Începutul și sfârșitul modernismului

“Nu vă supăraţi, de unde sunteţi dumneavoastră?”

Portarul a apărut pe nesimţite, camuflat de corul de lătrături al maidanezilor care-şi fac veacul în curtea interioară a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

“De nicăieri. Sunt student.”

“Păi n-aveţi voie să faceţi poze aici. Nu vedeţi că e şantier?”

“Văd. Tocmai asta fotografiez. Scriu un articol despre clădirea asta şi am nevoie de toate aripile.”

“Păi da, dar vă trebuie autorizaţie. Nu puteţi să faceţi poze fără autorizaţie.”

“Bine, şi autorizaţie de unde obţin?”

“Asta io n-am de un’ să ştiu”, încheie solomonic portarul, cu o undă de prietenie şi înţelegere în glas.

Îl asigur că n-am făcut încă poze şi că o să-mi fac rost a doua zi de autorizaţie. Încerc să aflu de la el ce e cu şantierul, de cât timp durează, dacă e doar o renovare sau şi o extindere, dar mă lovesc de acelaşi refuz fără drept de apel: “Asta io n-am de un’ să ştiu”.

Realitatea e că, pentru cineva care lucrează de ceva vreme ca portar al clădirii acoperite cu travertin de la intersecția Căii Victoriei cu Bulevardul Dacia, să nu mai vrei să ştii nimic pare o alegere firească. Atâtea nume a schimbat în ultimele zeci de ani clădirea, încât e nevoie de o memorie redutabilă ca să le poţi ţine pasul.

:: află pe Bucharest by hand ce se întâmplă cu una dintre clădirile reprezentative ale modernismului românesc în arhitectură

  1. Raspunsul meu standard in astfel de situatii este : “stai dom’le linistit ca nu ma interesaza cosmelia matale (asa la deruta :)) ) – eu vreau sa pozez bufnita aia care sta acolo pe streasina!”

    Am patit chestia asta cu un santier ilegal la un garaj interbelic din strada Alexandrina, langa Docentilor. A iesit de acolo “un tablagiu” (de fapt acum trebuie sa li se spuna “un carpaci” ca au tresele din carpa) sa ma mustruluiasca pentru ca faceam poze cu telefonul mobil din fata portii de pe trotuar. Pentru ca devenise impertinent m-am enervat si i-am spus ca nu au avut grija sa puna nicaieri un panou cu semnul de “fotografiatul interzis” asa ca s-o lase mai moale cat timp sunt pe domeniul public si nimic nu m-a avertizat ca n-am voie sa-mi probez acolo aparatul de fotografiat. Si i-am mai spus sa scoata si de undeva din ghereta, daca are ascuns, panoul de santier cerut de lege. Ma rog, in afara de intors spatele demn si lasat cu ochii in soare n-am avut nici eu ce sa-i fac :))

  2. Mihai Avram

    As dori sa devin si eu voluntar la dumneavoastra in , SMURD asistenta medicala de urgenta pentru mine inseamna tot , si tare mi-as dori sa vad un zambet al unui pacient atunci cand este vindecat

Leave a Reply