(raspuns la ancheta “Locuri de loisir in Bucuresti”, realizata de Catalin Sturza pentru revista Cultura)

Stiu ca nu suna tocmai spectaculos, dar pentru mine «loisir» inseamna o dupa-amiaza de weekend petrecuta pe terasa, cu o carte in mana si castile in urechi. Nu doar ca nu suna spectaculos, dar nu as vrea in nici un caz ca aceste randuri sa se transforme intr-un indemn la recluziune. Vreau doar sa spun ca ceea ce voi detalia in continuare este un traseu monden, care are, dupa mintea mea, prea putine de-a face cu loisirul. Asa ca o sa reformulez onest intrebarea tematica si o sa va spun unde cred ca poate merge bucuresteanul in orele binecuvantate cand n-are treaba.

In primul rand, sa faca bine si sa mearga pe terasa la MNAC, unde-i poate epata pe parlamentarii care (inca) joaca tenis pe terenul viitoarei Catedrale a Manturii Neamului. Cu putin noroc, loisiristul nostru poate sa prinda la MNAC si un vernisaj, unde-i va cunoaste pe funkyshetzi si pe alti artisti contemporani si va recunoaste o gramada de lume buna.

Inainte de vernisaj poate sa bea o cafea in La Scena, ocazie cu care nu trebuie sa uite sa ceara programul reprezentatiilor de teatru care au loc la mansarda. Dupa vernisaj, daca nu se lasa cu petrecere chiar la MNAC, poate sa arunce un ochi in Frame, clubul de la Piata Romana, sau in Embryo, clubul deschis acum aproape un an pe Ion Otetelesanu. Cu putin noroc, va nimeri fie la o lansare «Omagiu», fie la o petrecere «Re:publik». Alti funkysheti, alta lume buna.

Daca-i place muzica electronica, omul nostru se va bucura sa afle ca se redeschide clubul B52, care-si va relua, sper, traditia serii (si a noptii) de miercuri. E, din pacate, prea tarziu ca sa mai prinda petrecerile The Ark, care au umplut in fiecare miercuri din lunile de vara terasa Cabaret din Herastrau, dar e bine sa stie de ele, pentru ca vor ramane, probabil, subiect de discutie si la toamna. Dupa noaptea de miercuri, cea de joi poate fi mai linistita: se poate merge, de exemplu, la Ota, in Cotroceni. Mai multi funkyshetzi decat in alte parti si extra-optiunea conversatiei la o farfurie de supa, totul pe fundal sonor electronic. Daca-i place, losiristul va reveni si in weekend, la petrecerile gustate de acelasi public. Tot in toamna, ar trebui sa revina in forta si brand-ul Tralala, cu petrecerile din casa parasita de pe Lascar Catargiu, foarte populare, foarte d’n’b si foarte atractive pentru grupa de varsta 18-20. Mearga cui i-o place!

Diminetile de weekend trec mai usor la sosea, la Muzeul Taranului Roman, unde se intampla mai mereu cate ceva. Ba un taraf, ba un targ, ba un atelier, ba o lansare de CD sau de carte. Nu stie amatorul de etno ce si cand are loc? Sa scrie atunci la mtr@digicom.ro si sa se aboneze la lista de mail. Si, pentru ca tot suntem la liste de mail, sa afle vanatorul de loisir ca exista si lista «incepem» (pentru abonare: incepem-subscribe@yahoogroups.com,), un buletin electronic al evenimentelor de arta contemporana.

Si ce faci, totusi, in diminetile sau dupa-amiezele cand te loveste nevoia de relache? Abia atunci recurgi la exercitiul de recluziune de care vorbeam in primul paragraf. Si nu-i musai sa ai terasa. Stiu cel putin doua locuri unde atmosfera e propice lecturii, si poti sa-ti chemi si prietenii, ca variatiune. Unul e Planters Café, la Cismigiu, celalalt e Memento Café, langa fostul cinema Floreasca. Ambele de frecventat, repet, dimineata si dupa-amiaza, nu seara, cand clientela se schimba radical.

Asadar, cum stam fata de celelalte capitale europene? Stam bine, adica stam acolo unde ne e locul. Suntem mult dupa Londra, Paris, Amsterdam, daca vrem sa punem asa problema. Dar stam mult mai bine decat Brusselul, de exemplu. Cred ca semanam cel mai mult cu Budapesta. N-avem noi o garla ca a lor si ne mai lipsesc si niste bai, dar in mare oferta noastra seamana bine cu cea budapestanta. A, si sa nu uit. Stam mult mai bine ca Sofia.