Nu sunt o fire credincioasă, dar sunt interesat de fenomenul religios, în special de câteva dintre instituţiile sale. Una dintre cele mai importante este postul. În cele ce urmează am să mă refer la postul creştin ortodox, pentru că mi-e cel mai la îndemână.
Toată lumea e de acord că scopul acestui exerciţiu de temperare alimentară este purificarea, deopotrivă fizică şi sufletească. Să le luăm pe rând.
Dacă ne raportăm la o dietă de până acum 100 de ani, sigur că postul avea un rol benefic pentru organism, pentru că înlocuia excesul de grăsimi nesănătoase cu fibre şi nutrienţi adevăraţi proveniţi din legume proaspete sau conservate natural, cereale netratate şi neprocesate, nuci, seminţe şi, uneori, fructe.
Astăzi, de cele mai multe ori când văd ce mănâncă prietenii mei care postesc îmi vine să râd. Neobişnuiţi cu o dietă adevărată de vegani sau măcar vegetarieni, străini, carevasăzică, de preţiosul sparanghel şi de proletara conopidă sau neştiind unde să le găsească la îndemână, înfulecă, bieţii de ei, toate sticksurile, chipsurile şi chixurile alimentare, pline de E-uri şi lipsite de orice valoare nutritivă.
Una dintre păcălelile majore căreia îi cad pradă este atunci când înlocuiesc produse de origine animală cu echivalentul lor “vegetal”. În primul rând că asta mi se pare, din capul locului, o treabă necurată: postul este un exerciţiu de înfrânare, nu un test de iscusinţă avocăţească (cum putem să mâncăm tot ce mâncam, dar să se cheme că ţinem post).
Dumnezeu nu bate, însă, cu parul. Maţele celor care cad pradă acestei ispite drăceşti pătimesc încă din timpul vieţii pentru neînfrânarea gurii în faţa substituenţilor alimentari. Margarina produsă din uleiuri râncede (care sunt, stricto sensu, produse vegetale) e primul exemplu care-mi vine în minte. Nu sunt un partizan al untului în alimentaţie, dar, dacă tot consumi aşa ceva, mai bine rămâi la unt decât să treci la margarină.
În aceste condiţii, cred că, pentru cei mai mulţi dintre credincioşi, postul este un prilej de hiper-toxifiere a organismului, necum de curăţire a lui.
Mi-am propus să fac un exerciţiu în Postul Crăciunului (pe care nu l-am ţinut niciodată; am ţinut doar o dată în viaţă Postul Paştilor): să nu mai mănânc dulciuri.
Pe de o parte, mie dulciurile îmi plac foarte tare, aşa că va fi nevoie de multă voinţă pentru a rezista deserturilor Violetei, celor de la Nana, de la Rue du Pain sau celor făcute de cumnatul meu, magiunului de Topoloveni, dulceţii de cireşe amare şi tuturor bomboanelor şi ciocolatelor cu care colegii mei îndulcesc biroul. Deja ieri m-am trezit comandând din reflex un desert la pachet la masa de prânz, semn că mă obişnuisem cam prea tare cu prezenţa regulată a dulciurilor în dieta mea.
Pe de altă parte, carbohidraţii simpli nu fac bine organismului, indiferent de tipul de organism sau de dietă, pentru că dau peste cap mecanismele glicemic şi insulinic. Sigur că nu te omoară dacă mănânci din când câte un desert, o îngheţată sau o felie de pâine cu dulceaţă, dar să renunţi de tot la aceste trataţii pentru câteva săptămâni nu poate fi decât benefic pentru sănătatea oricui.
În al treilea rând, când n-am să mai pot rezista tentaţiei, am să consum fructe, care conţin tot zaharuri simple, dar şi o groază de vitamine de care corpul nostru are nevoie mai ales în această perioadă a anului.
Sunt convins că fiecare dintre voi poate găsi un produs sau o clasă de produse alimentare pe care-i face plăcere să le mănânce, care nu sunt tocmai sănătoase şi la care poate renunţa fără să le înlocuiască cu ceva şi mai nociv. Cred că abia acesta ar începe să semene a post adevărat, care, cel puţin trupeşte, ar trebuie să însemne curăţire prin înfrânare, nu toxifiere prin înlocuire.
Despre purificarea sufletească din timpul postului am să scriu într-o însemnare separată.
ciocolati?!
@david 🙂 şi-a băgat Necuratul coada… mersi, am corectat.
În Germania se vorbește des despre post ca despre renunțarea (vai, temporară) la orice fel de savoare. Banal, la savori alimentare, dar și la sex, telefon mobil, bombăneli și încăpățînări în familie, mers cu autobuzul fătă bilet, și cîte și mai cîte.
Corect.
Post = concurs de cautat produse asemanatoare celor de origine animala, proces care poate deregla functiile digestive.
Inca o mica ironie facuta de oameni sub argumentul religiei :). E-uri divine 🙂
Foarte adevărat!
imi place ideea ta, sunt total de acord cu ea.
De ani buni deja si pt mine postul inseamna alegerea de a renunta la chestiile cu adevarat nocive.
Niciodata nu am inteles ce mare scofala e sa tii post, sa nu mananci branza, dar sa te indopi cu cartofi… si paine
Prefer sa renunt la dulciuri, la carbohidratii rai si la combinatii nefericite de lipide cu glucide, ca un exercitiu de vointa si ca o detoxifiere a organismului.
si eu am tinut post odata si m-am ingrasat cumplit. toate tampeniile le mancam. daca reusesti sa renunti la dulciuri te rog sa ne spui cum ai facut!!! ca eu tot incerc si nu reusesc. adica stau cateva zile si dupa pur si simplu nu ma mai pot abtine!
succes!!
eu nu pot sa tin post.nu pentru ca imi plac dulciurile(la nebunie) dar,pe langa faptul ca e mai scump acum sa mananci de post (bio) toata povestea cu postul mi se pare o mare ipocrizie.dar recunosc ca postul ar fi bun pentru sanatate.abia astept sa citesc ce vei scrie despre purificarea sufleteasca. subiectele n-ar trebui separate dar adevarul e ca e mult de scris la purificarea sufleteasca.ma bucur ca ai abordat aceasta problema.
Mi se pare aiurea ca cineva de talia ta poate debita o asemenea prostie gen “margarina se face din petrol”. Daca ai un dinte contra vreunui aliment, macar informeaza-te corespunzator.
“nu sunt o fire credincioasa?” poate ai vrut sa spui dogmatica..
mi-e greu sa cred ca nu ai nici un dumnezeu 🙂
Sunt de acord cu tine, dar nu in totalitate:)..tin posturile de vreo 10 ani si nu e deloc greu…multe legume si mancare gatita in casa..asta e simplu…adevarata chestie misto e ca sunt mai constienta de momentele in care sunt rautacioasa gratuit, nervoasa prea devreme:)) si ma mai stapanesc…macar pt asta si tot merita sa tin..sunt mai impacata cu mine..ia sa incerci sa vezi ca e ff simplu:)
Nu ne lasa sa asteptam prea mult consideratiile pe marginea purificarii sufletesti.
@Laura, iartă-mă, am crezut că e evidentă metafora. Sper că acum sunt mai la obiect.
Multumesc Dragos pentru acest articol de… actualitate.
Cum spui si tu, postul are sens doar daca il privim ca pe o perioda in care dam organismului nostru posibilitatea de a elimina din toxinele acumulate si de a-si reface energia…
Multe sunt derivele religioase (precum aceea de a renunta la condimente spre exemplu…) cand in fapt postul nu este “pedeapsa”…
Este important sa nu percepem perioada de post ca pe o perioada de constrangere… Daca tinem postul “contre-coeur” nu este un post adevarat.
De aceea riscam intr-adevar sa ne ingrasam mai apoi! Pentru ca organismul nostru isi ia “revansa” pentru perioada de privatiune.
Postul are si rolul unui “tratat d pace” pentru aimale care in momentul in care societatea avea acest reper religios, nu riscau sa fie sacrificate…
Dar principalul beneficiu este pentru persoana care are curajul de a renunta la alimentele prelucrate industrial, alimente care supra-solicita organismul nostru in procesul de digestie.
Consecinta? Dormim mai mult, creierul nostru este “obosit” (suprasolicitat de functia digestiva), avem dificultati de concentrare si nu prea mai avem timp sa ne gandim la … Divinitate…
De aceea ni se cere sa postim, ca sa avem disponibilitate pentru un dialog cu Tatal Nostru Ceresc!
Nu ca sa suferim.
Nu ca sa slabim.
Nu ca sa ne “pedepsim trupul”
Biserica spune ca postul “biciuieste diavolul lacomiei”… si asa este!
Doar ca adevaratul scop nu este acesta… Adevaratul scop este acela de a ne curati noi insine trupul si mintea! Si daca asta ii face rau lui michidutza cu atat mai bine! 🙂
Insa TOT ceea ce pare constrangere in religie este de fapt pentru eliberarea noastra!
se spune ca dumnezeu vede straduinta fiecaruia.
Mă bucur că menţionezi de înfrânare. Există celebra zicală: mănânci ca să trăieşti sau trăieşti ca să mănânci? Din start vorbeşte despre două mari categorii de oameni dar ele sunt mai multe.
degeaba ne “infranam” sa bagam pe gura anumite lucruri cand nu ne infranam sa scoatem pe gura alte lucruri 🙂 gen injuraturi…
dupa parerea mea postul se refera la mult mai mult decat o “cura alimentara” ..
oricum nu sunt religioasa…de nici un fel. cred in Dumnezeu si atat! si mi-a mers foarte bine..
bafta in continuare!
Tocmai ce mă pregăteam să-ți pun la pachet și 1 felie de tort de ciocolată cu mere și stafide, cînd mi-am amintit cum m-ai refuzat atunci cu desertul: “Țin post. Vezi tu, citește pe blog.” Am citit acum. Inclusiv însemnarea separată. Adevărat și, ca de-obicei, curat și frumos scris. Și dacă tot am intrat, mai ascult odată și bis-ul lui Tomescu:). Bra-vo!:)
erată: “o dată”! Ah și of…
Descoperire funesta : 90% din margarinele de pe piață nici măcar nu sunt ‘de post’, pentru că, deși conțin uleiuri vegetale emulsionate, au cu toatele un adaos inexplicabil si identic din vitaminele A si D3.
Vitamina D3 (colecalciferol) este de proveniență animală.
Singurele margarine vegetale fără adaosuri pe care l-am gasit sunt din gama de jos si au un procentaj mult mai mare de grasimi.