Nu e treaba prietenilor să te facă să te simţi mândru, ei au cu siguranţă altă menire pe lângă casa omului, dar e tare plăcut când se întâmplă şi asta.
Cei doi prieteni despre care vorbesc sunt foarte diferiţi şi nu s-au cunoscut niciodată. Dar amândoi au tras tare ca să ajungă unde sunt acum şi fiecare a scris cu viaţa lui o lecţie despre puterea optimismului. De fapt, dacă mă gândesc bine, singurul lucru pe care-l au în comun este zâmbetul. Sunt oameni pe care nu mi-i imaginez altfel decât zâmbind.
Când l-am cunoscut pe Emi, acum aproape doi ani, i-am prezis că va ajunge milionar la 30. Nu părea tipul clasic de whiz-kid wannabe. Emi chiar este un whiz-kid. Anul ăsta, în jelania generală căruia i-am ţinut şi eu isonul, e singurul pe care-l auzeam că dezvoltă, că vinde, că se dezvoltă. Între timp, Emi s-a mutat la Londra, unde tocmai a câştigat Seedcamp, una dintre cele mai prestigioase competiţii pentru start-up-uri. Concret, asta înseamnă o investiţie garantată şi nişte uşi deschise în locuri care-l vor ajuta să meargă mai departe. Mult mai departe. Deci Emi e în grafic cu predicţia mea. N-are decât 23 de ani.
Mihai e singurul manichiurist pe care-l cunosc. Că şi-a ales o meserie pe care o practică mai mult femeile n-ar fi mare lucru. Dar Mihai a avut ambiţia să-şi deschidă propriul salon şi s-a aruncat în aventura asta într-o perioadă în care mulţi l-ar fi sfătuit să stea cuminte. Clientela lui din lumea bună a Bucureştiului l-a urmat pentru că zâmbetul şi firea lui Mihai sunt cu lipici, aşa că, la doar un an de la deschidere, salonul lui e un succes. Dar acum douăzeci de ani, Mihai nu visa la nimic din toate astea. Acum douăzeci de ani, cel mai îndrăzneţ vis al lui Mihai era o bicicletă. Pentru că la căminul de copii o bicicletă e, de cele mai multe ori, un vis de neatins.
Dar e ceva şi mai frumos în povestea asta. De zece ani, de când s-a făcut om mare şi munceşte la visul lui, Mihai se îngrijeşte şi de visurile celor prea adesea uitaţi: copiii şi bătrânii. A înfiinţat o fundaţie prin care le dăruieşte în fiecare an celorlalţi puţin din zâmbetul lui. Deşi în copilărie n-a avut cine să-i predea lecţia despre generozitate, Mihai este unul dintre cei mai buni oameni pe care-i cunosc.
ce fundatie? da un link
Oameni asemenea lui Mihai te fac să laşi privirea în pământ, când ştii că având mai mult decât “nimic”, ai realizat în viaţă mai puţin decât “nimic”. Frumoasă lecţie!
E o smecherie misto “Jos palaria” de la Pro tv 😀
@ maria – atat.
E foarte frumos Dragoş cum tu îţi păstrezi linia şi scrii despre lucruri frumoase şi optimiste, în timp ce alţii se plâng sau sunt supăraţi pe ceva aproape mereu, deşi au atâţia ochi îndreptaţi asupra blogurilor lor încât ar putea cu uşurinţă să încurajeze schimbări şi atitudini pozitive.
Foarte frumos, de multa vreme imi doresc sa citesc despre/vad astfel de lucruri, dar rar se intampla: oameni ambitiosi, simpli, care POT. Bravo!
@irina
http://www.contactculumea.org/
Dragos da pe tine te scoti din lista ?
Ai dreptate, Emi este un tip care se tine cu dintii de succes ( el spune ca, el face suscesul ) desi este poate cam prea mandru, egoist si laudaros, transmite incredere si optimism. Important este faptul ca la 23 de ani a atras atentia unor oameni la modul sau de gandire, usile se vor deschide unde nici macar nu vei gandi. Nici eu nu credeam ca o sa ajung pe lanaga oameni care doar odata in viata ii vad unii.
Ai dreptate si cu privire la Mihai, este atat de dragut, de bun si are acel mod feminist de ingaduire asupra vorbelor incat am impresia ca este desoperit, dezgolit, fara arme, fata de lumea in care traim. Este prea filotim, prea indragostit de oameni. Insa merita acestea, merita faptul ca a avut oameni alaturi pentru acest proiect, merita sa fie recunoscator si sa lucreze cu personal tot de la casa de copii, merita sa aiba prieteni ca si tine.
Doar ca, si Emi cat si Mihai ar trebui sa nu uite de unde au plecat.
Divina comedie ,, jumatatea vietii noastre… ,,
Victor MAXIM general manager PEOPLE Inc. Romania