Binele făcut

Statutul de membru MaiMultVerde nu-mi permite să-mi asum public opţiunile politice. Este motivul pentru care m-am abţinut aici şi pe Twitter de la comentarii despre procesul electoral.

Am să fac acum o excepţie, pentru că îi priveşte pe mai mulţi candidaţi şi pentru că, oricum, miza primei confruntări a trecut.

M-a deprimat entuziasmul cu care vineri seară atât dl Băsescu, cât şi dl Geoană, dar şi dl Antonescu s-au repezit să răspundă la întrebarea legată de cea mai frumoasă faptă pe care au făcut-o vreodată. Nu răspunsurile propriu-zise m-au indispus, ci însuşi faptul că au ales să răspundă.

Încă visez la un candidat care ar fi avut decenţa să evite întrebarea şi să vorbească despre cea mai frumoasă faptă pe care altcineva a făcut-o pentru el. Am terminat zilele acestea Scrisorile lui Gabriel Liiceanu şi mi-am adus aminte de o vorbă arabă care spune că trebuie să uiţi imediat binele pe care l-ai făcut şi niciodată binele care ţi s-a făcut.

În răspunsurile la această întrebare-capcană am citit suficienţa morală a tuturor celor dintre care avem, faute de mieux, de ales.

  1. Poate ca ei erau satui sa tot evite raspunsul direct la intrebarile ce le-au fost puse si au hotarat ca e cazul ca la una singura sa raspunda la obiect. Pacat ca a fost tocmai asta.

  2. Daca binele care ei il fac nu are un interes pentru propria persoana el nu prea se face! Iti dai seama, ca oamenii astia nu cunosc bucuria si multumirea unei fapte gratuite, si numai ca poti si ai ocazia sa o faci!

  3. Inteleg perfect rationamentul pentru care, ca lider al MaiMultVerde, nu iti asumi public o optiune politica (ca nici macar nu comentezi asupra mobilizarii politice, felului in care s-au desfasurat alegerile in general, fara a exprima preferinte politice propriu-zise, asta e mai putin de inteles). Insa tot sunt dezamagita de si regret aceasta “abtinere strategica”.

Leave a Reply