori loc de obraz, era şi firesc să măsurăm progresul în număr de fundaşe la hectar.

  1. la fel si acela cu “divizia sexy”, cred ca asa se numea, sau se numeste ca am inteles ca ar fi si acum. oricum am ramas surprins de ce am vazut intr-un tabloid, cancan sau click ( nici nu stiu daca am scris bine, la cat de mult le citesc e posibil sa fi gresit :d) numai fotografii cu femei goale si pozitii sexuale.

  2. “era şi firesc să măsurăm progresul în număr de fundaşe la hectar.”

    nu, nu era firesc.

    “mi-am dat seama că ţara nu le va dori niciodată cu adevărat pe premiante, oricât aş încerca eu să mă amăgesc că altfel stau lucrurile.”

    gresesti. protv nu inseamna tara. la fel nici otv, antena si restul mizeriilor.

  3. e mai simplu sa spargi un geam decat sa montezi unul, e mai simplu sa belesti ochii dupa fundul unei domnisoare decat sa vezi pe unde mergi si sa nu cazi in gropi dupa cum e mai simplu sa pui fundul la bataie decat sa iti muncesti creierul pentru a invata ceva; e mai simplu; e normal ce se intampla; ciudat este ca noi suntem cei care ne iritam, dar purtam in acelasi timp vina; cei care au subcultura in sange nu sunt mai multi decat cei care se simt jigniti de asa afisari, dar cei care se simt ofensati – pe buna dreptate – prefera sa taca pentru a nu se cobori la nivelul celorlalti; pe de o parte e semn de noblete, pe de alta parte, ramanem fara nobili

  4. basic_instincts

    @zaqk
    postarea ta ma duce cu gandul la marile figuri ale lumii ortodoxe (Antonie, Vasile, Grigorie, Nectarie…). erau niste persoane foarte emancipate, de o noblete sufleteasca fara margini, dar care desi prigoniti pentru valorile pe care le aparau au preferat sa lupte. au indurat nesfarsite umilintze, sustinandu-si cu ardoare ideile. ar trebui sa urmam exemplul lor. daca gandul cu care incerci sa iei atitudine este corect (adica spre folosul la toata lumea, inclusiv adversarii), nu risti sa iti stirbesti nobletea. dimpotriva inlaturi si mandria care atunci cand taci poate sa te invaluie (esti mai bun decat ei).

  5. @basic_instincts
    ai dreptate! numai ca nu mai stiu cat de actual este in zilele noastre; se intampla o segregare tot mai accentuata a societatii noastre si tintele categoriilor sociale sunt asa de diferite (unii vor bani, femei, masini altii vor carti, cultura, educatie, nivel de trai bun pentru toata lumea) incat nu o sa ajungi sa ii pui de comun acord; de aici reticenta de a actiona, de aici lipsa urmarii de exemple;
    din pacate uneori cand vad in jurul meu atatia indivizi care au niste scopuri asa de marunte in viata, uneori simt o dorinta de a-i elimina fizic pe ei, pe familiile lor care au lasat asa ceva sa se intample, sa purific societatea de asa elemente nocive (da, stiu, a mai fost unul care a dat peste cap lumea intreaga :P); ma polueaza sonor, olfactiv, psihic

  6. lasand la o parte ipocrizia concursului, eu vroiam sa adaug altceva…trebuie sa fie o lovitura a naibii de dureroasa sa te trezesti asa, dupa cateva ore de cultura pura in compania unor persoane ca doamnele mentionate in postarea ta…tare greu e sa dai, mai mult la propriu decat la figurat, “cu capul de pragul de sus”…e dureros ce se intampla…

Leave a Reply