Victime ale pogromului în pădurea Jilava

Pe 21 ianuarie 1941, legionarii refuză să accepte demiterea de către generalul Antonescu a ministrului de interne, a directorului general al poliţiilor şi a unui alt director din Ministerul de Interne, toţi oameni ai Legiunii, şi se baricadează înarmaţi în localul Siguranţei, în sediul Prefecturii Poliţiei Capitalei, în sediul lor central din str. Roma şi în Cazarma gardienilor publici. Ei cer demiterea lui Antonescu şi crearea unui guvern legionar “pur” care să ducă mai departe procesul de “românizare” (un alt punct al discordiei între şeful guvernului şi legionari fusese desfiinţarea, cu câteva zile în urmă, a “comisarilor de românizare” din întreprinderi, pe care Antonescu îi considera “o idee excepţională” pusă în practică “în mod dezastruos”). În mai puţin de o zi, rebeliunea legionară este generalizată în toată ţara.

Pe 22 ianuarie, Hitler îl asigură pe Antonescu de sprijinul său şi dă ordin trupelor germane staţionate pe teritoriul României să stea la dispoziţia generalului. În seara aceleiaşi zile, armata română lichidează rebeliunea. În timpul conflictului îşi pierd viaţa 21 de ofiţeri, subofiţeri şi soldaţi, iar alţi 53 de militari sunt răniţi. În întreaga ţară, rebelii au asasinat 374 de persoane şi au rănit alte 380.

La Bucureşti, în timpul celor două zile de insurgenţă, legionarii au ucis 120 de evrei. Mult mai mulţi au fost torturaţi, bătuţi sau jefuiţi:

Majoritatea asasinatelor din timpul celor trei zile ale rebeliunii legionare au avut loc în pădurea Jilava. Au mai avut loc asasinate la Abator, pe şoselele Fundeni şi Pantelimon, în cartierul Bucureştii Noi, pe diverse străzi sau în case particulare. În ziua de 21 ianuarie 1941 la sediul legionar “Ing. Gheorghe Clime” din Calea Călăraşi nr. 37 au fost aduşi aproximativ 200 de evrei, care au fost închişi în podul şi pivniţa casei. Întâi au fost jefuiţi de toate obiectele de valoare şi apoi obligaţi să circule pe scări între pod şi pivniţă sub o ploaie de lovituri, pe fiecare treaptă aflându-se câte un legionar care lovea cu bâta sau cu ranga de fier. De asemenea, erau loviţi şi într-o cameră specială, cu vâna de bou şi cu vergi metalice; loviturile se aplicau pe faţă, pe fese, pe palme şi pe tălpi. (…)

În dimineaţa zilei de 22 ianuarie cei arestaţi au fost împărţiţi în două grupuri, la întâmplare. Primul grup a fost dus la Străuleşti, o periferie a Bucureştiului, unde au fost bătuţi încă două zile. S-au tras gloanţe deasupra capului lor după care, jefuiţi de haine şi încălţări, au fost eliberaţi. Numai în cămaşă au mers pe jos 16 km până în oraş.

Al doilea grup, compus din aproximativ 90 de evrei, a fost încărcat în autocamioane şi dus pe şoseaua Giurgiului, unde, în pădurea Jilava, au fost toţi împuşcaţi cu 1-3 gloanţe, trase mai ales în cap. Câteva dintre victime, aflate în primul camion, au fost împuşcate lângă podul peste râul Sabar. Li s-au furat îmbrăcămintea, încălţămintea şi dinţii de aur din gură. Au fost găsite în pădurea Jilava 86 de cadavre. Câteva victime, doar rănite, au reuşit să scape. (…)

La abatorul oraşului Bucureşti au fost găsiţi asasinaţi 13 evrei; alţi doi, grav răniţi, au supravieţuit masacrului. Dintre cei asasinaţi Millo Beiler şi fraţii Rauch au fost găsiţi cu pântecele spintecate şi intestinele legate la gât în chip de cravată. Celelalte cadavre de la abator erau agăţate în cârligele de măcelărie. Se pare că deasupra lor se afla o inscripţie pe care se putea citi „carne kaşer” (carne tăiată conform prevederilor rituale evreieşti).

Alţi evrei au fost asasinaţi la domiciliile lor. Astfel au fost masacraţi soţii Frânghieru din Intrarea Colentina nr. 15 si patru dintre copiii lor între 14 şi 28 de ani. Doi copii aflaţi în pat, Aron şi Haia, au scăpat ca prin minune, deşi s-au tras câteva gloanţe şi asupra lor. Cele mai multe dintre aceste victime au fost împuşcate după ce fuseseră sălbatic bătute. Un alt copil împuşcat a fost Rodrigues Honores Brickman (str. Mihai Vodă nr. 9).

În timpul rebeliunii legionare, evreii au mai fost torturaţi la Prefectura Poliţiei Capitalei, la Sinagoga Malbim (aproximativ 300 de evrei), la sediul Uniunii Comunităţilor Evreieşti şi la circumscripţia XV de Poliţie. Majoritatea femeilor torturate au fost eliberate, aceasta explicând prezenţa printre morţi a unui număr mic de persoane de sex feminin. Tipic privind torturile a fost tratamentul la care au fost supuşi evreii la circumscripţia XV de Poliţie din strada Matei Basarab. Torturile au fost conduse de doi comisari de poliţie legionari ajutaţi de 40 de muncitori legionari de la fabrica „Parcomet”. Victimele torturilor au fost în număr de 150. „Au fost bătuţi în permanenţă între 21 ianuarie orele 18 şi 23 ianuarie orele 13. Au fost jefuiţi de tot ceea ce aveau asupra lor… Toţi au fost tunşi cu o foarfecă de tăiat iarbă. Tuturora li s-au vârât cu forţa în gură cantităţi masive (100-150 grame) de sare amară amestecată cu petrol, benzină şi oţet. După ce au înghiţit doze atât de puternice de purgative toţi au fost înghesuiţi într-un spaţiu restrâns din pivniţa si ţinuţi vreme îndelungată sub pază strictă pentru ca nimeni să nu poată ieşi de acolo. Au înotat în propria murdărie până la eliberare. În tot timpul celor 46 ore de deţinere veneau la fiecare ceas „vizitatori” de la alte centre legionare, rămâneau 10-15 minute în care timp băteau pe toată lumea şi plecau… Fiecărui deţinut i s-a găsit un cap de acuzaţie pentru care a fost pedepsit cu 50-100 lovituri cu vâna de bou”. Au fost simulate şi execuţii în masă şi redactate, sub ameninţare, false confesiuni de dorinţă de sinucidere.

În timpul rebeliunii legionare au fost devastate şi jefuite 6 temple şi sinagogi din Bucureşti: Templul evreilor de rit Spaniol din strada Negru Vodă, Sinagoga Beyth Hornidraş Vechiu din Calea Moşilor, Templul „Podul Mogoşoaia” din str. Atena, Templul Coral din str. Sf. Vineri, Templul „Fraterna” din str. Mămulari şi „Sinagoga Mare” din str. Vasile Adamachi. Patru dintre aceste edificii au fost şi incendiate iar două au ars complet. Patru dintre aceste lăcaşuri fuseseră construite între anii 1836 şi 1858. „Cartea neagră” a lui Matatias Carp conţine lista nominală şi adresele a 1.107 evrei ale căror locuinţe sau magazine au fost jefuite si devastate în cursul rebeliunii legionare. Unii au fost ucişi cu acelaşi prilej. Altora, după jefuire, li s-au incendiat locuinţele sau magazinele.

Au căzut victime, fără alegere, oameni înstăriţi si oameni foarte săraci. Un număr de 615 persoane, deci peste jumătate din cei jefuiţi, locuiau pe Calea Dudeşti sau în cartierul Dudeşti, zonă de mare concentrare a populaţiei evreieşti, în general nevoiaşi. Calea Moşilor şi cartierul Moşilor au dat peste 150 de victime ale acestor jafuri. O situaţie aproape identică s-a înregistrat în cartierul Văcăreşti, iar în calea Rahovei si cartierul din jurul ei au căzut victime aceluiaşi tip de jefuire 136 de evrei. Peste 30 de victime locuiau în diverse alte cartiere bucureştene. Numărul familiilor evreieşti lovite de jafuri si devastări a fost de cel puţin l.360.

(extras din articolul Pogromul de la Bucureşti, scris şi documentat de Radu Ioanid, Directorul Diviziei de Programe Arhivistice Internationale la Muzeul Memorial al Holocaustului din Washington DC)

:: află mai multe despre holocaustul din România

Tags: abator, antisemitism, antonescu, bucuresti, evrei, garda de fier, holocaust, horia sima, jidani, jidovi, legi rasiale, legionari, legiune, pogrom, radu ioanid, rasism, sinagoga