Dor de ducă

În Retezat cu finii mei, Symeon și Efrem, și cu mama lor, Livia.

În săptămânile astea am ținut mai multe cursuri PCM la o companie cu sediul într-o clădire frumoasă, dar ușor aseptică, de birouri. Plantele decorative, ferestrele izolante și aerul climatizat m-au ferit cu succes de vipie, dar m-au și alienat întrucâtva. Mi s-a făcut un dor de mare, de munte, de baltă, de creastă, de aer tare și de apă curgătoare.

Weekend-ul ăsta trebuia să fac cu bicla o coborâre la care visez de mult, din Vf. Iezer până în Lerești, dar vremea se anunță proastă peste tot în țară, așa că mă refugiez în estul extrem, la păsări și la stuf.

Săptămâna viitoare îmi iau rucsacul, cortul și o mașină de încredere și mă aventurez în munți. Revin cu forțe proaspete și cu fotografii.

Leave a Reply