Lunea trecută am fost de gardă ca voluntar nemedical pe Unitatea de Terapie Intensivă Mobilă (UTIM) de la Detașamentul de Pompieri Chimiștilor și am avut o “baftă” rară: timp de 12 ore n-am primit niciun caz. Evident, am plecat puțin dezamăgit și destul de hotărât să fac mai multe gărzi la spital, unde e mai mereu câte ceva de făcut și de învățat, decât pe ambulanță, unde totul depinde de noroc.
Ieri am fost din nou voluntar pe UTIM-ul de la Chimiștilor și m-am răzgândit. A fost o gardă plină de dimineața până seara, cu cazuri interesante, unele grave, altele mai puțin grave, cu două preluări de la elicopter ale unor pacienți aduși din nordul și din vestul țării. Am bătut orașul în lung și-n lat, am ajuns de trei ori la spital, am mâncat pe apucate și am moțăit un sfert de oră pe drumul hurducat de la spitalul Bagdasar la unitatea militară de pompieri.