A avea stil înseamnă a te purta în acord cu tine însuţi, a vibra în registrul care ţi-e propriu. Femeile au o ureche muzicală cu care simt instrumentele dezacordate şi notele false.
Nu trebuie să ai un doctorat în studii de gen ca să observi că femeile preferă bărbaţii cu stil. Aşa cum noi preferăm o marcă de maşină sau alta. Mulţi am fi probabil în stare să refuzăm un automobil mai ieftin, dar cu performanţe comparabile cu ale maşinii la care visăm, pentru simplul motiv că ne dorim să conducem nu doar o maşină, ci şi o marcă de maşină.
(Îmi dau seama că tocmai am comparat bărbaţii cu maşinile, un faux-pas al studiilor de gen, dar cred că face bine puţină autoironie de cealaltă parte a baricadei).
Judecăm astfel nu doar pentru că vrem să le luăm faţa prietenilor şi vecinilor, ci şi pentru că o marcă aduce cu sine nişte promisiuni despre fiabilitatea maşinii, despre performanţa motorului, despre experienţa de bord. O mai facem, apoi, pentru că ştim că un BMW Seria 3 spune ceva despre noi, în vreme ce un Accord spune altceva, iar un Prius sau un RX-8 spun, fiecare, cu totul şi cu totul altceva.
Închipuiţi-vă acum cum ar arăta un brăduţ din acela odorizant atârnat de retrovizoarea unui seria 3. De fapt, nici nu trebuie să vă imaginaţi. Sunt convins că aţi văzut cel puţin o dată aşa ceva. Sau un eleron metalizat pe un Logan. Sau neoane fosforescente în habitaclu. Abia acum cred că începeţi să vă daţi seama cum arată stilul foarte multor masculi români. Şi nu e vorba doar de stilul vestimentar, e vorba de felul în care se aşază aerul în jurul cuiva, de semnătura pe care o lasă în urma sa.
În toate exemplele de mai sus e vorba de prost gust. Nu există nici un motiv raţional pentru care n-ar trebui să-ţi atârni un brăduţ odorizant de retrovizoarea unei maşini de 40,000 de euro. Sau pentru care n-ar trebui să-ţi tunezi Loganul. E doar o chestiune de gust. Iar gustul ţine de inteligenţa emoţională. V-aţi prins? De-aia cred eu că preferă femeile bărbaţii cu stil.
Nu pentru că arată mai bine, se îmbracă mai bine şi ştiu să se poarte mai frumos. De fapt, unii dintre bărbaţii cu stil arată destul de trashy, alţii se îmbracă strident, iar alţii se poartă cel puţin ciudat. Dar toţi, fără excepţie, fac un efort conştient de a se purta în acord cu ei înşişi. Iar asta nu ţine de IQ, acest coeficient a cărui importanţă ne-am obişnuit s-o supralicităm. Ţine de intuiţie, de un anumit simţ al contextului, de empatie şi de încredere în sine. Adică de tot ceea ce nu se educă în şcoală, deşi e vorba tot de inteligenţă, adică de înţelegere şi de adaptare.
Aşa cum unele mărci de maşini vorbesc indirect despre stabilitatea lor într-o curbă, un bărbat care se află într-un efort voluntar de a se înţelege şi cizela pe sine însuşi vorbeşte indirect despre capacitatea lui de a se adapta într-o relaţie.
Desigur, nici într-un caz, nici în celălalt, nimeni nu poate opera cu certitudini. Dar lucrul cu certitudini e oricum ocupaţia favorită a inteligenţei raţionale, în vreme ce deciziile rapide care implică probabilităţi sunt atributele inteligenţei emoţionale.
Am citit undeva că decizia de a te îndrăgosti se ia în cele mai multe cazuri în primele 30 de secunde. Şi singura întrebare care-mi vine acum în minte sună aşa: tu ai intra cu o Dacie cu 130 la oră într-o curbă pe Valea Oltului?
:: Esquire, aprilie 2009
Prima intrebare a mea e: Dacia e masina? iar a doua intrebare e nu suna mai bine ca final ceva in genul: V-ati indragostit in primele 30 de secunde intr-o Dacie care ia curba pe Valea Oltului cu 130 la ora? Evident ca eu ca femeie nu pot sa raspund unei astfel de intrebari pentru ca e un post despre masini 😀
Eu cred ca putem agata un bradut si in Maybach. Nu sunt prea sigur insa de condusul lui imbracat in maieu cu gaurele. Desi sunt sigur ca s-ar gasi ceva femei sa sustina ca are stil. 😉
Imi cer scuze, intrebarea mea nu are nicio legatura cu ceea ce ati scris. Eu sunt angajata la stat si as dori ca cei 2% din impozit pe care-i pot redirectiona catre ce institutie doresc eu, sa-i dau asociatiei din care faceti parte. As vrea sa stiu daca pot trece contul pe care il aveti la Banca Reiffeisen. Va multumesc.
pe cand masini metrosexuale??! :))
cum adica “fac un efort constient de a se purta in acord cu ei insisi”?! nu mi se pare ca e necesar un efort sa fii tu insuti, mai degraba invers. cei care se poarta in acord cu ei insisi nu numai ca sunt sinceri cu cei din jur, ci in primul rand sunt sinceri cu ei insisi. iar lucrul asta inseamna libertate si, da, respect de sine.
eu imi permit sa am ceva dubii ca prostul gust tine de inteligenta emotionala. tine intradevar de latura sensibila, oarecum ultima a persoanei..dar de fapt cred ca indica nivelul de indumnezeire. evolutia spirituala, gradul de conectare la valorile eterne. omul de bun gust are de cele mai multe ori prezenta simplitatea ca principiu de viata.
si faptul ce cineva face eforturi de adecvare are alt semnificat. este tulburat.
in schimb omul egal cu el insusi indiferent de circumstantze desi lupta este linistit, centrat. e senin. il are pe dumnezeu in mijlocul cercului. oriunde ar fi, orice ar face se afla la egala distanta de ce conteaza si ramane el insusi. se comporta simplu, natural si nu propune niciodata false imagini despre sine. vestea proasta consta in faptul ca este un DAR (al duhului sfant).
sunt insa complet de acord ca be yourself este o garantie de bun gust.
stiu ca am scris chestii gigantice in trei randuri si imi asum oprobiul public 🙂
Mie nu mi-a placut textul. Mi se pare ca nu spune nimic. In continuare, cu prietenie 😉
Mai ales ca faci observatii legate de stil intr-o revista despre a caror cititori de sex masculin cred ca fac parte din categoria celor cu stil. Si-atunci, la ce folos textul? Gata, am plecat 🙂
Stau si ma intreb care e de fapt problema unui bradut odorizant (lasand la o parte bmw seria 3 fata de care nu faceti decat perpetuati prejudecati plictisite) cand vrei sa nu-ti puta masina a cacat.
n as intra nici cu un bmw cu 130 pe valea oltului:))
nici gabriel liiceanu for that matter. el ar intra doar cu 110 🙂
“Trebuie sa luati, cu mine si cu Siegfried, o curba pe Valea Oltului, domnule Teodorescu, in care sa intrati cu 110 pe ora si sa iesiti cu 130, bind in timpul asta, fara ca un strop sa va alunece pe pantalonii de culoarea oului de rata, o ceasca de cafea, pentru ca sa puteti intelege ceva din minunea numita Siegfried.”
http://www.cotidianul.ro/liiceanu_la_volan_elogiu_lui_siegfried-27113.html
Super articol!
ESTI CEL MAI ADEVARAT BARBAT!
eu nu cred ca decizia de a te indragosti se ia…cel putin nu de cel care o face..
Şi eu am citit undeva că intuiţia feminină le ajută pe femei să ia decizii relaţionale de la prima întâlnire. Mai exact, încă din primele momente petrecute cu respectivul, ea îşi dă seama dacă se poate întemeia o relaţie cu acesta, sau nu. Doar că există multe cazuri în care îi lipseşte hotărârea sau puterea de a se încrede în intuiţia ei, şi se ajunge la diferite compromisuri şi eşecuri emoţionale.
dragutz articolul “cei care s-au prins” !
dragos, te-am urmarit la tv cand vorbeai intr-o emisiune tot despre stilul (sau lipsa acestuia) barbatilor din romania.
PARCA AI FI ROSTIT CU VOCE TARE CE GANDESC EU!
de multe ori am discutat cu prietenele mele sau chiar si cu iubitul meu despre faptul ca romancele nu prea au dupa cine sa intoarca privirea pe strada…
…din pacate.
pentru ca barbatii din romania sunt neingrijiti, au vesnic acelasi pulover, aceeasi geaca de piele veche, aceiasi adidasi… uneori nerasi, alteori neparfumati (asta ca sa ma exprim frumos), sunt pur si simplu neatractivi.
rar mi se intampla sa vad un tip care sa fie ok de la varful pantofului pana la ultimul fir de par din cap.
ce pacat.