PHARE era cuvantul magic si avea sa ramana asa pana in vremuri apropiate de zilele noastre, pentru ca era echivalentul unor fonduri care, desi presupuneau batai de cap din ce in ce mai mari, erau, nu-i asa? gratis.
Cu 12 ani in urma, cand am luat eu la cunostinta de existenta acestui program de finantare, lucrurile stateau pe roze. La propriu, imi amintesc, de pilda, de o revista a Asociatiei pentru Roze si Trandafiri (redau aproximativ numele, dar intelegeti ideea), care prezenta diverse tipuri de boboci si era sustinuta printr-un mecanism de seed-funding (bani pentru initiative aflate la inceput de drum) foarte generos, cu birocratie minima si deschidere maxima.
Pentru proiectele mai ample, grila de criterii devenea ceva mai complexa, dar, una peste alta, programele PHARE aveau bani de dat, iar organizatiile nonprofit, motiv de luat.
povesteşte Miruna Cugler, colega mea de la MaiMultVerde, într-un articol despre finanţarea societăţii civile publicat pe responsabilitatesociala.ro.