Draga mea, te rog să nu mi-o iei în nume de rău dacă am să-mi bag puţin nasul unde nu-mi fierbe oala, dar am un of care nu-mi dă pace: fondul de ten.
Vreau să încep prin a recunoaşte virtuţile acestui produs cosmetic care oferă de sute de ani confort şi camuflaj tenului creat după chipul şi asemănarea fâşiei Gaza. Nu trebuie să-mi spui, am observat şi eu că există momente când şi cea mai frumoasă faţă din lume poate ajunge să arate ca un calcan netencuit care stă să se dărâme. Înţeleg şi îţi respect nevoia de a te ascunde uneori în spatele unei măşti care te face o vreme părtaşă la o iluzorie perfecţiune.
Nici nu pot fi ipocrit. Dacă m-ai văzut vreodată pe sticlă, mai mult ca sigur trecusem pe la Machiaj, acest Serviciu de Informaţii al oricărei televiziuni care se respectă. Ştiu bine că fotografia, cinematograful, televiziunea, publicitatea şi star-system-ul datorează atât de mult fondului de ten, încât acesta ar merita să aibă propria stea pe Hollywood Walk of Fame. O stea pudrată, cu urma unui bureţel încrustată în ea.
Admit că machiajul joacă un rol asemănător cu îmbrăcămintea şi cu accesoriile. E dreptul lor să falsifice pentru ca, în cele din urmă, să înfrumuseţeze. Nu sunt un purist care-şi doreşte să cunoască la fiecare dineu sau la fiecare colţ de stradă femeia-în-sine. Dimpotrivă – îmi place să admir şi să mă delectez cu minciuna frumoasă pe care stilul o construieşte în jurul fiecăruia dintre noi, iar pictura pe faţă, pentru că, până la urmă, despre asta vorbim, este o artă şi o armă legitimă în acest demers.
Dar dă-mi voie să-ţi reamintesc, pentru că uneori îmi pare că uiţi, că tot acest joc este o convenţie. Ştim amândoi că nici hainele, nici machiajul, nici accesoriile nu fac parte din noi. Ele sunt încă un înveliş cu care civilizaţia ne-a obişnuit să ne protejăm intimitatea. Codul vestimentar spune foarte bine această poveste: dacă nu m-ai văzut până acum decât în costum şi cu nodul bine strâns la cravată, cel mai probabil e că nu ne cunoaştem cu adevărat. Dacă mă ştii în blugi şi cămaşă, înseamnă că suntem ceva mai apropiaţi. Dacă m-ai văzut în pantaloni scurţi sau de trening, mai mult ca sigur că suntem prieteni sau vecini.
Gândeşte-te acum cât de ciudat ar fi ca eu să apar într-o ţinută de gală la o cină cu prietenii, fără să am o explicaţie pentru acest exces vestimentar. Sau ca tu să petreci o zi de vacanţă purtând taior şi pantofi cu toc. Lucrurile astea nu se întâmplă pentru că tendinţa naturală a omului este să se îmbrace cât mai comod, iar ţinutele, pe măsură ce devin mai formale, sunt şi mai obositoare. Aşa că, dacă nu eşti Marian Dârţă, nu te îmbraci niciodată mai formal decât este cazul.
Cu machiajul, lucrurile ar trebui să stea, cel puţin în teorie, la fel. E mai comod fără. Iar între oameni care se cunosc bine, n-ar avea, în mod normal, ce să caute. Pentru că nu are, cu adevărat, ce să ascundă. Nu te-ndrăgesc mai mult, nu te apreciez mai tare, nu mă simt mai bine cu tine dacă între noi doi stă o peliculă de oxizi de fier. Crede-mă pe cuvânt, indiferent ce-ţi spun toate prietenele tale…
Te privesc uneori şi mă gândesc că te-ai obişnuit atât de tare cu reflexia ta mată în oglindă încât ţi se pare mai comod să fii machiată decât să nu fii. Sper că îţi dai seama că asta e nevroză curată. Şi, dacă tot suntem la ora francheţii, trebuie să-ţi mai spun ceva: nu e suficient să foloseşti fond de ten, ar trebui să-mi picuri şi atropină în ochi ca să nu mă prind că ceea ce văd nu e tenul tău.
Aşa că ce rost are cu adevărat mascarada asta? Nu spun că imperfecţiunile tenului sunt plăcute la vedere, dar, privită de aproape, nici o peliculă de oxid nu e mai brează. Iar dacă doar astea sunt opţiunile, daca un ten curat şi sănătos e în afara discuţiei, am să prefer mereu să contemplu o faţă de om mai degrabă decât o mască de praf.
Sunt conştient că nu vorbesc în numele tuturor bărbaţilor. Dar cred că nu suntem puţini cei care ne cerem dreptul la autenticitate atunci când convenţiile, barierele şi hainele cad. Observi că nu cerem dreptul la cămăşi nepătate şi nici la un mediu sănătos (ce conţin prafurile alea te priveşte, dar nu strică să mai arunci un ochi şi aici când ai vreme). Cerem doar un strop de adevăr cu care să ne fardăm iluziile.
Acestea fiind spuse, sper să nu ţi se pară nepotrivită rugămintea mea. Fă-mi pe plac şi foloseşte fondul de ten mai des pentru ceilalţi şi mai rar pentru mine. Oricum, dimineaţa, când îţi descopăr întâi umărul, apoi gâtul şi abia cu al treilea sărut obrazul, între noi doi nu mai stă aproape nimic.
:: Elle, noiembrie 2009
Se vede ca esti indragostit!
Asta imi face pofta de piersici.
f bine punctata ideea de discrepanta intre tinuta si ocazie. a te da cu fond de ten intr-o plimbare pe munte este ca si cum ai purta tocuri cand urci cu rucsac in spate, sau cam asa ceva…sunt de acord ca-n intimitate nu-si mai are rost machiajul, ba chiar strica din frumusetea si farmecul natural al goliciunii, insa masca asta nesuferita este de multe ori o salvare a tenului de poluare
Din cauza hobby-ului meu ma uitam azi pe niste poze(nu cu mine ca nu ma plac asa tare) si am ajuns la o concluzie care ma face sa zambesc : peste cativa ani o sa fie tot mai multi barbati care o sa aiba riduri din cauza fardurilor!
vai cat de mult mi-a placut ultima fraza :)….frumos tot articolul 🙂
Mda! Din păcate naturaleţea nu-şi mai are locul ei. Important este să-ţi placă faţa ei când te trezeşti dimineaţa lângă ea.
Indragostit sau nu, foarte frumos, lucid si tandru ai pus degetul pe rana.
Oferta de produse le/ne face sa ne pierdem capul.
Cred insa ca prospetimea si sentimentul de curatenie ar trebui sa primeaze.Cu atat mai mult cu cat e vorba de fata ta.
Totally agree. Asa de tare, incat nici nu folosesc, deloc, niciodata.
Un coleg mi-a spus odata o chestie care mi-a ramas in cap: “un cos de pe fata ta este mult mai natural decat orice fel de smac. Si apropo, daca l-am observat, inseamna ca m-am uitat cu atentie la tine …” 😉
Chiar asa … cati dintre noi observam, mergand pur si simplu pe strada, ca cei pe langa care trecem au imperfectiuni pe chip? Ne uitam la trasaturi, la ochi, la culoarea parului, la formele corpului … Cine are timp sa caute pete si cosuri??? :))
Anyway, eu nu mai folosesc fond de ten decat in cazuri speciale. Daca imi apare un cos, il las asa – e semn de tinerete :)) Sau cum imi zice tata “inseamna ca iubesti” 😀
Un dar pt tine,la mine pe blog!!!
Frumos scris!Nu folosesc fond de ten decat la petreceri!E bine,e rau?Unii considera ca e un semn de neingrijire,eu ma simt bine si fara!
nu degeaba se spune ca femeia perfecta este un barbat, iar barbatul perfect o femeie :)))
Ca tanara domnisoara binecuvantata cu o piele sensibila si capriciosa, n-am inteles niciodata scopul fondului de ten (folosit in afara platoului, studioului foto, catwalk-ului, etc). Mi se parea chiar mai urat decat imperfectiunea insasi (uneori pare chiar ca o accentueaza), motiv pentru care nu l-am folosit decat de vreo 3-4 ori in viata. Apoi am aflat ca problema nu e machiajul, ci felul in care e aplicat. Nu suntem “make-up artists”, fondul de ten nu vine cu instructiuni de folosire si asa apar dezastrele. Se pare ca fondul de ten nu e o crema pe care o intinzi in strat generos pe tot chipul, ci un adjuvant care se aplica discret doar acolo unde e nevoie. Folosit cu masura, dispare si efectul de masca (cel putin la propriu).
Ah, simt nevoia unei completari:
Draga mea,
Cand iti dezmierd cu grija fiecare centimetru din gatul tau sau cand iti depun tandru sarutari dulci pe obraji sau tample, vreau sa ma bucur de caldura si aroma pielii tale, nemijlocita si nealtoita de nici un strat de oxizi de fier.
Oh, God. DE CE ai pus linkul acela.
cei care folosec masti au probleme de sanatate sufletesca! Eu propun moda care te prinde cel mai bine, nu cea care se poarta! de ce trebuie sa fie complicat?
Excesul de masti dauneaza grav personalitatii. Frumos articol.
Frumos scris, adevarat in parte…;)
Ma pot lauda ca m-ai cunoscut fara machiaj. M-am simtit putin stanjenita in acel moment. Am sa mai cer un autograf si atunci chiar voi fi mandra de ochii mei.
după multă vreme, în sfârşit un blog post cu un touch personal. nu neapărat personal pt tine, dar cu siguranţă personal pt mine. pt că eu personal evit cât pot machiajul de orice fel, nu din comoditate, ci pt că am impresia că atunci când mă machiez, le “vând” celor din jur o imagine mincinoasă, o eu care nu există. pt că eu nu sunt cea care iese perfect în poze pt că poartă machiaj, pt că prefer să fiu cunoscută şi văzută aşa cum sunt de fapt. take it or leave it 🙂
Am citit articolul la coafor, asteptand cu vopseaua in cap pe canapea (am simit nevoia sa zic asta, desi e neinteresant si neimportant).. Mi-a placut mult, m-a pus pe ganduri… si am realizat ceva. Si femeile urasc faptul ca au nevoie de fond de ten ca sa se simta frumoase, ca sa se simta bine. Cel putin eu asta fac. Toate tindem catre femeia perfecta care stim ca putem fi, iar asta ne distruge. Femeia aia nu va exista niciodata, e o iluzie. E ca si atunci cand traiesti cu impresia ca iubesti pe cineva desi nu il cunosti cu adevarat.. din moment ce nu-l cunosti nu ai cum sa-i vezi toate defectele. Femeia perfecta are si ea minusurile ei, insa nu suntem in stare sa le vedem pentru ca nu o putem atinge.
Cred ca ai vorbit in numele multor barbati, cu articolul acesta. Chiar si in numele celor ce nu recunosc. Ba chiar si in numele femeilor ce nu recunosc.
“Oricum, dimineaţa, când îţi descopăr întâi umărul, apoi gâtul şi abia cu al treilea sărut obrazul, între noi doi nu mai stă aproape nimic.” – frumos ar fi impropriu spus, mai potrivit, ADEVARAT! 🙂
Mi-a placut foarte mult articolul tau. Eu nu am folosit niciodata fond de ten,nu pentru ca nu as fi avut nevoie ci pentru ca prefer naturaletea, asa cum este ea lasata de Dumnezeu. Este o surpriza placuta sa vad ca mai exista barbati care prefera o femeie cat mai naturala.
buna,
mi-a placut articolul, f frumos scris…
eu sunt de parere ca fondul de ten trebuie folosit de cele care au nevoie, insa acesta trebuie sa fie bine aplicat, sa fie in nuanta tenului, sa se potriveasca bine tipului de ten si astfel se va elimina efectul de masca. Am descoperit unele produse de o calitate f buna, pe care de cele mai multe ori cand le folosesc nici nu se cunoaste ca port ceva pe fata, inclusiv femeile sunt surprinse ca sunt machiata.
Am zile cand ma trezesc si imi place ce vad in oglinda…dar sunt dati in care nu dorm suficient sau…din orice alt motiv tenul meu nu arata extraordinar si atunci apelez la machiaj. Important este sa te simti tu frumoasa, sa ai incredere in frumusetea pe care o emani…si nu prin machiaj ci prin ceea ce esti ca persoana, frumusetea exterioara poate sa fie eclipsata daca ai un caracter urat…deci pentru mine …machiajul nu este chiar o masca…este mai degraba o pseudo-masca
10(zece)cu felicitari pt articol! 🙂
Ai dreptate,dar intr-o lume tot mai falsa,asa sunt si oamenii…cu masca sau fara masca,sinceri sau mai putini sinceri…Ma bucur sa cunosc si barbati ca tine,care apreciaza naturalul la o femeie…tot asa cred si despre silicoane,botox prin buze,etc…Ramaneti femei,asa cum sunteti,de la Mama Natura! 🙂 Cine va iubeste cu adevarat,va va aprecia asa cum sunteti,indiferent de cate cosuri aveti pe fata,daca aveti putina burtica dupa ce ati adus o viata pe lume,etc…
Multumesc lui Dumnezeu,ca eu,am gasit acel barbat,care ma accepta asa cum sunt,iar eu la randul meu il accept asa cum este el! 🙂
Uitati-va la o pereche de orbi,un el si o ea, cata tandrete,fara sa se vada…doar simtindu-se,atingandu-se…este emotionant,eu am vazut si am admirat, si am ajuns sa-mi spun; Iubirea nu are limite…poti sa iubesti indiferent cum esti,cu o singura conditie; Sa ai un suflet deschis si liber,fara prejudecati! 🙂
Numai bine si felicitari pt tot ce faci! 🙂
ti-am trimis si eu un e-mail, dar nu prea vrei sa raspunzi la el 😛
textul tau imi aminteste vag de camil petrescu si de-al sau gheorghidiu.
nu la capitolul stil sau poetica, ci la suava condescendenta pe care o disimulezi atat de placut indaratul umarului, a gatului si-a obrazului…:)
te face sa te intrebi cum poate un om cu radacini prin care circula atat de furtunos seva bunului si practicului simt sa indure sa aibe alaturi o femeie de profunzimea spirituala a unei pelicule de oxizi.
…adie totusi o pala de perfid in spatele vocii parentalo-demiurgice povatuind-o pe eva sa se lepede de straiele rusinii.
dar poate ma insel. 🙂
@bianca: şi mie la fel mi se pare, dar nu vag, ci foarte puternic. şi de altfel, întotdeauna mi s-a părut că bucurenci e o întruchipare perfectă pentru fred vasilescu din “patul lui procust” de acelaşi camil petrescu 😀
Foarte, foarte, foarte bine punctat. Mi-am adus aminte de clasa a 7a, când fetele se ascundeau în cabinele de baie, ca să poată folosi fondul de ten. Le urmărea diriga peste tot, că, domne’ dragele de ele obișnuiau să exagereze cu tencuiala. Și, apropo de atropină… eu cea cuminte am însoțit-o pe bunica într-o bună zi la o vizită la oftalmolog. S-a ținut de mine tot drumul înapoi pentru că îi pusese nenea doftorul atropină în ochi și era amețită…
mana sus cei care nu suporta grasenele care incearca sa para frumoase dandu-se cu un kil de fond de ten!
frumos pus in cuvinte! uite si o parere de femeie…machiajul, hainele, tocurile si toata gama de accesorii, de care in definitiv oricum ne lipsim in momente de dezgolire in doi, sunt in realitate frustrari, angoase, nemultumiri, refulari, proteste tacite, tipete transpuse in mod conventional si uniform in ceea ce numim “trend”. crede’ma cand iti spun ca multora dintre noi nu ne face placere sa ne “mascam” cand mergem la birou, la un event, sau la vre’o intalnire care nu suporta our plain self. fondul de ten, pentru a carui disparitie pledezi, este un alt element de stres, cum e pantoful care te strange si pe care abia astepti sa’l dai jos. asa cum zicea Mihaela Radulescu: “sa ne miram impreuna de ce am putea fi, daca n’am fi ceea ce parem sa fim”…si ce moment mai bun decat dimineata cand imi descopera intai umarul, apoi gatul si abia cu al treilea sarut obrazul…
Urasc fondul de ten. Urasc femeile care se “tencuiesc” pe fata. Cu toate ca ele stiu toate astea, 99% din femei, folosesc fondul de ten zilnic.
Fara fond de ten… este posibil doar in cadrul unei intimitati absolute. Nu ma refer la cea fizica, ci la cea spirituala… Atunci cand privita fiind, simti regasirea barbatului tau in adancul fiintei tale… Atunci cand el chiar are nevoie de tine…
Dar… este atat de rar.
articolu secolului:x il ador….
Articol si reactii ce “naturalizeaza” naturalul. Viziunea autorului tinde sa excaveze o “identitate” din determinarile sale culturale, si sa sugereze ca exista ceva ca un sine adevarat, “natural”, nemediat, si care se da celor din jur atunci cind corpul fizic ce il materializeaza, si sentimentele care il constituie, apar in formele lor esentiale, pure, “reale”, nemurdarite de produsele consumerismului capitalist…
Miscator prin naivitatea sa, dar problematic prin esentialismul pe care il predica.
Impresionant sentimentul care a nascut cuvantul.
Mai fetelor nu mai dati ochii peste cap cum ca articolul e scris la modul personal, cum ca din el se vede ca omul e indragostit etc.
A scris un articol care prinde la dame intr-o revista pentru dame. Nu inseamna ca Bucurenci este mai sensibil la cosuri, riduri sau pete, ci doar ca omul a folosit cateva smecherii stilistice, si acest final de poveste care place femeilor atat de mult.
Sunt una dintre acele femei care nu foloseste machiajul si fardul decat la nunti si evenimente foarte speciale… Sunt una dintre acele femei care foloseste tocul doar la evenimente deosebite… Sunt una dintre acele femei care se imbraca desfranat, larg si aproape bananal. Dar, sunt una dintre acele femei, care isi cuarat tenul in fiecare seara poate cu produse naturiste, sau poate cu cosmetice profesionale si care, foloseste des, zilnic, fondul de ten. (Pentru ca am un ten cu imperfectiuni, cu cosuri, gras.. si bleah.. urat!Nu, nu.. nu eu sunt urata) Eu spun sincer ca as putea trai fara ciocolata, fara sex, fara telefon mobil, fara internet.. dar niciodata fara fond de ten. Nu e o masca pentru a ma ascunde. E un fel de a-i respecta si de a-i iubi pe cei din jurul meu, evitand sa ma afisez in fata lor cu acele puncte negre, pete rosii, cosuri urate, da, da, care si la o varsta mai inaintata.. exista.. Si daca ma uit in oglinda.. chiar cu fondul meu de ten, raman aceeasi eu. am aceeasi ochi, am aceleasi buze, acelasi zambet si acelasi nas mare… chiar si cu un “fond de ten”…
Am cautat cu disperare pe cineva care sa simta ca mine. Si iata ca am gasit!!
Inteleg perfect ce simti si consider ca abia acum s-a pus punctul pe “i”.
Excelente argumente.
Ce sa mai spun ca eu am hiperpigmentare, pete maronii, si efectiv nu as putea iesi asa pe strada din respect pentru cei care ma stiu. Sau care nu ma stiu.
prost pus in cuvinte – mi se pare un articol total neinspirat mai ales prin prisma autorului…..
Mi-a placut foarte mult articolul din ELLE nu ma asteptam sa gasesc asa ceva intr-o revista pentru femei dar e ceva senzational mi-a placut ca ai pus punctul pe i cum se spune,super! tot respectul!!! Mi-a placut de asemea si “Manifest pentru frumusete naturala”
Mereu le-am spus cititoarelor mele ca fondul de ten este recomandat doar pentru situatii extreme si atunci folosit doar pt anumite imperfectiuni, nu pe intreaga fata. Am observat de multe ori pe strada, fete care sunt date cu fond de ten in cantitati industriale, fara ca macar sa si-l aplice corect, drept pt care au un fel de masca ceva mai inchisa la culoare pentru ca, mai nou, fondul de ten este folosit pe post de bronz artificial. 🙂 Un sfat de la me: fetelor, nu mai dati atatia bani pe fond de ten, investiti in produse pentru curatare, tonifiere si hidratare a tenului. Veti fi mai multumite de rezultat si veti putea iesi in lume cu un ten curat, sanatos, luminos! 🙂
hai mai lasati-ma ca toti barbatii saliveaza in special la femeile machiate , dar lor le plac femeile naturale ! paradox 😀 plus, fondul de ten protejeaza de praful oribil din bucuresti !
Am avut foarte multe cosuri.Am ramas acum cu pete rosii.Merg la dermatolog in mod constant dar petele sunt pete.Cum pot aparea in fata unui barbat in felul acesta?Fara fond de ten mi-e rusine si sa ridic privirea atunci cand vorbesc cu cineva.Nu e usor.Cu fond de ten totul e parca mai usor.Mi-e greu sa renunt la el.Ma simt urata fara.Asa ca….
Draga Manu, de ce natura sunt petele ce ti-au ramas? Semne ramase de la cosuri sau sunt pete ale pielii? Dermatologul ti-a recomandat un tratament pentru ele? Intreaba-ti medicul dermatolog despre influenta fondului de ten asupra problemei tale. S-ar putea sa o agravezi si mai rau. Iti intelegem complexul si iti dau dreptate, avem uneori cearcane, cosuri si alte imperfectiuni ale tenului incat ne simtit urate si apelam la machiaj pentru a ascunde totul, pentru a ne simti mai bine. Gandeste-te totusi, la cel langa care vei fi mai mult de 2 ore pe zi, la cel alaturi de care te vei trezi dimineata. Fii sincera cu el de la inceput, nu te ascunde in spatele unei masti. Daca te iubeste cu adevarat, te va iubi pentru cine esti tu, pentru felul in care arati dimineata – nemachiata si cu parul ciufulit – nu va iubi stratul de fond de ten pe care ti-l pui zilnic pe fata. Ai incredere in tine, esti frumoasa in felul tau! 🙂 PS: Asculta sfatul medicului, poate vei scapa de problema cu ajutorul lui! 🙂 Bafta!
foarte frumoasă pledoarie, am plîns. de azi înainte o să fac… o să fac… nu ştiu, mă mai gîndesc.
cand dormi 4 ore pe noapte, ai in permanenta cearcane + esti extrem de palida + cosuri = neaparat fond de ten. give me a break cu frumusetea ta naturala cu tot si cu toate fete/femeile care tin sa mentioneze ca ele nu folosesc fond de ten “eu nu ma regasesc in articolul tau. sunt cea mai naturala din SE Europei”. evidend ca nu-ti tecuiesti fata cu farduri,dar incerci sa gasesti o cale de mijloc sa arati nu fals, ci ingrijit. hmm… ma intreb cati barbati m-ar placea dak as renunta si la epilat… sa fiu si eu.. naturala!
e super articolul!
eu am o metoda infailibila de a-mi testa atractia fata de o femeie: daca dimineata, la trezire, ma inspira suficient incat sa nu-mi vina s-o iau la goana ci s-o sarut pe umar, gat, obraz si prin alte locuri, e OK, altfel, tzusti! :)))