Fac live blogging de la dezbaterea organizată de Institutul Aspen cu tema “20 Years Past – 20 Years Forward: Perspectives for Central and Eastern Europe”.

Introducerea o face Mircea Geoană, preşedintele Aspen România. O primă impresie: nu reuşesc să-mi dau seama unde greşeşte, dar încă dă senzaţia că vorbeşte în sloganuri, în idei primite de-a gata. Ideile nu sunt deloc rele, dar nu “trec”, pare că le lipseşte portanţa. Oricum, e plăcut să vezi un politician vorbind în cunoştinţă de cauză despre situaţia politică şi economică globală.

Am crezut timp de 20 de ani că integrarea în NATO şi în UE va fi panaceul tuturor problemelor noastre. Trebuie să recunosc că m-am înşelat. Nimic nu poate suplini un proiect naţional cu privire la cum vrem să arate viitorul nostru.

Timp de 20 de ani am fost destinatarii reţetelor venite din Vest. Acum trebuie să devenim din recipienţi ai acestor reţete membri cu drepturi depline.

Moderează Walter Isaacson, omul pentru care am venit la dezbatere. A fost preşedintele şi directorul executiv al CNN şi redactorul-şef al revistei Time, singura revistă la care sunt abonat fără întrerupere de mai mulţi ani. Reţin o singură idee:

NATO trebuie regândită. Nu sunt sigur că NATO  a fost creată pentru conflictul din Afganistan.

Primul vorbitor este Pablo García-Berdoy, fostul ambasador spaniol la Bucureşti, un prieten special al României şi un avocat al mediului la Bucureşti.

Ceea ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani în Europa Centrală şi de Est a fost un proces de reformă instituţională. Pentru viitor, garanţia drepturilor civile şi a unei economii funcţionale sunt tocmai aceste instituţii. Trebuie să privim în urmă să vedem care sunt cele care au funcţionat bine şi care sunt cele pe care trebuie încă să le schimbăm.

Suntem tentaţi să credem de multe ori că politicile publice sunt rezultatul unui efort legislativ. De fapt, ele sunt de cele mai multe ori rezultatul unui proces administrativ.

Mesajul meu este că trebuie regândită misiunea instituţiilor europene.

La ora actuală Uniunea tinde să devină “overstretched”. Nu sunt eurosceptic, dar cred că trebuie păstrate virtuţile care au transformat UE în cea mai de succes organizaţie internaţională.

King Mallory, director executiv al Aspen Germania:

Avem exemplul democratizărilor din America Latină, care nu au fost în mod necesar urmate de bunăstare economică.

Nu mă aştept să aibă loc chiar o dispariţie a NATO, ci o degradare şi o evaporare a acestei organizaţii.

Până acum, îmi place că fiecare vorbitor a vorbit scurt şi la obiect. Nebalcanic, dacă mi-e îngăduit. Să vedem ce urmează.

Gianni de Michelis a fost preşedinte al Aspen Italia din 1984 până în 1992. Între 1989 şi 1992 a fost ministru de externe.

Ne trebuie un nou compas care să ne arate noul Nord. Nu doar unora, ci întregii Europe.

Ne trebuie un nou sistem de guvernare multilaterală a acestei lumi obiectiv multi-polare. Trebuie să acceptăm că în aceşti ultimi 20 de ani “we missed the point”. Ne-am concentrat pe extinderea UE, nu şi pe “adâncirea” ei.

Întărirea axei nord-atlantice trebuie să însemne şi întărirea axei euro-asiatice.

Trebuie să alegem dintre două configuraţii ale Europei: una este a unei Europe puternic orientate spre nord şi nord-est, alta este a unei Europe puternic mediteraneene.Evident, eu, fiind italian, cred că ultima opţiune este singura valabilă.

Aşa cum m-am temut, spiritul peninsular a contrastat cu stilul riguros de mai înainte. Mă tem să nu urmeze o logoree românească.

Marta Dassu, singura femeie din panel, este director pentru relaţii internaţionale al Aspen Italia.

Un banc al “filogermanilor”: We love so much Germany, that we’d prefer to have two Germanies.

Nu cred că Europa este “overstretched”, cred că extinderea trebuie continuată. Este clar că pierdem Turcia, trebuie să includem măcar Croaţia.

Cred că am citit foarte prost 1989 pentru că eram prea euro-centrişti. Şi Tien-an-Men a fost tot în 1989. Şi înfrângerea ruşilor în Afganistan a fost tot în 1989. Şi moartea lui Khomeini tot în 1989. Acum trăim răzbunările tuturor acestor 1989 pe care i-am ignorat.

Cu ochelarii de citit purtaţi ca accesoriu de păr, Vladimir Socor ne citeşte un curs universitar. Livrează ideile ex cathedra. Nu iau notiţe.

Urmează Emil Hurezeanu. Se declară singurul vorbitor din panel care locuieşte în România (mă rog, ar mai fi şi Mircea Geoană). Începe nepromiţător:

Sunt un prost improvizator, aşa că am să citesc.

Încerc să-l urmăresc, dar e obositor. Câteva trăsături naţionale, în opinia lui:

aruncarea responsabilităţii pentru propriile eşecuri asupra altora

evitarea luptelor pe care nu le putem câştiga

Mircea Geoană a început să vorbească despre viitorul UE, despre opţiunile pe care le are în legătură cu extinderea (aflu că e un susţinător al integrării Turciei) şi, deodată, discursul nu mai pare de plastic. Când vorbeşte natural, fără să se fi gândit înainte la ce va spune, e mult mai autentic.

Întrebare din public (n-am reţinut numele): un program de tipul “sticks and carrots” pregătit de SUA pentru Rusia poate funcţiona? Răspunde King Mallory.

De ce nu? Până la urmă, ce vor ruşii de la noi? Vor acces la tehnologie. Şi noi vrem să le dăm tehnologie. Cu siguranţă nu vrem milioane de şomeri aşteptând la graniţa UE pentru locuri de muncă.

Rusia e, totuşi, o plutocraţie. Şi trebuie să-i facem să plătească politic atunci când fac greşeli, atunci când deomcraţia are de suferit. Dreptul cel mai preţuit în Rusia este libera circulaţie. Un sistem flexibil de vize, pe care-l înăsprim atunci când greşesc şi-l relaxăm atunci când se conformează poate fi o soluţie.

Întrebare: cum putem integra Rusia în sistemul de securitate global? Răspunde Vladimir Socor.

Dacă e vorba să integrăm Rusia în OSCE sau ca Rusia să fie monitorizată de OSCE, asta s-a făcut deja. OSCE s-a dovedit complet ineficientă în problema Rusiei. Ne-am săturat de completa ineficienţă a Consiliului de Securitate al ONU. De ce să duplicăm asta la nivel european? Iar dacă Rusia capătă un vot în NATO, organizaţia va fi handicapată. De ce să facem asta?

O veche zicală maghiară din vremea când latina era încă limba oficială: Extra Hungariam non est vita. Si est vita, non est ita. (În afara Ungariei nu exista viaţă, dacă există viaţă, ea nu este la fel). Parafrazez: Nu există viaţă în afara NATO, iar dacă există, ea nu este la fel.

Mircea Geoană:

Ca politicieni, suntem prizonierii cotidieni ai problemelor economice, astfel că nu avem luxul de a gândi moral şi pe termen lung înainte de a acţiona.

Dar dezbaterea asta nu e despre Rusia sau despre China sau despre Orientul Apropiat, ea ar trebui să fie despre noi.

A fost instructivă prima parte. Oameni faini, idei care mi-au dat de gândit.

Tags: 1989, afganistan, aspen, emil hurezeanu, europa, extindere, gianni de michelis, integrare, king mallory, marta dassu, mircea geoana, nato, pablo garcia-berdoy, ue, vladimir socor, walter isaacson