Când am decis să particip la Dansez pentru tine, mi-am promis să aşez o vacanţă între finalul competiţiei şi ce va mai urma în viaţa mea. Sunt de părere că, dacă vrei să fii un om de cuvânt, e bine să începi cu promisiunile pe care ţi le faci ţie. Aşa că, după eliminare, mi-am aranjat o mică escapadă pe plaja unui mic paradis mediteranean. Am fost nevoit să amân plecarea, ca să pot dansa la penultima ediţie, dar nu mi-a părut rău.

Sâmbăta trecută eram la sală, pe stepper, şi, zapând, am dat peste ultimele minute ale ultimei emisiuni, pe care nu apucasem să le văd din platou, pentru că plecasem puţin mai devreme. Şi, de ce să nu recunosc, m-a apucat o tristeţe foarte mare că s-a terminat. Mi-am dat seama că abia cu această ultimă ediţie relaţia mea cu acest program unic în România şi cu echipa lui extraordinară luase sfârşit. Noroc că a doua zi la 7 dimineaţa începea mica vacanţă pe care mi-o promisesem. Aşa că, în ultimele cinci zile, mi-am tratat tristeţea cu oameni zâmbitori şi cu peisaje vindecătoare.

Şi cu încă ceva. Ca să-mi spăl bine creierii de realitatea românească, am citit în fiecare zi presă britanică. Am urmărit demisia lui Gordon Brown şi primele clipe ale unei coaliţii puţin plauzibile, prima în Marea Britanie de după război. Mi-a făcut bine să visez vreme de câteva zile la politicieni care rămân rezonabili, afabili şi manieraţi, indiferent de situaţie, care ştiu să piardă onorabil şi să se bucure de victorie cu măsură şi cu respect faţă de predecesori.

Dar cu adevărat terapeutică a fost infuzia de jurnalism de calitate, aşa cum nu mai credeam că se face în afara câtorva titluri precum revista Time, la care sunt abonat de mai mulţi ani şi pe care am considerat-o mereu o blândă excepţie într-un peisaj tot mai dezolant. Nu mi-a venit să cred că The Times sau The Guardian publică zilnic atâta informaţie de calitate, atâtea poveşti jurnalistice scrise cu un meşteşug şi cu o pasiune care fac cele mai îndepărtate subiecte atractive şi cele mai complicate subiecte comprehensibile.

Ca să ies din reverie, mi-am administrat o doză şoc de The Sun şi Daily Mail, dar am fost surprins să găsesc până şi aici o prezentare corectă dpdv jurnalistic al cestiunii arzătoare la ordinea zilei. Sigur, spaţiul alocat schimbării guvernamentale era mult mai mic, iar perspectiva complet schimbată, dar chiar şi în aceste tabloide am găsit urmele unei civilităţi pe care mă tem că noi n-am pierdut-o, pentru că n-am avut-o cu adevărat niciodată.

Tags: civilitate, concediu, daily mail, david cameron, democratie, gordon brown, marea britanie, nick clegg, politica, politicieni, presa, presa britanica, prim ministru, the guardian, the sun, the times, time, vacanta, ziare