Nu mă mai întrebaţi dacă a fost scump.
Vă spun: se putea face şi mai scump!
Monica Iacob-Ridzi

Am urmărit cu sufletul la gură filmul evenimentelor din Comisia Parlamentară de Anchetă, aşa cum s-au văzut ele pe blogul lui Tolo.

N-am avut nicio treabă cu ministerul condus de Monica Ridzi, cu toate astea am simţit că scandalul ăsta mă priveşte direct. “Banul public e banul meu” e un clişeu care a căpătat în cazul Ridzi o dureroasă concreteţe: m-am simţit furat, ţepuit, prostit în faţă, făcut şmechereşte ca ultimul fraier.

Am văzut-o pe Monica Ridzi o singură dată în viaţă şi n-am vorbit nimic, dar de când cu serialul lui Tolo am senzaţia că ne cunoaştem de-o viaţă. Indiferent de ce scrie în raportul majoritarilor şi în cel al minoritarilor, indiferent ce vor decide ministrul, prim-ministrul, procurorii sau judecătorii, această anchetă şi-a atins ţinta: a ajutat-o pe Monica Ridzi să-şi dea arama pe faţă şi să ne arate că nu e doar hoaţă şi incompetentă, e şi mincinoasă, neruşinată şi tupeistă.

Ministrul Ridzi ne-a băgat tuturor mâna în buzunar până la cot şi, când am prins-o de mână, ne-a dat cu tifla: “Nu pune mâna pe mine, ţărane!”. Nu-i ajunge că ne-a furat, acum vrea să ne şi prostească.

Nu mă interesează unde s-au dus banii de la MTS. Nu mă interesează decât un singur lucru: cineva care plăteşte aproape 800 de mii de euro pentru ceva ce nu face nici 300 de mii este ori prost ori ticălos. În ambele cazuri, el nu poate fi ministru. Monica Ridzi trebuia să-şi dea demisia din ziua înfiinţării Comisiei Parlamentare de Anchetă. Rămânerea ei în funcţie, chiar şi după ce această Comisie şi-a formulat concluziile, este un scuipat gros pe care Monica Ridzi îl trânteşte pe faţa fiecărui cetăţean român plătitor de taxe.

Nu discut aici de vinovăţie, n-are decât să se pronunţe justiţia în legătură cu asta. Discut de credibilitate. Cine te mai crede astăzi, Monica Ridzi, când te-a văzut o ţară întreagă ce fel de poamă eşti?

Am auzit enormităţi zilele astea: Monica Ridzi a fost atacată pentru că e femeie, greşeala ei a fost doar aceea că “nu ştie să comunice”, atacul face parte dintr-o campanie “împotriva tinerilor din politică”, lui Tolo i s-a propus un post de secretar în MTS. Ministrul Ridzi nu ştie pe unde să mai scoată cămaşa: cu fiecare cuvânt pe care-l scoate pe gură, se prinde şi mai tare în plasa de minciuni şi de înşelăciune la adăpostul căreia spera să ne prostească şi să ne lase cu ochii-n soare.

Nicio explicaţie, nicio scuză, niciun ţap ispăşitor nu o mai pot absolvi pe Monica Ridzi de ceea ce românii au văzut cu ochii lor: comportamentul simulat, de infractor prins cu mâţa-n sac, care atacă disperat pentru că ştie că nu mai are nicio scăpare.

Cât vei mai abuza, Monica Ridzi, de răbdarea noastră? Ascultă cum urlă bruma de conştiinţă care ţi-a mai rămas şi încetează această neruşinare. Dă-ţi demisia şi reperează-ne măcar onoarea, dacă tot ne-ai luat banii. Scuteşte-ne de batjocura de a te mai numi “demnitar”, nu ne mai fă injuria de a face parte din Guvernul României. Nu te purta cu noi cum o făcea Adrian Năstase, de scârba căruia i-am adus pe-ai tăi la putere. Nu ne lăsa, Monica Ridzi, şi futuţi şi cu banii luaţi. Nu merităm asta.

:: Semnează aici pentru demisia ministrului Ridzi.

Tags: abuz, adrian nastase, ancheta, comisia parlamentara, delapidare, demisia, guvernul romaniei, hotie, minciuna sfruntata, ministru, monica iacob ridzi, nerusinare, rabdare, tineret si sport