Păşesc însoţit de zgomotul ascuţit de parchet vechi. Intru din dormitor în camera de zi şi de-acolo în bucătărie, trecând printr-un hol comun. De obicei m-ar fi izbit un miros de cafea şi ochiuri, amestecat cu fum de ţigară, într-un buchet olfactiv care m-ar fi trezit de-a binelea. Dar Oana stă sprijinită de perete, cu mâna în care ţine ţigara îndreptată graţios spre geam. „Dulcică, tu dormi şi ne-au tăiat gazele!” Mă prefac îngrijorat.
Mai fusesem cu alte fete, dar Oana era o femeie în toată firea. Doar ce împlinise 32 de ani la începutul verii. Eu urma să împlinesc 19 peste câteva săptămâni, la sfârşitul lui iulie.
Matei e fashion editor la GQ şi învaţă jurnalismul narativ la cursul lui Cristi Lupşa. În timpul cursului, studenţii scriu o poveste care ţine de istoria personală, aşa că textul final e undeva între literatură, psihologie şi arheologie (ba e jurnalism, mă tem ca va ricoşa Cristi). Matei a avut ideea să publice toate cele patru drafturi pe blog (unu, doi, trei şi patru), aşa că am putut să urmăresc naşterea textului in vivo.
Recunosc că, pe undeva, mă roade invidia: n-am avut încă timp să merg la cursul lui Lupşa, deşi l-am recomandat multor prieteni, şi n-am scris în viaţa vieţilor mele 4 drafturi înainte să public un text. E o disciplină pe care deocamdată o admir de la distanţă. Respect!
Nu sunt sigur că am înţeles foarte bine,dar jurnalismul ăsta narativ e un fel de “Gonzo journalism” al lui Hunter Thompson?
Nu e chiar asa, desi cele doua tipuri de jurnalism se intalnesc intr-un anumit punct. Junrnalismul narativ exista dinaintea lui Thompson si presupune – foarte pe scurt – expunerea unui subiect jurnalistic sub forma unei povesti, cu inceput, curpins si incheiere. Cere foarte mult reporting si o relatie aproape intima cu subiectul tau, in timp ce Gonzo (nascocirea lui Thompson) presupune implicarea 100% in povestea ta, pana in punctul in care tu ca scriitor devii personajul pe care il cauti.
coane bucuresti o intrebare. Daca matale ai scris texte fara prea multe drafturi si unele au iesit “de regiune superior” la ce-ti mai trebe nenicule cursuri de jurnalism narativ? Esti autor publicat, scrii constant pentru reviste de muieri, stii sa faci nodul intre doua snururi de cuvinte pentru a seduce masele pe la conferinte… ce mai vrei?
sau poate crezi in puseuri adolescentine ratacite (se vede ca esti din ala care n-a avut cosuri, ca scapai acum si de idei copilaresti) ca de 7 ori cate 7 drafturi o sa bata vreodata iscusinta la scris catalizata cu diversele mijloace de trippare in masa. multumeste-i batranului Che Tao Min ca ti-a dat destula inspiratie, si considera ca acolo ti-ai facut ucenicia, ridicate asadar si umbla, fericitule!
Salut Dragos. Asta e un off-topic pentru care imi cer scuze. Stiu ca sunt in blogroll-ul tau, iar de curand m-am mutat in .ro pe inethos.ro. M-ar ajuta mult daca ai putea sa modifici linkul. Multumesc mult oricum si te astept la citit. Sa ai un Paste binecuvantat.
Gabi.