Îmi place căscatul. Casc copios, cu poftă, contagios, auto-suficient, homeric, vicios. Casc cum îi plăcea lui Radu Anton Roman să mănânce. Casc de când mă ştiu. Serile mai ales, casc cum respir.
Nu ştiu cine a fost imbecilul care a răspândit mitul vulgar ce leagă căscatul cu plictisul. Dacă stau cu tine faţă în faţă şi casc, poate să însemne multe lucruri:
- (a) sunt puţin obosit
- (b) creierul meu are nevoie de puţin mai mult oxigen
- (c) sunt foaaaaaarte relaxat şi-mi place de tine.
În niciun caz nu înseamnă că mă plictiseşti! Aş vrea să-l prind de idiotul care ţi-a băgat în cap ideea asta şi să i-o scot pe nas…
Mulţi ani m-am străduit să-mi ascund căscatul. Ca să nu creadă lumea că mă plictisesc uşor. Când făceam asta, Ioana zicea că semăn cu un iepure. Într-o bună zi m-am săturat să mai semăn cu un rozător şi mi-am asumat căscatul. Casc când şi cât am poftă.
Şi ştii ceva? E adevărat că mă plictisesc uşor. Dar atunci când o fac, nu casc. Mâzgălesc.
…mi-ai transmis cascatul -iata, si pe aceasta cale-, amuzandu-ma, asa ca, iti daruiesc si eu informatia utila, ca prin cascat nu doar se manifesta relaxarea, ci se si induce. Cantaretii de opera practica voluntar aceasta modalitate eficienta de a-si relaxa coardele vocale, inaintea intrarii in scena. Metoda da roade si pentru noi -muritorii de rand-, cand avem a face fata unei situatii ce ne tensioneaza, iar starea de insecuritate ne este tradata prin/de voce. Atunci, cateva reprize de cascat zdravan si de respiratie controlata constient, ajuta mult.
Noapte-Buna!
:)) ai scris postul asta de parca mi-ai fi citit gandurile…doar ca pe mine nu m-a interesat niciodata ce cred cei care ma vad cascand…in schimb, sunt renumita pentru “cascatul meu cu pofta” pentru ca este teribil de molipsitor…atat de molipsitor ca stateam intr-o zi la stop si inevitabil am inceput sa casc, iar pe trecerea de pietoni trecea un domn care a inceput si el sa caste:)
atunci ma linistesc si eu, adepta statului cu mainile incrucisate, gest tradus de unii “specialisti” mesaj de plictis, lipsa de interes. eu asa stau cand ma relaxez, cand ma simt bine. multumesc pentru incurajari:).
Delia, limbajul corporal este chiar transmitator de mesaj autentic, mult mai incarcat de sinceritate decat cel verbal (supus cenzurii, asadar, legat mai strans de ratiune acesta din urma si nu de afectivitate, precum cel dintai).
Ca exista oameni care incearca sa-i descifreze semnificatia, este un lucru bun. Nu sunt unul dintre ei -din pacate!-, ci doar convinsa de continutul de adevar pe care-l poti afla, daca nu minimalizezi semnificatia unui gest, a unei inflexiuni a tonului din voce, a unei scurte taceri/pauze premergatoare rostirii cuvantului, a privirii ce-l acompaniaza -evitanta/directa-, contradictorii sau complementare mesajului exprimat verbal. Cuvintele capata astfel greutate sau sunt infirmate.
Limbajul non-verbal este cel cu ajutorul caruia “cernem” oamenii, impartindu-i in sinceri/autentici sau fals-ipocriti (ia ca cel mai simplu exemplu politicienii, care, au cam acelasi continut in mesajul verbal cel transmit. Doar auzindu-i rostind cu voce tremuranda: “Tarisoara mea…”fugi cat mai departe…).
Revin la cele scrise de tine, referindu-ma la pozitia bratelor (mainilor?) incrucisate (peste bust?). Daca ai fi in conversatie cu cineva si ti-ai mentine aceasta pozitie, cred ca i-ar fi tare greu sa creada(simta!), ca te simti “bine, relaxata”, ci mai degraba, ca prin aceasta “adunare” protectiva a fiintei tale, vrei sa-ti expui cat mai putin din tine -fizic/sufleteste-, in relatia cu el. Ar fi deci, mai degraba o atitudine de aparare sau tipica unui om mai putin deschis relatiilor spontane, mai introvertit si, care, da, se poate simti bine, dar, mai degraba, cu sine insusi.
Hai, iarta-ma te rog, pentru aceasta mica incursiune in “terenul tau”, fara a fi invitata.
Iti doresc numai bine!
In “Fratii Jderi”, relaxarea molateca a domnitelor, prelungita in cascat si-n intinderea lenesa a bratelor deasupra capului, semnifica un picut mai mult decat punctul “c” asa cum il traduce Dragos. Gestul incarcat de erotism era mai mult decat o promisiune …
Sadoveanu o spune … asa ca, pas sa-L contrazica cineva!
draga nora, multumesc pentru explicatii si insemnatati, oarecum le stiam, dar nu atat de bine explicate. sunt de acord cu cele spuse mai sus, insa eu cred ca fac parte din exceptii. chiar ma relaxez si ma simt bine atunci cand port o conversatie cu cineva si ma “intind” sau imi incrciosez bratele peste bust. oricum, o sa mai studiez problema. multumesc.
Uite-asa m-am chinuit eu, acum cateva seri, in timpul unei discutii cu un amic, sa-mi ascund cascatul. Nu ma plictisea omul, doar imi era foarte, foarte somn. Mersi, Bucurenci, m-ai eliberat, de-acuma o sa casc si eu la liber. Ce mama ma-sii… Sa moara toate conventiile stupide!
Cu mare placere, draga Delia!
Cat despre conventii si despre cat sunt ele de stupide, socot a fi totusi o tema de discutie.
Una dintre “conventii” … era si cea -ce subzista doar ca exceptie acum-, a gentiletei ce caracteriza candva relatia dintre femei si barbati … Un scaun oferit in tramvai, o usa tinuta pentru a trece tu mai intai … gesturi spontane ce aveau nu doar farmecul lor, ci si justificarea.
In spatele fiecarei astfel de reguli “de bune maniere” incetatenite poate chiar de-a lungul secolelor, se afla o cauza ce a impus-o usor-usor.
Atunci cand fiul meu era micut, ca orice copil, odata urcat in tramvai/autobuz, cauta cu disperare un scaun liber, fara sa-i pese, daca alaturi de el se afla o Doamna sau Domnisoara. Dupa un astfel de episod, i-am explicat pe-ntelesul lui, ca acesta persoane, se pot afla in acel moment, intr-una dintre zilele critice prin care trec femeile o data pe luna, zile insotite uneori de mari dureri. I-am spus toate astea baietelului meu de 3-4 ani, el m-a privit in ochi uimit si m-a-ntrebat: “cum, Mama, si tu?!” iar cand i-am spus ca -Da-, ochisorii i-au dat in lacrimi si de atunci problema scaunului liber n-a mai existat, inlocuita cu gestul fermecator, ca un puisor de om sa ofere unei Doamne scaunul sau … Cam asa e cu astfel de conventii.
Cat despre cascat … Contextul conteaza foarte mult si-n functie de el se ramifica si libertatea ce ne-o luam -de a casca sau de a ne chinui sa-l mascam-.
… de la acel episod a trecut ceva vreme, de aseara -cand am scris randurile anterioare-, doar cateva ore, dar, de aproape doua ore a-nceput “1 August” … adica Ziua Baiatului meu … LA MULTI ANI ! Gandurile mele s-au intors cu totul spre acea Zi-Binecuvantata de Vineri, pe care o asteptasem cu emotia frematand-intensa pe care doar un Miracol ti-o poate da si cu nedumerirea ca eu sunt “aleasa” ca parte din infaptuirea Lui … A fost chiar o minune-minunata, prezenta in sufletul meu in toate amanuntele ei … de parca a fost ieri …
Iertare pentru abaterea de la tema … Marturisesc, ca-n noaptea aceea, sigur n-am cascat nici o clipa, chiar daca n-am dormit o clipa … Noapte buna!
Si am cascat in timp ce am citit 🙂
Si eu le explic celorlalti ca ma eliberez de energiile negative atunci cand casc, si ar trebui sa se simta mandri ca ei ma ajuta 🙂
Am crezut ca sint singura care iti raspunde cu…un cascat!!!
Iata o idee simpla si o discutie placuta …te miri ce minunatii pot sa iasa dintr-o inima aleasa…