Azi se face anul de când măsor traficul cu Google Analytics, prilej să mă uit puţin la voi, cei care-mi citiţi blogul.
Dar mai înainte câte ceva despre mine. Am scris prima dată pe blog acum şase ani, în aprilie 2003. Era un blog făcut de mine cap-coadă (sau, mai bine zis, “cod-coadă”) cu Movable Type (Google cumpărase platforma Blogger abia cu două luni înainte, iar eu nu eram la curent).
Se numea historyandsociety.net (domeniul fusese cumpărat pentru un an; când a expirat contractul, eu nu mai lucram acolo aşa că blogul s-a pierdut). British Council organizase împreună cu The Centre for South-East European Studies şi New Europe College o conferinţă despre istorie şi societate în ultimii treizeci de ani şi ne venise ideea să folosim această nouă găselniţă tehnologică. Blogul l-am promovat prin universităţi, în “Dilema” şi doar pe câteva site-uri. Mi-aduc aminte că posterul îl reprezenta pe Lenin pixelat într-o fereastră de MacOS numită “lenin.jpg” şi deasupra era o căsuţă de dialog: “Save or move to trash?”.
Am scris apoi, în toamna lui 2003, o carte în priză directă, publicând fiecare capitol pe blog la www.weblog.ro/realk. Sunt cinci ani de când editura Polirom a publicat-o.
Am făcut apoi pauză doi ani. Am scris prima însemnare pe acest blog acum trei ani, pe 4 aprilie 2006, iar acum o săptămână, pe 12 mai, am publicat însemnarea cu numărul 1,000.
Am început să scriu la bucurenci.blogspot.com, am trecut apoi pe bucurenci.wordpress.com şi am ajuns, în fine, pe bucurenci.ro cu platformă WordPress în spate.
Mi-am dat seama, privind statisticile, că unul dintre motivele pentru care îmi place blogging-ul este că, dacă-ţi faci bine treaba, munca îţi este recompensată. Trebuie doar să ai constanţă, să rămâi focalizat şi să scrii cât de bine eşti tu în stare. Iar dacă faci asta, cititorii vin şi, mai ales, rămân.
Despre voi, acum. În ultimul an aţi fost 138 de mii de unici, aţi făcut 340 de mii de vizite în decursul cărora aţi acumulat 800 de mii de vizualizări de pagină.
Aţi crescut de la o medie de 720 de vizite pe zi în 2008 la 1,300 de vizite pe zi în 2009.
Cifra cu care mă mândresc cel mai tare sunt cei 560 de abonaţi care mă citesc zilnic cu Google Reader.
Dar fie că sunteţi abonaţi, cititori, vizitatori sau simpli trecători, vreau să vă mulţumesc tuturor pentru că mă ajutaţi să scriu cu regularitate şi pentru că daţi un sens acestui blog.
Multumim si noi!
Aveţi condei, D-le Bucurenci! Felicitări!
Noi muţumim, Dragoş Bucurenci 🙂
La cat mai multi, Dragos!
buna ziua
citesc acest blog de aproape un an(pot sa spun ca a fost “dragoste la prima vedere”)si de atunci il citesc in fiecare zi.
descoper o gramada de informatii interesante si utile care ma imbogatesc.
multumim, darga drados
Sa vedem ce va fi la urmatorul articol de acest gen. Dar ai dreptate la partea de constanta si scris cat de bine se poate. Recompensele vin incet incet 🙂
Observ ca si dvs ati trecut de pe blogger pe wordpress, la fel ca multi altii care dupa aceea si-au luat propriul domeniu “powered by” o tema de wordpress.
Chiar cred ca ar trebui sa-mi schimb si eu platforma. 🙂
O zi insorita va doresc!
la EvZilei imi pareai enervant. dupa care te/am vazut intr/o emisiune despre delta & mediu cu M.Radulescu. era un fel de interviu. atunci mi/am spus ^uite un tip cu adevarat interesant^. pe blog nu mai stiu cum am ajuns, dar mai important este ca am ramas 🙂
am voie sa zic ceva gigantic? tu esti o persoana charismatica. chestia asta nu se invata nicaieri. este un dar, ceva innascut. sper ca intotdeauna sa folosesti lucrul asta spre binele si linistirea celor ce iti sunt in preajma.
Iti multumesc si eu pentru informatii, pentru imboldul si incurajarea ca se poate, pentru umor si pentru claritatea gandirii, care incepe sa devina din ce in ce mai rara.
“…mai rara (la altii!!)” 🙂
vă mulţumesc tuturor pentru dimineaţa asta frumoasă 🙂
Felicitari 🙂 Trebuie sa recunosc ca de tine am auzit prima data prin intermediul cartii apoi, cautand mai multe despre tine, am descoperit blogul si il descopar in continuare de cel putzin 2-3 ori pe saptamna.
Ma inspira ceea ce faci , dar mai ales pasiunea si devotamentul
putini am fost, multi am ramas, deci.
p.s. eu te stiu, mai intai de toate, de la ohara (donovetsky). (asta daca tot suntem la capitolul ‘link-uri’.) 🙂
@bobar, primul blog pe care am scris l-am construit cu Movable Type (https://bucurenci.ro/2009/05/eu-voi-si-bl…), nu stiam ca se mai foloseste si acum
@dragosbucurenci movable type mi-a placut pentru ca se numeste la fel ca presa lui Gutenberg 🙂
@bobar, primul blog pe care am scris l-am construit cu Movable Type (https://bucurenci.ro/2009/05/eu-voi-si-bl…), nu stiam ca se mai foloseste si acum
@dragosbucurenci movable type mi-a placut pentru ca se numeste la fel ca presa lui Gutenberg 🙂