Ultima zi a periplului nostru prin munţi de acum două săptămâni a fost cea mai spectaculoasă. Duminică am coborât până la Craiova la acţiunea “Grătar curat”, organizată de MaiMultVerde şi Golden Brau la Pădurea Bucovăţ de lângă Craiova, iar seara am urcat până la Rânca, o staţiune cândva frumoasă, dar care e acum un fel de Vama Veche montană.
Construcţii peste construcţii, unele mai hidoase decât altele, de ne-a venit s-o luăm la fugă şi să ne punem iar cortul. Dar era târziu, copiii erau obosiţi, iar norocul nostru a fost că am stat la nişte oameni foarte drăguţi, aşa că am trecut mai uşor cu vederea dezastrul urbanistic din jur.
Luni dimineaţă, am pornit spre Obârşia Lotrului pe Transalpină, cea mai înaltă şosea din ţară, dată în folosinţă de Regele Carol al II-lea şi care uneşte Novaciul cu Sebeşul, traversând Parângul, Munţii Latoriţei, Munţii Lotrului, Cândrelul şi Șureanu.
Prima secţiune a drumului şerpuieşte în golul alpin şi oferă privelişti memorabile. În pasul Urdele, şoseaua urcă până la 2.145 m, cu o sută de metri peste altitudinea maximă a Transfăgărăşanului. Din păcate jumătate din această porţiune este deja astfaltată şi se lucrează la asfaltarea integrală a şoselei. Spun “din păcate” pentru că mă tem că uşurarea accesului va aduce cu sine un turism de masă similar celui de pe Transfăgărăşan sau celui din pasul Rucăr-Bran, nepotrivit cu aceste peisaje încă intacte.
Partea neasfaltată e destul de solicitantă chiar şi pentru o maşină de teren, dar, cu ceva grijă, poate fi parcursă şi cu o maşină normală. Greul a apărut în a doua porţiune, care trece prin pădure şi în care se lucrează la terasament: pe pante e foarte mult pământ proaspăt escavat amestecat cu noroi, aşa că Hilux-ul a putut să-şi dovedească din nou calităţile.
La Obârşia Lotrului, ne-am întâlnit cu Gică, un vechi prieten, care venise cu motorul dinspre Sebeş şi mergea acum spre Valea Jiului. Am mâncat la cabană un păstrăv foarte gustos şi nişte papanaşi pantagruelici, apoi ne-am pus iar pe drum.
Partea neasfaltata a fost parcursa acum vreo 10 ani cu un Oltcit 😀
Te invidiez Dragos pentru toate traseele pe care le faci, pacat ca in Iasi, din cate stiu eu, nu se organizeaza nici o actiune de ecologizare, mi-as dori sa te insotesc in trasee cu alta ocazie dar problema ca tu pleci din Bucuresti, cat despre comentariul lui Negrila, cred ca nu-i era prea aerisit creierul ca sa poata scrie un comentariu fara rost, i-ar trebui o iesire la munte dar din cate banuiesc lui nu-i place decat marea…..:)))
Nu-mi place muntele, eu îs cu marea, cu manelele, cu bagaboantele, etc.
Cam asta încerci să sugerezi, nu?
Află că merg de 10-20 de ori pe an la vânătoare prin toată ţara şi sunt un adevărat protector al naturii şi chiar am făcut multe pentru mediul înconjurător fără să mă laud.
Dacă eşti de la Iaşi de ce IP-ul e de Bucureşti? Cumva e o strategie de “piar” marca Bucurenci să-ţi inventeze admiratoare secrete pe la Iaşi?
🙂
Te cred si eu cu Hilux-ul. doar a ajuns si la Polul Nord. De cand am vazut emisiunea aia, ma uit la masinile mari cu alti ochi.