Fotografia calmului

August 8, 2011 • advertorial • ars longa vita brevis

Bumbuț e unul dintre cei mai liniștiți oameni pe care-i cunosc. Dacă n-ar fi expozițiile, albumele, revista de fotografie, pictorialele din revistele glossy, ai putea crede, când dai peste el la prânz la bistro-ul Violetei sau în mijlocul voluntarilor de la Tășuleasa Social, că e un rentier care nu mai are de multă vreme grija zilei de mâine. Emană un calm profund, care-mi inspiră deopotrivă distanță și admirație, la fel ca și fotografiile lui.

Am urmărit acest interviu cu el și m-am bucurat să regăsesc bon viveur-ul pe care-l intuiam în spatele obiectivului. Bumbuț știe să dea sens timpului vieții lui, la fel de bine cum a știut să găsească sens în miile de fracțiuni de secundă care-i compun opera.

Cum am intrat la apă pe Cheile Râmețului

(aventuri din Carpați, partea a treia)

Cheile Râmeților sunt unul dintre cele mai spectaculoase trasee pe care le-am străbătut în Carpați. Râmețiul a săpat în Munții Trascăului un relief carstic fabulos, iar parcurgerea Cheilor a fost o aventură memorabilă.

Le-am abordat mai întâi dinspre Cheia spre Valea Mănăstirii. La început ni s-a părut că marcajul e deterioriat și incomplet, apoi ne-am prins că nu era mare nevoie de marcaj, pentru că nu ai de urmat altceva decât cursul râului. Ceea ce înseamnă că trebuie să mergi efectiv prin apă. Am prins o perioadă cu apă mare, așa că ne-am muiat bine.

Tot răul a fost, totuși, spre bine. La un pas greșit, am alunecat și m-am oprit cu tibia într-o piatră. M-a durut toată ziua, dar apa rece a ținut inflamația sub control: a doua zi nu mai simțeam nimic.

Pe unele porțiuni, apa este atât de adâncă și pereții atât de alunecoși încât trebuie să te folosești de cabluri pentru a trece. Cinste celor care le-au amplasat și rușine Consiliului Județean Alba care le lasă în starea în care se află. Unele cabluri sunt rupte (nu vreau să mă gândesc ce li s-a întâmplat celor care au avut ghinionul să le rupă), cele groase sunt ruginite și au fire rupte care zgârie rău, iar cele subțiri te rănesc și mai tare când te lași cu toată greutatea pe ele.

O nouă promoție de voluntari

August 3, 2011 • societate civila • voluntariat

Fundația Vodafone a ales cei 18 câștigători ai programului „Voluntar de profesie”, ajuns la a doua ediție. În acest an, programul se desfășoară pe o perioada mai lungă de timp, de șase luni, iar numărul voluntarilor a crescut de la 12 la 18. În program s-au înscris aproximativ 250 de persoane.

Timp de 6 luni, voluntarii câștigători vor lucra în proiecte dezvoltate de organizații non profit în domeniul sănătății, prevenirii abandonului familial, educației, programe pentru copiii cu dizabilități și pentru comunități defavorizate.

Teme-te de ardeleni chiar și când îți dau sfaturi

August 3, 2011 • carpati • focus • fotografie • la vita e bella • locuri

(aventuri din Carpați, partea a doua)

“No’ viniți în cur la Bora și vă-splic io undie-i Brădieștiu…”

mă ia foarte repede ardeleanul mic la stat, dar mare la sfat, când aude unde vreau să ajung. Întrebasem un polițist pe unde se iese din Aiud pentru Rîmeți, omul s-a băgat în vorbă și m-a luat tare. Încrezător în mitului ardeleanului binevoitor, i-am dat ascultare.

Am întors Mitsubishi-ul “în cur la Bora”, unde ghidul nostru de căpătat mi-a arătat cu foarte mare risipă de gesturi și vocabular cum să ies din Aiud exact pe unde-mi spusese în trei cuvinte și polițistul.

“Stați să scot o hartă să-mi arătați pe ea drumul”, îndrăznesc eu.

“No’ nu-ți trebe hartă, n-auzi că drumu te duce driept în Rîmeț?”

“Și Brădeștiul?”

“Tăt înainte. Și dac-ajungeți acolo, întribați dă unu, Vasile, care l-o fătat mă-sa acolo, vă spune el pe un’ să mereți, știe munții ăștia ca-n palmă.”

Norii negri

August 1, 2011 • carpati • focus • fotografie • la vita e bella • locuri

(Aventuri din Carpați, prima parte)

Frate, ce-i chestia aia?!?

Se zice că filosofia s-a născut din mirare. Din mirarea prietenului meu s-a născut un potop de toată frumusețea. Prognoza era cât se poate proastă pentru toată săptămâna. Din București am ieșit pe un cer senin, dar spre Pitești am văzut un fel de tornadă orizontală apropiindu-se de autostradă. Nici n-am apucat să ne bem cafeaua în benzinăria unde oprisem că norul lung și cenușiu s-a așezat deasupra noastră și a început să toarne o răpăială diluviană.

N-a fost ușor să găsesc parteneri pentru această călătorie, cei mai mulți prieteni s-au dat loviți sau ocupați (alții au acuzat lipsa de condiție fizică, atitudine, după cum se va vedea, destul de prudentă din partea lor). Singurul care a răspuns “Prezent!” la apelul nominal a fost Omid, prietenul meu persan, studinte în Arhitectură, care n-a urcat cu rucsacul nici în munții Iranului, dar căruia i s-a părut tentantă escapada în Carpați. E drept că reprezentarea lui despre urcatul pe munte era puțin diferită de ceea ce aveam eu în minte, dar, spre cinstea lui, nu mi-a reproșat ulterior că am abuzat de această naivitate.

Așa că marțea trecută m-am trezit la 5, am încărcat rucsacii și cortul în ASX-ul luat în test-drive de la Mitsubishi și pe la 7 am plecat spre Apuseni.

Frumoasa fată nemăritată

July 25, 2011 • delta dunarii • focus • gandul

În lamentația generală despre cât de prost e litoralul românesc, lumea pare să creadă că Marea Neagră se întinde în nord doar până la Constanța.

Pe vremea când lucram la “Salvați Delta” îmi venise ideea unei campanii pe care cred și astăzi că ar trebui s-o facă Ministerul Turismului. Niște outdoor-uri cu fotografii seducătoare din Delta Dunării amplasate în Bulgaria pe drumul spre Albena, spre Nisipurile de Aur, spre Burgas. Textul, în limba română, ar fi sunat așa:

“Nu știți ce pierdeți”.

Magicianul

July 24, 2011 • advertorial • focus • mergi pe mana mea

Când pune vioara jos, Tomescu zâmbește puțin încurcat, ca un copil care se rușinează că primește prea multă atenție. “Tu ai făcut asta?” îți vine să-l întrebi și el pare că se miră sincer că ar avea vreo legătură cu miracolul care tocmai a avut loc.

O doamnă acră, fiica unui mare muzician, mi-a spus odată că nu-i place ce face tânărul violonist: “se ține de șușe”. Doamna se referea, probabil, la concertele și gesturile neconvenționale prin care Tomescu încearcă să facă muzica marilor compozitori accesibilă unui public tânăr și mai puțin educat. Adică exact eforturile pentru care eu îl admir enorm, pe lângă virtuozitatea-i și modestia-i absolut cuceritoare.

Într-un secol în care muzica clasică e pusă la mare încercare de consumerismul facil și lipsit de gust, Alexandru Tomescu nu s-a resemnat să cânte pentru melomanii convinși, tot mai puțin numeroși. Încălțat în bascheți, singur sau într-un trio seducător (împreună cu Horia Mihail și cu Răzvan Suma), el aduce muzica bună nu doar urechilor care vor s-o asculte, ci și sufletelor care au nevoie de ea, dar nu știu încă s-o caute.

Cu vioara lui Tomescu, România devine mai bună:

Cânţi pe un instrument de la 1702, vioara Stradivarius. Răspunde ea sensibilităţii de acum, poţi să ajungi să vorbeşti pe limba ei?

A. T.: Am fost întrebat odată de nişte sunetişti foarte pricepuţi: ”unde are mufa? ca să o cablam…”. Deh, are şi ea lipsurile ei, nu are mufă, nu are buton de playback. Ce să zic, eu cred că există o comunicare bidirecţională şi este nevoie de o obişnuire reciprocă. Vioara ajunge în timp să se impregneze de sunetul violonistului care ştie să o domesticească. Despre viorile Stradivarius se spune că sunt ca nişte fiare neîmblânzite sau ca nişte personalităţi foarte puternice. Tu, ca interpret, trebuie să le înţelegi înainte de a începe un dialog cu ele. Dacă vrei să-ţi impui punctul de vedere pe vioara Stradivarius, de cele mai multe ori vei avea o problemă, fiindcă instrumentul nu-ţi va răspunde. Este ca o persoană pe care trebuie să o cunoşti în fiecare zi.

:: interviul face parte dintr-o serie de momente însuflețite de Silva Dark.

Mândrulițo-a mea muiere, hai la crâșmă și-om bea bere…

July 22, 2011 • mergi pe mana mea

…nu merg, nu merg, mă, bărbate, că t’i-mbăta și m’i bate și-a râde lumea de noi, cum se bat două nevoi. Hai iu iu iu iu iu iu…

Dor de ducă

July 21, 2011 • carpati • la vita e bella

În Retezat cu finii mei, Symeon și Efrem, și cu mama lor, Livia.

În săptămânile astea am ținut mai multe cursuri PCM la o companie cu sediul într-o clădire frumoasă, dar ușor aseptică, de birouri. Plantele decorative, ferestrele izolante și aerul climatizat m-au ferit cu succes de vipie, dar m-au și alienat întrucâtva. Mi s-a făcut un dor de mare, de munte, de baltă, de creastă, de aer tare și de apă curgătoare.

Weekend-ul ăsta trebuia să fac cu bicla o coborâre la care visez de mult, din Vf. Iezer până în Lerești, dar vremea se anunță proastă peste tot în țară, așa că mă refugiez în estul extrem, la păsări și la stuf.

Săptămâna viitoare îmi iau rucsacul, cortul și o mașină de încredere și mă aventurez în munți. Revin cu forțe proaspete și cu fotografii.

Campionii s-au întors în țară

July 21, 2011 • societate civila

La începutul acestei luni s-a întors în ţară delegaţia Special Olympics care a reprezentat România la Jocurile Mondiale de Vară 2011. Sportivii Special Olympics au concurat la 6 discipline sportive (atletism, baschet unificat, bocce, gimnastică, fotbal şi tenis de masă) şi au câştigat 21 de medalii: 5 aur, 9 argint şi 7 bronz.

Cincizeci de sportivi cu și fără dizabilități intelectuale, împreună cu antrenorii lor, au participat la competiții de atletism, baschet unificat, bocce, gimnastică artistică și tenis de masă. Competițiile s-au desfășurat în aceleași locații în care au avut loc și Jocurile Olimpice.

Campionii încă au nevoie de susținere financiară pentru a-și acoperi costurile deplasării. Dacă vrei să contribui și tu, cumpără un bilet la tombolă și poți câștiga unul din premiile puse în joc de Horia Brenciu, Giulia Anghelescu, Guess Who, Cornel Ilie (VUNK), Cori Grămescu, Mihai Dragomir, Daniel Buzdugan și Eugene Al Pann.

Delegaţia Special Olympics România a fost insoţită de Nadia Comăneci în calitate de Președinte onorific, de Cristian Ţopescu și Larisa Claru. Partenerii Fundației Special Olympics din România care au facut posibilă această participare la Jocurile Mondiale de Vară sunt Fundația Vodafone România, Compania Tarom, în calitate de transportator oficial al delegației, Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport București și Wundermann.

Jocurile Mondiale de Vară Special Olympics 2011 au avut loc la Atena între 25 iunie – 4 iulie 2011 şi au adus laolaltă celebrităţi internaţionale, demnitari, conducători de state şi lideri din domeniul educaţiei, sănătăţii, afacerilor şi sportului, toţi prezenţi pentru a susţine mişcarea Special Olympics. La acest eveniment de clasă mondială s-a sărbători triumful spiritului uman şi curajul a peste 6.500 de sportivi Special Olympics din peste 172 de ţări, care au concurat la 22 de discipline sportive, arătând lumii potenţialul nelimitat pe care-l au persoanele cu dizabilităţi intelectuale. Atena, locul naşterii jocurilor olimpice, oraş pentru care sportul reprezintă o moştenire din antichitate, a devenit și de această dată simbolul curajului, dedicării şi talentului sportivilor Special Olympics.