La data la care veţi citi aceste rânduri*, dezbaterea despre brandul turistic al României, cel mai probabil, se va fi stins. Interesul românilor pentru acest subiect, stârnit de un scandal de plagiat şi de antipatiile tot mai numeroase pe care ministrul Turismului le-a acumulat, va fi dispărut aşa cum a şi apărut: peste noapte.
Am urmărit procesul construirii acestui brand, care a debutat acum mai bine de doi ani, sub mandatul premierului Tăriceanu. Am citit investigaţiile publicate de Gazeta Sporturilor în legătură cu atribuirea contractului, dar am vorbit şi cu unii dintre profesioniştii implicaţi în acest proces, ca membri în Consiliul de Brand sau ca aplicanţi în cadrul competitiţiei pentru realizarea brandului turistic, şi m-am convins că este unul dintre rarele procese în care un minister public chiar a luat în seamă opinia unor profesionişti competenţi din mediul privat.
Nu vreau să mă erijez în apărătorul Elenei Udrea. Şi eu cred că felul în care a gestionat comunicarea procesului de branding a fost neinspirat. Dar nu văd ce avem de câştigat dacă aruncăm la gunoi, împreună cu regretabila atitudine a ministrului, şi brandul turistic, la care au lucrat mai multe echipe de profesionişti şi de experţi şi pe care România a cheltuit deja o grămadă de bani.
Scurta dezbatere care a avut loc s-a concentrat asupra a două chestiuni: plagiatul frunzei şi preţul contractului. Dacă prima problemă nu e chiar lipsită de relevanţă, cea de-a doua mi se pare de-a dreptul trivială, în condiţiile în care ministerul a selectat oferta cea mai ieftină. Sigur că mama soacră va fi întotdeauna de părere că brandul turistic putea fi cumpărat mai ieftin de la buticul din colţ, dar în condiţiile în care alegerea a fost făcută între trei oferte independente, numai nişte cârcotaşi ca noi s-ar putea supăra că oferta cea mai ieftină a fost, totuşi prea scumpă.
Chestiunea plagiatului frunzei ar merita un articol întreg care să pornească de la ce mai înseamnă originalitatea în secolul sindicalizării oricărui conţinut şi al omniprezentului “sharing”. Dar faptul că un designer a ales într-o clipă de proastă inspiraţie o furăciune în locul unui element original nu trebuie să ne facă să uităm un lucru extrem de important: că un brand nu este totuna cu logo-ul său.
Scandalul frunzei a ocultat o discuţie mult mai importantă, cea legată de platforma de brand şi de poziţionarea brandului turistic. Înainte de a stabili aceste lucruri, TNS, partenerul THR şi cea mai mare companie de cercetare de piaţă din lume, a realizat peste zece mii de interviuri în Austria, Franţa, Germania, Italia, Ungaria, Rusia, Marea Britanie, SUA şi România.
Dintre cei intervievaţi, 51% n-au fost deloc interesaţi de România, 26% s-au declarat interesaţi, dar ca destinaţie secundară, iar 23% au fost puternic interesaţi de ţara noastră ca principală destinaţie turistică. Asta înseamnă un public ţintă potenţial de aproximativ 40 de milioane de turişti. TNS a analizat apoi interesele turistice ale acestui public ţintă şi a observat că, spre deosebire de totalul celor intervievaţi, publicul-ţintă al României caută peisaje naturale, locuri autentice din punct de vedere al culturii şi al stilului de viaţă, situri istorice şi culturale. Principalele atracţii ale celor care au vizitat deja România s-au dovedit a fi, conform aceluiaşi studiu, munţii Carpaţi şi peisajele naturale (Delta Dunării, zonele rurale de deal şi de munte). De aici s-a născut brandul turistic al României şi poziţionarea sa în jurul naturii autentice, încă neafectate de civilizaţie, pe care turiştii pretenţioşi (adică cei care au văzut deja atracţiile turistice de masă din alte ţări şi care vor altceva) sunt dispuşi să le exploreze.
Mi-am petrecut vara aceasta două vacanţe în munţii Carpaţi şi am ascultat siderat comentariile celor care susţin că brandul turistic ar fi trebuit legat de litoralul românesc. Am prieteni care au plecat de mult din România şi care se întorc în fiecare an pentru o vizită în Carpaţi, în vreme ce pe litoralul românesc abia dacă mai mergem şi noi, cei care locuim aici. Sigur că lanţul carpatic aparţine mai multor ţări, dar România este una dintre puţinele unde aceşti munţi sunt încă neîmblânziţi de alei asfaltate, de restricţii drastice şi de infrastructuri turistice de masă. Iar asta este exact ce caută turiştii pretenţioşi descoperiţit de studiul TNS.
Trebuie să încetăm să ne mai îmbătăm cu apă rece: pentru promovarea turismului românesc, avem nevoie de un diferenţiator real, nu de unul în care credem doar noi. Iar munţii Carpaţi şi Delta Dunării sunt printre ultimele zone frumoase, pe care le încă nu le-am distrus şi pe care le mai avem de oferit ca destinaţii turistice.
TNS şi THR ne-au oferit o excelentă platformă de brand, ancorată în realitate şi care poate da cu adevărat rezultate. Paradoxul este că un foarte bun proces de branding a fost comunicat deplorabil de Ministerul Turismului. Cum s-a ajuns aici este pentru mine un mister: un ministru care, în cadrul procesului de atribuire şi de implementare a contractului a ştiut să asculte de un grup de profesionişti redutabili, refuză să-şi ia un bun consilier de comunicare sau să-i asculte pe consilierii pe care-i are. Aşa că nu ştiu ce se va alege de acest brand turistic, oricât de bun ar fi el.
Eu unul fug să mai explorez puţin grădina Carpaţilor, înainte ca şi aceasta să devină o victimă colaterală în războiul dintre ministrul Udrea şi detractorii săi.
* scriam în august, textul a fost publicat în Elle în septembrie
in sfarrsit. un post cu iz de scandal. sa vezi acum comentarii ))))))) ca ma si intrebam, ce dracu faci, esti nebun, nu vezi ca moare blogul ))))
Intr-un fel iti dau dreptate. Recunosc, nu am cunostinte destule sa spun ca brandul creat e plagiat sau nu, daca s-au cheltuit prea multi bani (oricum cati se cheltuie aiurea pe la noi!). Da, am observat si eu (de exemplu, am obiceiul sa mai citesc parerile celor care comenteaza pe diverse site-uri de stiri) ca romanii stiu doar sa arate cu degetul, sa urle, sa isi arate ura prin comentarii urate, sa faca oarecum scandal. Dar pe principiul : ‘ei sunt de vina’ si ‘sa faca ei’. Pe mine ce ma deranjeaza cu adevarat este ca de multe ori am impresia ca nu exista obiective turistice, ca nu se ocupa nimeni de partea asta. Si cred ca asta e putin mai grav decat .. brandul. Se promoveaza … ce ? O doamna de 70 de ani din Spania ii spunea prietenei mele, despre tara noastra: ‘aveti o tara foarte frumoasa, dar arata asa, ca dupa razboi..’. Deci, daca ar fii sa ma ‘leg’ de ministrul turismului, as spune ca primul scop e ‘reinvierea’ pe cat posibil a acelor locuri minunate din tara asta care merita vizitate si care in fiecare an ajung sa arate tot mai mult ca niste zone parasite …
(cat despre D. Dunarii – auzeam ca exista pe acolo zone private, cumparate de oameni cu bani, etc ? Eu sunt pe principiul ‘ce pot sa fac eu’ si de multe ori ma gandesc ca, atunci cand vine vorba de turism, habar nu am ce ar trebui facut ca zonele turistice sa fie luate in vizor, ingrijite si redate intr-un circuit turistic..)
din pacate, multi se gandesc ca e mai util sa arunce cu noroi decat sa aprecieze un pas inainte (chiar daca este mic), in general.
Mi-a zis cineva ca inainte de-a DIFERENTIA e musai SA DEFINESTI, ma rog, asta presupunand ca ai si ce sa definesti. Dar eu cred ca-i doar invidie profesionala. Stim doar ce valuri de turisti cu discernamant asteapta, la granita, doar un semn.
@The Pubfather da, ştiu, fix the product first… mă întreb şi eu când vor înţelege asta
Toate relativ bune si de inteles, dar cand am citit fragementul despre turistii straini intervievati – “23% au fost puternic interesaţi de ţara noastră ca principală destinaţie turistică” mi-a dat pe la mas cu iz de facatura cel putin din partea celor care au executat sondajul, poate din cauza ca trebuia sa aiba satucul carpatian ceva de castigat din sumele alocate spre a cerceta piata.
*nas
Sincer, mie nu-mi place brandul ales si putin ma intereseaza ca in spatele lui a stat ditamai echipa de experti pentru ca rezultatul conteaza, iar rezultatul e prost! Brandul este anost! De acord ca avem peisaje salbatice, nealterate de urbanism in exces, dar la fel gasesti si in munte negru, croatia , macedonia, bulgaria ( de ce nu?? ) turcia, serbia, etc! De acord ca avem delta dunarii, superba, un ecosistem unic in europa, dar unde se regaseste ea in brand?? Romania nu a invatat ce sa vanda si nici sa se vanda! Cred ca o combinatie intre Dracula, obiceiuri si superstitii romanesti, sibiu, manastiri, clubbing & night life , litoral si delta ar fi putut fi surprins intr-un clip de promovare bine facut iar clipul ales ar fi aratat asa: un turist strain, cameraman amator, surprinde un grup de alpinisti, catarati pe varful moldoveanu si care privesc printr-un binoclu, prin care zaresc manastirile bucovinene, apoi delta dunarii si biodiversitatea ei, ca apoi sa se opreasca pe litoral unde observa fetele frumoase ( nu vulgare ), care fac galerie la un concurs de barci sau alte sporturi nautice. Imaginea se intoarce la grupul de alpinisti si se muta pe fata impietrita a unei fete care priveste undeva in sus, creand impresia ca se uita la unul dintre alpinisti care tipa scurt , dand impresia ca si-a pierdut echilibrul, dar de fapt ea se uita la o fereastra a castelului bran , unde dincolo de o perdea, silueta lui dracula dispare in intuneric !
La final: Romania, we dare you to try it!
Poate nu e cea mai buna idee, dar cred ca e mult mai productiv sa propunem si solutii, nu doar comentarii si vaicareli!
Lucrez pe un vas de croaziera si cutreier lumea in lung si in lat,imi place ceea ce fac,poate ca asta nu e rau deloc,printre altele sunt un patriot de felul meu si fac lobby mereu pentru tara mea,Romania,de care sincer ,imi pare rau ca si-a pierdut toate valurile de simpatie cu fiecare prilej,de la revolutie incoace…vorbind de turism,ramura in care sunt si licentiat,trebuie sa va spun cu mana pe inima,ca oriunde am fost ,Australia sau Nord America,Caraibe sau Sud America,Micronezia sau Polinezia,Asia, Europa sau Africa…mai bine as scrie unde nu am fost ,caci mi-ar fi mai usor,din fericire ,pe oriunde am fost,singurele conversatii si pareri despre Romania,au fost in legatura cu “Dracula”,sau Nadia Comaneci…deci,poate nu ar fi rau sa ne axam pe brandul”Dracula”….iar din punctul meu de vedere personal,numai CASA REGALA A ROMANIEI ( inclusa, macar, la nivel informativ, in circuitul turistic ) ,ne va mai putea readuce un val de simpatie occidentala si credibilitate,pe care am pierdut-o demult,cu ajutorul politicienilor corupti…
Nu cunosc studiile facute pentru turismul romanesc, dar pot sa spun pe unde am vazut turisti straini in tara: Sibiu, Timisoara, Bucovina, Maramures, zone de deal si munte (pentru biciclisti si motociclisti de cursa lunga), statiuni de munte din Transilvania. In Bucuresti am vazut un singur autocar de turisti si m-am inchinat (erau la Patriarhie).
Turistii care vin in Romania vin pentru locuri autentice, diferite. Nu vor hoteluri de 5 stele si litoral, nu se plimba prin capitala ca prin Paris. Vor munte, aer curat, istorie, civilizatie deosebita. Vin cu harta si cutreiera drumuri proaste si carari de munte, descoperind altceva la fiecare pas. Nu sunt multi, dar sincer nici n-as vrea cohorte intregi de turisti care sa batatoreasca iarba si sa stea la cozi interminabile.
Cat despre brandul de tara.. a fost atat de prost promovat si nesustinut de presa (adica doar scandalul a fost atatat temeinic) incat nici nu stiu despre ce e vorba. N-ar fi dragut sa ne ajutam un pic intre noi si sa nu ne cautam mereu nod in papura?