In fiecare an, europenii fac de 5-6 ori mai multe filme documentare despre Romania decat numarul de filme documentare produse de romani.

Este o ilustrare perfecta a regulii din marketing care spune ca, daca nu-ti construiesti singur brandul, il vor construi altii pentru tine, fie ca vrei, fie ca nu. Am aflat acest ciudat raport intre perspectivele documentare europene si romanesti asupra Romaniei la Astra Film Sibiu, singurul festival de film documentar din Romania si unul dintre putinele astfel de festivaluri din lume.

Stiam de multa vreme despre acest festival si auzisem numai lucruri bune de la prietenii si cunoscutii care-l frecventeaza cu regularitate, dar abia anul acesta am reusit sa-mi fac timp sa-l degust vreme de cateva zile. Iubitorii lui nu exagereaza catusi de putin: Astra Film Sibiu are un sarm cu totul si cu totul special, pe care-l simti inca de la prima proiectie si care ameninta sa se transforme iute in dependenta.

Fara sa aiba amploarea TIFF-ului, festivalul de film de la Cluj, Astra Film Sibiu compenseaza prin calitatea extraordinara a oamenilor care vin din toate colturile Europei pentru cateva zile de proiectii de film documentar si concerte de muzica balcanica. Sunt in majoritate tineri, multi dintre ei calatoresc cu auto-stopul din Polonia sau din Cehia, isi asorteaza pierce-urile sau bocancii la o vestimentatie funky, sleampata sau doar viu colorata si nu se sfiesc sa fie vii, sa rada in hohote, sa amendeze galagios scaparile de regie sau de montaj sau sa danseze pana la epuizare pe muzica Fanfarei lui Craciun din Zece Prajini.

Grupul tinerilor cosmopoliti, colorati si libertini convietuieste la Sibiu cu o comunitate de profesionisti ai filmului documentar si de antropologi. Cand nu vizioneaza filme, in salile de proiectie sau la video-bar, toata lumea le comenteaza. Convietuirea este cum nu se poate mai fericita, pentru ca fiecare are ocazia sa-si puna la incercare asteptarile si rabdarile si sa si le regleze in functie de raspunsul primit. Dialogul generatiilor si al culturilor are la Sibiu un parfum de exemplara normalitate.

Din pacate, efervescenta pe care Astra Film Sibiu o starneste in jurul filmului documentar nu reuseste sa creeze un moment al fortei pentru filmul documentar la nivel national. Spectatorii acestui gen sunt inca putini la numar, iar oferta din salile de cinema este anemica.
Productia romaneasca, cum ati vazut, este aproape o gluma in comparatie cu productiile europene care isi aleg subiectul din Romania.

O solutie incearca sa creioneze tot organizatorii Astra Film Sibiu, inimosii Dumitru Budrala si Csilla Kato, care aduc o parte dintre filmele festivalului la Bucuresti, la Clubul Taranului de la Muzeul Taranului Roman. Sprijiniti si de „Dilema Veche”, in toamna asta au reusit sa recreeze in mic atmosfera de la Sibiu la Bucuresti.

Nu stiu cata vreme vor mai fi in stare organizatorii sa intretina acest lux al vizionarii vreme de 7 zile a celor mai bune filme documentare de peste an. Eu sper ca o vor face inca multi ani de-acum incolo si imi intemeiez speranta pe entuziasmul contagios care pare sa fie marca acestui festival.

:: text: EvZ