De mult nu am mai auzit un eurocrat vorbind în termeni atât de categorici. Viviane Reding, Vicepreşedinte pentru Justiţie, Drepturi Fundamentale şi Cetăţenie al Comisiei Europene, a ţinut marţi la Bruxelles un discurs în care condamnă atât expulzarea romilor de către Franţa, cât şi felul în care guvernul francez a încercat să mascheze aceste acţiuni cu iz de epurare etnică:
Ne confruntăm cu o situaţie la care am crezut că Europa nu va mai fi nevoită să asiste după sfârşitul celui de-al doilea război mondial.
(…) Nu pot decât să-mi exprim adâncul regret că asigurările politice oferite de doi miniştri francezi, mandataţi în mod oficial de guvern să discute această chestiune cu Comisia Europeană, sunt acum contrazise în mod evident de o circulară administrativă emisă de acelaşi guvern.
Rolul Comisiei Europene de garant al Tratatului devine extrem de dificil dacă nu mai putem avea încredere în asigurările oferite de doi miniştri într-o întâlnire formală cu doi comisari şi 50 de înalţi demnitari.
Iar aceasta, doamnelor şi domnilor, nu este o ofensă minoră într-un caz de o importanţă atât de gravă. După 11 ani de lucru în cadrul Comisiei, merg mai departe şi spun: aceasta este o ruşine.
Vreau să fiu foarte clară: discriminarea pe criterii de origine etnică sau rasială nu are ce să caute în Europa. (…)
Personal, sunt convinsă că nu va exista altă opţiune pentru Comisie decât aceea de a adopta proceduri de infringement împotriva Franţei. (…)
Răbdarea mea are limite. Destul înseamnă destul. Niciun stat membru nu trebuie să se aştepte la tratament preferenţial atunci când valori şi legi europene fundamentale sunt în pericol. Astăzi procedăm astfel în cazul Franţei, dar la fel trebuie procedat în cazul oricărui alt stat membru, mare sau mic, care s-ar găsi într-o situaţie similară. Puteţi conta pe mine pentru asta.
:: via Twitter (@Petreanu)
Imi face mare placere sa vad oameni care practica ceea ce sustin (practice what they preach)
OK, dar ce se poate in privinta sitatiei rromilor ?!
Suntem toleranti, ii acceptam oriunde s-ar duce, le oferim acelasi sanse ca oricarui cetatean european, dar cum ii facem sa inteleaga ca avem nevoie ca ei sa coopereze ?!
Sa profite de sansele pe care noi le oferim si sa studieze / sa se angajeze / sa fie cinstiti / sa nu fure / sa nu cerseasca ?!
Cum ?!
Are cineva o solutie ?!
Pentru ca, stim cu totii, a fi adult inseamna a avea drepturi,dar si obligatii. Pana acum nu vorbim decat de drepturile lor. Cineva trebuie sa aduca in discutie si obligatiile lor, ca cetateni si ca adulti.
Imi place sa vad oamenii care isi spun atat de raspicat opiniile si care ar merge pana la capat pentru ceea ce ei stiu ca e drept. Dar cred ca Viviane nu are toate datele problemei.
Da, ce a facut statul francez nu e tocmai in concordanta cu valorile unei lumi libere, dar poate ca in alta parte ar fi trebuie sa vada Viviane Reding problema. Pentru ca rromii se folosesc de aceste principii dupa bunul lor plac, sa-mi fie iertata indrazneala. Ei stiu ca nu pot pati mai nimic, accepta banii cu buna-stiinta ca se vor intoarce in Franta cu prima ocazie.
Nu e deci un ajutor pentru rromi sa impui infringement Frantei. Pentru ca francezii vor reactiona instinctiv printr-o antipatie fata de Romania, tara din care au venit.
De ajutor ar fi ca Viviane Reding sa se ocupe de educatia acelor romi si de integrarea lor in societatea franceza. E de apreciat ce vrea sa faca ea, dar ce rezultate va obtine?
@m, “le oferim acelasi sanse ca oricarui cetatean european”. Aici greşeşti – un copil rom nu are aceleaşi şanse la educaţie ca un copil european. De cele mai multe ori, el nu are nicio şansă la educaţie.
@Jacqueline, aceeaşi soluţie o propune şi Leslie Hawke aici. Totuşi, dna Reding îşi face treaba de Comisar pe Justiţie. Incluziunea romilor e treaba altui Comisar.
viviane reding ‘isi face treaba’, dar o ia gura pe dinainte & spune enormitati: deportarea romilor NU poate fi comparata – nici macar in gluma (= proasta) – cu deportarea evreilor in timpul ww2!
as spune k dna reding a pierdut o buna ocazie de a tacea 😉
k si in cazul acelui preot (!) catolic, care i-a urat lui sarkozy sa aiba parte de un infarct (!!). ok, ne-am lamurit k oamenii astia au ‘inima mare’; le-ar fi de folos sa aiba si niste minti pe masura…
Am fost extrem de mandru auzind declaratia! M-as fi dorit sa aud si de la Bucuresti o pozitie oficiala mai transanta. Sa ne intelegem: fara a fi discrimanator, nu am nici cea mai mica simpatie pentru aceasta etnie, pe care o acuz oricand public ca nu-si doreste integrarea in sistemul social in care traieste. Dar buna sau rea, nicio etnie nu poate fi supusa unui asemenea tratament intr-o Europa ce a trait toate grozaviile pamantului.
Solutii pentru integrarea tiganilor (nu-i numesc rromi in mod deliberat): ca in orice alt domeniu nu exista reteta. Dar a incercat cineva ceva? Liderii lor primesc fonduri europene pe care le cheltuie pe sedii luxoase si masini scumpe ..!! ca sa-l aduc la scoala pe un copil tigan, trebuie sa-l iau cu totul de langa familie pentru ca sistemele sociale si valorile sunt atat de diferite incat nu observ daca se intersecteaza pe undeva. Ba observ chiar reversul: parca noi imprumutam obiceiuri de la ei!! Programele europene sunt inutile in forma asta, parca bifam un task: am dat un miliard de euro pentru integrarea tiganilor, deci sunt ca si integrati!!! Nimeni nu stie cum sa se poarte cu ei, iar ei se comporta ca atare!!
Nu au aceleasi sanse pentru ca proprii parinti nu le acorda aceste sanse. Se stie ca rromii isi retrag in special fetele de la scoala la varsta pubertatii pentru a nu se indragosti de baieti, a nu se simti atrase de acestia si a nu le face neamul de rusine. Tot rromii insa sunt cei care isi promit fetele drept sotii de la varste fragede, obligandu-le la o maturitate si maturizare timpurie.
Baietii cred ca renunta singuri la educatie si – nu vreau sa fiu cinica – cred ca nimeni din familie nu-i sprijina sa continue. Eu cred ca si parintii lor vad educatia ca fiind inutila. Scoala vietii este, pentru ei, mai importanta. Si asta transmit si copiilor.
E drept ca am vazut la orele de practica pedagogica copii rromi lasati in spatele clasei, copii de care la ora nu se ocupa nimeni. Era vorba de clasa a sasea si de o ora de engleza. Banuiesc ca la orele de romana sau de matematica erau cat de cat inclusi in dialog. Dat fiind si sistemul de predare de la noi, bazat pe expuneri ale profesorului si o redusa participare a elevilor, ma gandesc ca sansele lor erau oarecum apropiate de ale celorlalti.
Si ma intreb, din nou: Responsabilitatile, pe cand ?!
Sa ne intelegem. Egalitate de sanse nu inseamna sa oferi unui copil rom permisiunea de a intra in cladirea scolii si de a asista la ore. Multi sunt probabil familiarizati cu metafora cursei (as in race) pentru egalitatea de sanse intr-un stat de drept. Atunci cand comparam performantele scolare/sociale/economice ale romilor cu cele ale romanilor, poate ar trebui sa luam in calcul faptul ca pentru ei cursa a inceput cu mult inainte. Obstacolele pe care un copil rom trebuie sa le depaseasca pentru a fi cu adevarat parte din clasa lui la scoala sunt enorme.
Celor care spun ca romii refuza sa se integreze: sunteti siguri ca daca ar fi trebuit sa va convingeti parintii sa va lase la scoala, sa faceti rost de bani pentru asta (in unele cazuri), sa gasiti momente in care sa invatati intr-un mediu care nu incurajeaza invatatul, sa va departati de prietenii din copilarie fara ca asta sa insemne automat ca veti gasi prieteni noi la scoala (fiindca unii dintre ei vor fi decis ca sunteti “tigani”, deci: murdari, lenesi, hoti etc.), adica sa fiti Nicolae Moromete doar de 2 ori mai rau, sunteti siguri ca ati fi facut efortul asta? Si daca l-ati fi facut, sunteti siguri ca v-ar fi fost rasplatit? Daca ma gandesc la mine la varsta de 6 ani, raspunsul e “nu”. De fapt, si daca ma gandesc la mine acum, tot ma indoiesc ca, daca as fi fost crescuta tiganca semi-nomada, as avea energia sa ajung exact in locul unde sunt acum fara efort doar pentru ca familia mea a fost middle-class si romana.
Atata timp cat cursa ta incepe cu unul trebuind sa alerge la maraton ca sa ajunga la linia de pornire, iar ceilalti pornesc odihniti, nu ai egalitate de sanse.
Cat despre dna Reding, poate ca vehementa discursului de mai sus ar fi potrivita intr-un editorial in ziar, dar nu e in niciun fel potrivita pentru functia ei. E un fel de a face politica condus, mi se pare, de emotii, asa ca sa o laud pe ea acum ar fi ca si cum l-as aplauda pe dl. Basescu pentru momentele in care hotaraste sa “spuna adevarul” despre relatiile internationale.
Ba mie mi se pare ca este acelasi lucru cu a intra in cladirea scolii si a asista la ore. Fiindca sunt multi care nu fac asta. Manuale, corn si lapte, caldura (care poate de-acasa lipseste iarna) pot primi de la scoala.
Trebuie lucrat insa si la nivel de parinti si de lideri ai comunitatii lor.
Sa va spun ceva:
@ Dragos, o sa ma ierti te rog pentru comentariul mai lung.
Am participat in urma cu 5-6 ani la un proiect social de voluntariat in Spania, timp de 6 luni. Lucram 4,5 ore pe zi cu copii din medii defavorizate – tigani ce fusesera nomazi, ce s-o mai lungim.Cu totii erau tigani din Spania, nu romani. Acestia (intre 3 si 18 ani, pe grupe de varsta) veneau dupa scoala la centrul nostru unde primeau o masa (sandvis cu ton sau placinta cu fructe sau biscuiti cu cereale si suc sau lapte integral) apoi faceau temele sau lucrau o fisa de calcul / scriere, apoi se jucau iar cei mari aveau acces la internet.
Sediul, ba nu, sediile – caci erau 4 intr-un orasel cat… Focsaniul, sa zic asa, erau puse la dispozitie de primarie iar placinta cu fructe / painea din sandvis erau furnizate de un centru de insertie in campul muncii pus la punct tot de primarie pentru copiii din medii defavorizate ajunsi la majorat.
Cei care lucram acolo eram: Monitorii permanenti (3) voluntari europeni (cam 4 pe serie) si studenti la Asistenta sociala (cam 2 pe serie). Monitorii aveau – sefa noastra, studii de specialitate, unul – studii in asistenta sociala inca nedefinitivate, si inca unul – studii absolut nerelevante, insa acceptat fiindca era nevoie de oameni. Si facea treaba, nu gluma.
Mamele copiilor (caci tatii erau inchisi, majoritatea) preferau sa-i stie la noi la centru si nu pe strazi (unde ar fi cazut victime consumului de droguri in proportie de 100 %).
Ati auzit la noi de astfel de initiative ?!
Din nefericire pentru noi francezii au dreptate. Imi pare rau sa o spun, dar rromii sunt o mare problema; ar trebui cu totii sa o recunoastem.
@ m. Pai exact despre asta este vorba. Un proiect ca cel la care ai participat in Spania inseamna deja mai mult decat simplul drept la educatie. Daca voi nu erati acolo sa le oferiti toate lucrurile astea, ei tot ar fi avut dreptul de a intra in orice scoala publica din Spania si de a invata, dar ar fi fost mai greu/mai descurajant avand in vedere conditiile din familie si din mediul social pe care le-ai pomenit. Chestiile pe care voi le-ati oferit in plus mi se pare mie ca au dus catre egalitatea reala de sanse.
Iar proiectele de genul asta vin dinspre majoritate catre minoritate. Proiectul tau gasise in mod clar un mijloc sa motiveze minoritatea respectiva ca, in fond, sa accepte ajutorul (ceea ce nu cred ca scoala romaneasca face). Daca parintii romi au scoala vietii, este pentru ca asta a functionat pana acum si e pana la un punct normal sa-si invete si copiii la fel, Scoala (cel putin scoala romaneasca) ofera beneficii mai modeste, confuze si greu predictibile (chiar si pentru copiii romani). Buba este in fond la noi.
Statul roman nu pare sa fi avut niciodata o politica sustinuta de integrare a romilor (poate cu exceptia locurilor asigurate din facultate si liceu, care au starnit destule controverse). Am citit recent ca in secolul 19, dupa reformele care i-a eliberat pe romi din sclavie (o chestie pe care o uitam cand spunem “uite cum sunt tiganii”), statul roman, care avea initial un proiect de integrare a lor in sate, a fost rapid depasit de situatie. Cum nu prea avea ce sa faca cu ei liberi si nu ii prevazuse in distribuirea de pamant la improprietarire, i-a incurajat sa plece peste granita. Iata-i deci pe adevaratii stramosi ai dlui Sarkozy.
C., asa este. Unde se poate, se poate.
Dar parca si ei s-au invatat “sunt special, sunt discriminat, vreau mai mult, merit mai mult, eu nu am, voi aveti” etc.
Nu suntem in comunism, sa ne dam haina de pe noi c-asa cere partidul. Ca sa lucram cu ce avem, macar ar trebui sa ramana in scoala.
Poate ca tiganilor nomazi li se aplica cele spuse de tine. Dar celor care au niste casoaie cat niste palate, care se racordeaza ilicit la reteaua de curent electric, care primesc ajutor social desi (repet) au niste case imense, dar se justifica la TV ca nu locuiesc decat intr-o singura camera (si deschid usa, demonstrativ), celor care fac nunti somptuoase (si la varste fragede, cum ziceam), aceia ce scuze mai au ?!
Economic vorbind, sunt mult deasupra noastra. Nici nu vreau sa ma gandesc cum fac banii. Dar si acolo, cerinte, cerinte.
Cred ca despre aceasta patura sociala din randul tiganilor e vorba cand se spune ca refuza integrarea.
Nu discut problema tiganilor, extrag doar o propozitie din discurs: “discriminarea pe criterii de origine etnică sau rasială nu are ce să caute în Europa”. Discriminarea pe criterii de origine etnica este peste tot in lume.
Ce este altceva decat discriminare faptul ca romanii nu pot calatori fara viza in USA sau faptul ca cineva din China sau Africa nu are dreptul sa locuiasca in Franta asa cum o fac tiganii astia nesimtiti!!!!
pana una-alta, discutiile astea la nivel european si chiar printre cei de rand se tin mai degraba prin invocarea unor principii, legi, drepturi, formalitati. despre realitatile extrem de concrete nu vorbeste nimeni. ce fac tiganii in franta, cei mai multi dintre ei? ce fac tiganii oriunde se duc? s.a.m.d. repet: este comod sa vorbesti in principii, teorii si bune intentii, sa empatizezi cu asa-zisa victima, dar sa nu faci nimic mai mult.
gestul frantei, lucid de altfel, vine sa atraga atentia asupra unei probleme enorme. deci inainte de a fi statul francez acuzat, mai bine s-ar gasi niste solutii. tiganii ‘frecand-o’ (in cel mai bun caz!) in franta sau in alte parti nu e nicidecum o varianta admisibila.