Începutul și sfârșitul modernismului

“Nu vă supăraţi, de unde sunteţi dumneavoastră?”

Portarul a apărut pe nesimţite, camuflat de corul de lătrături al maidanezilor care-şi fac veacul în curtea interioară a Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

“De nicăieri. Sunt student.”

“Păi n-aveţi voie să faceţi poze aici. Nu vedeţi că e şantier?”

“Văd. Tocmai asta fotografiez. Scriu un articol despre clădirea asta şi am nevoie de toate aripile.”

“Păi da, dar vă trebuie autorizaţie. Nu puteţi să faceţi poze fără autorizaţie.”

“Bine, şi autorizaţie de unde obţin?”

“Asta io n-am de un’ să ştiu”, încheie solomonic portarul, cu o undă de prietenie şi înţelegere în glas.

Îl asigur că n-am făcut încă poze şi că o să-mi fac rost a doua zi de autorizaţie. Încerc să aflu de la el ce e cu şantierul, de cât timp durează, dacă e doar o renovare sau şi o extindere, dar mă lovesc de acelaşi refuz fără drept de apel: “Asta io n-am de un’ să ştiu”.

Continue reading…

Vrei să fii voluntar pentru SMURD?

De când am început programul de voluntariat în cadrul SMURD, mulți dintre voi mi-au scris întrebându-mă cum pot deveni și ei voluntari. I-am direcționat de fiecare dată către cei de la SMURD, dar adevărul este că resursele lor sunt limitate (mai ales spațiul de lucru) și nu pot primi la ora actuală mai mulți voluntari nemedicali decât cei cu care lucrează deja.

Dacă, însă, vrei să-i ajuți pe acești oameni minunați și mașinile lor salvatoare de viață, poți deveni pentru câteva ore pe zi câteva zile din viața ta voluntar în campania “Nu lăsa distanța până la spital să devină incurabilă!”, derulată de Fundația pentru SMURD și care-și propune să-i convingă pe cât mai mulți dintre români să direcționeze 2% din impozitul pe venit pentru achiziționarea unui avion medical pentru urgențe.

Elicopterul SMURD nu este eficient în orice situație deoarece deplasarea lui depinde de condițiile meteo. Până acum, cei de la SMURD au suplinit absența acestei ambulanțe aeromedicale prin închirierea mai multor ore de zbor cu un avion privat. Au fost salvate astfel 40 de vieți, dintre care 13 au fost ale unor copii cu vârsta mai mică de 6 ani.

Avionul este foarte important atât pentru pacienții din țară, cât și pentru cei din provincie, deoarece asigură nu numai transportul la București, ci și de la București în alte orașe din Europa, atunci când situația medicală o impune.

Continue reading…

Ce mai zic cursanţii PCM

Opinii ale participanților de la ultimul curs:

  • Mi-a deschis noi orizonturi în comunicarea cu oamenii. Am înțeles de ce  acționăm și reacționăm într-un anumit fel, cred că de acum  știu cum să–mi adaptez stilul de comunicare fiecărui tip de personalitate. – Ruxandra Mercurian, Director Coordonator, Banca Transilvania
  • M-a ajutat să-mi înțeleg mai bine propria personalitate, reacțiile dar și greșelile.  – Ruxandra Ogrendil, Director Investiții, Mezzanine Management
  • Orice curs de management ar trebui să înceapă la modulul People Management cu transmiterea instrumentelor pe care le oferă acest model. – Cristiana Iosif, Director General, Novaintermed
  • Am găsit acea lentilă precisă prin care voi vedea lumea cu alți ochi. – Iustina Ghiță, Director HR & Compliance, Cardif Asigurări
  • S-a făcut lumină. – Emilia Isculescu, Director Marketing și Vânzări, Novaintermed
  • Cursul te face să vrei să studiezi mai mult, să acorzi oamenilor o mai mare atenție și să găsești soluții de rezolvare a problemelor de comunicare. – Andreea Dumitriu, Bancassurance Manager, Cardif Risque Divers
  • Ce bine ne-am înțelege cu toții între noi dacă am fi conștienți de lucrurile descoperite prin PCM. Și dacă am fi atenți la cum spunem ce spunem. N-ar mai exista divorțuri și conflicte.  – Andreea Bădescu, Expert Segmentare, BCR
Continue reading…

Om bun de comunicare

Unii dintre voi știți, alții poate aflați abia acum că în nordul României funcționează de mai bine de zece ani una dintre cele mai mari și mai eficiente organizații de protecție a copilului, HHC România, filiala românească a organizației Hope and Homes for Children UK.

Misiunea acestei organizații este să închidă instituțiile de tip vechi pentru copii și să ajute copiii orfani, cu dificultăți sau care provin din familii sărace să crească într-un mediu cât mai asemănător cu cel al unei familii normale. Dacă aveți curiozitatea să intrați pe site-ul lor, veți fi uimit de cât de multe astfel de instituții au închis în ultimul deceniu și de numărul copiilor cărora le-au dat o șansă la o copilărie adevărată.

Pe măsură ce activitatea HHC România s-a extins la nivel național, echipa de profesioniști condusă de Ștefan Dărăbuș a înțeles că povestea proiectelor lor trebuie să ajungă la cât mai mulți oameni, pentru ca ștergerea stigmatului pe care România l-a primit în anii ’90 din cauza situației copiilor instituționalizați să devină o prioritate națională.

HHC România își caută acum un om de comunicare care să spună, cu talent și cu pasiune, această poveste. Dacă te crezi pregătit pentru această provocare, găsești pe site-ul HHC România fișa de post și instrucțiunile pentru depunerea candidaturii (care cuprinde și o probă practică). Termenul limită este duminică, 27 martie.

Candidatul ales va fi vocea organizației în București și în întreaga țară și va avea ocazia să lucreze în strânsă colaborare cu un comitet de prieteni și suținători ai HHC România din care sunt onorat să fac parte, alături de:

Pro TV este, de altfel, unul dintre susținătorii activi ai HHC România.

Te aștept alături de noi pentru a spune împreună o poveste care, îți garantez, va face istorie.

Și asta e România

Am scris acum o săptămână, incitat de Radio 21, inițiatorul campaniei Asta e România, o însemnare în notă pesimistă. Nu mi-a fost ușor pentru că n-am semnat niciodată condica la Marea Văicăreală Națională. Așa că îmi face plăcere să vă propun acum o perspectivă corijată sub același titlu:

Asta e România

  • În 2009 numărul tinerilor care s-au implicat în activități de voluntariat a fost cu 50% mai mare față de anul 2004, iar 51% dintre tineri au ales protecția mediului ca activitate de voluntariat (conform unui studiu realizat de GFK România)
  • În primii trei ani de activitate, MaiMultVerde a lucrat cu peste 15.000 voluntari, împreună cu care a plantat peste 500.000 puieți
  • Numărul persoanelor care folosesc bicicleta ca mijloc de transport în București este în continuă creștere (doar anul trecut Cicloteque a înregistrat peste 20.000 de utilizatori)
  • Pe 25 septembrie anul trecut, echipa Let’s Do It Romania a reușit să mobilizeze peste 200.000 de români care au adunat 550.000 saci de gunoi în cadrul celei mai mari campanii de curățenie din România. Cel mai mare număr de voluntari mobilizaţi a fost în judeţul Braşov (15.000), urmat de Cluj (13.000) şi regiunea Bucureşti-Ilfov (11.000).
  • în 2010 40,74% din deșeurile colectate au fost valorificate, din care 33,51% prin reciclare (pentru comparație, în 2004 doar 27,9% din deșeurile colectate au fost  valorificate, din care doar 24,3% prin reciclare).

Astăzi sunt optimist. Asta e România.

Bilanțul Responsabilității Sociale 2010

M-am temut să răspund până acum întrebărilor puse de Bilanțul Responsabilității Sociale pentru că risc să supăr prin omisiune. În munca mea am o perspectivă subiectivă și, cu siguranță, limitată. Dacă aș lăsa deoparte companiile sau organizațiile cu care lucrez, n-aș mai avea ce spune. Dacă le includ, mă aflu într-un conflict de interese.

Îi rog, prin urmare, pe autorii acestui Bilanț și pe voi, cititorii mei, să luați opiniile de mai jos cum grano salis și să urmăriți mai degrabă rezultatele finale ale Bilanțului, care sunt, cu siguranță, mai relevante pentru starea generală a responsabilității sociale corporatiste în România decât rândurile de mai jos.

1. Care sunt primele 3 companii din România pe care le apreciezi cel mai mult pentru cum s-au implicat în societate în 2010 şi de ce?

Unicred Țiriac Bank, care a continuat să susțină cu obstinație (și cu un buget deloc neglijabil pentru un an de criză) sistemul de bike-sharing Cicloteque, care a putut, în felul acesta, să deschidă două noi centre de închirieri de biciclete, interconectate cu primul centru, deschis în 2008.

Fundația Vodafone pentru programul “Voluntar de profesie“, de care România avea nevoie ca de aer (mă refer la programul propriu-zis de sprijinire a voluntariatului calificat în organizațiile non-profit, nu la emisiunea pe care am realizat-o împreună cu ei pe această temă), și pentru că este unul dintre susținătorii tradiționali a două organizații la care eu țin foarte mult: Hospice Casa Speranței și SMURD.

Petrom
pentru că, în ciuda criticilor, continuă să fie cel mai responsabil jucător din industria petrolului. Pe toți cei care-i acuză de green wash îi rog să reflecteze o clipă la următorul lucru: e firesc să-l acuzi de ipocrizie pe cel care face, totuși, ceva pentru a reduce impactul activității sale asupra mediului și să ignori pur și simplu faptul că competitorii lui, care poluează la fel de mult, nu fac aproape nimic în legătură cu asta? Și pentru programul de Telemedicină care la va permite câtorva zeci de spitale din țară să beneficieze pe viu de experiența și de competențele medicilor de la SMURD București.

Și nu mă pot opri doar la trei. Țin să includ neapărat în această listă postul ProTV, care s-a implicat pro bono în susținerea campaniei independente Let’s Do It, Romania și care are, de altfel, propriile programe sociale pe care le realizează din bugete proprii, fără niciun fel de sponsori. Din acest punct de vedere, e un exemplu aproape singular în peisajul media românesc.

2. În ce măsură marile companii din România au răspuns în 2010 aşteptărilor tale în privinţa implicării în societate?

Într-o măsură mult mai mare decât au făcut-o autoritățile. Companiile au părut să înțeleagă mult mai bine decât guvernanții că generozitatea este o strategie de supraviețuire pe termen lung și că dovada responsabilității o faci pe timp de criză, nu de creștere economică.

3. Ce aşteptări ai de la companiile din România, în privinţa responsabilităţii sociale, în 2011?

Mă aștept să văd primele semne ale creșterii economice reflectate în bugetele de responsabilitate socială. Adică proiecte mai ambițioase și angajamente pe termene medii și lungi.

4. Ce eşti dispus să faci pentru a le stimula pe companii să fie mai responsabile în 2011?

Ceea ce fac de ani de zile: să povestesc despre faptele lor bune tuturor celor care au urechi de auzit și să nu obosesc să repet oriunde și ori de câte ori am ocazia că aerul în societatea noastră va deveni mai respirabil pe măsură ce vom învăța să ne gândim mai mult la celălalt înainte de a face ceva și la cum putem să câștigăm împreună, nu separat.

Gesturi care fac viața mai frumoasă

Mi s-au întâmplat, în decurs de numai trei zile, trei pățanii care m-au lăsat cu gura căscată. Nu e vorba de gesturi șocante, ci de lucruri simple, de-o neliniștitoare și extravagantă civilitate.

Duminică mi-am pierdut portofelul în timp ce alergam ca să ajung la timp la un spectacol. Nu mi-am dat seama că l-am pierdut decât atunci când am primit un telefon de la o colegă. Ce se întâmplase? Un domn, Emil Ciuraru, îl găsise pe Batiștei și, deși se grăbea, și-a pierdut vremea să caute pe Google numele inscripționat pe cardurile bancare. A dat de MaiMultVerde, a săpat puțin după telefonul unei colege și a sunat. Să vă mai spun că portofelul nu era gol?

Luni mi-am început săptămâna savurând pe blogul Oliviei Steer azimele “MaiMultVerde” făcute cu mâna ei în semn de mulțumire pentru cuvântul de bun venit pe care i l-am adresat la mine pe blog săptămâna trecută. Nu este prima dată când introduc un nume în care cred în blogosfera românească și nu este nici prima dată când mi se mulțumește. Dar oamenii scriu în general un e-mail sau așteaptă să ne întâlnim (sau, ca Andi Moisescu, un domn de modă veche camuflat în blugi și tricou, dau un telefon). Gestul Oliviei, atât de simplu și de personal, este unul dintre cele mai frumoase “mulțumesc”-uri pe care le-am primit vreodată.

Marți a fost rândul unei prăvălii să mă uimească. De ceva vreme nu mai reușeam să-mi deschid stiloul MontBlanc pentru a-i înlocui cartușul de cerneală. Am amânat o vreme să fac ceva și, până la urmă, am rugat o prietenă să meargă cu el la magazinul de pe Magheru (care, aflu acum, tocmai s-a mutat pe Calea Victoriei). Domnul Gabriel Pascu, managerul magazinului, a rugat-o pe prietena mea să i-l lase câteva zile. Când a revenit, i-a oferit un stilou nou-nouț și a rugat-o doar atât:

“Vă rog să nu-l mai strîngeți foarte tare când îl închideți.”

“Nu eu îl folosesc”, i-a explicat ea.

“Atunci rugați-l pe cel care scrie cu el să nu-l mai strângă foarte tare când îl închide.”

“Atât?”, a întrebat prietena mea. “Nu vreți un certificat de garanție? Un bon de casă?” (dacă i le-ar fi cerut, ar fi fost destul de dificil, pentru că e un stilou primit în dar)

“Nu, nu e nevoie. Aveți doar grijă de el pe viitor.”, a încheiat domnul Pascu.

Am fost absolut uluit când prietena mea mi-a depus noul stilou pe birou.

“Dar stai un pic, parcă…”, am îndrăznit eu. “Așa e, e altul, e unul nou.”, m-a lămurit ea.

Și mi-a povestit toată tărășenia.

Efectul tulburător pe care aceste întâmplări l-au produs asupra mea mi-au adus aminte de o știre fictivă relatată pe coperta Codului de bune maniere al Aureliei Marinescu:

În metrou, un tânăr i-a oferit locul unei doamne în etate. De emoție, doamna a leșinat. Când s-a trezit din leșin, doamna i-a mulțumit tânărului. De emoție, tânărul a leșinat.

Victorie EcoChampions la Constanţa

Zece echipe ale elevilor de gimnaziu şi liceu din liga voluntarilor EcoChampions cuceresc titlul de campioni ai fair-play-ului faţă de natură la Constanţa, după multe probe îndeplinite cu succes şi creativitate.

Pe parcursul celor cinci luni de campionat ecologist, echipele EcoChampions au învăţat cum să se implice voluntar în comunitatea locală, prin acţiuni de protecţia mediului concepute şi implementate de ei.

Continue reading…

Școala Mamelor

Andreea Marin Bănică a demarat de curând un amplu proiect numit Școala Mamelor, care-și propune să creeze o rețea de Centre Pilot de consiliere a mamelor aflate în situații dificile de viață.

Proiectul se adresează mamelor aflate în dificultate, fie ele femei cu o situație financiară bună, dar care au căzut victime depresiei post-natale, fie mame aflate într-o sărăcie extremă, victime ale violenței domestice care sunt în pragul abandonului copiilor sau tinere eleve și studente care devin mame timpuriu.

Proiectul funcționează deja în 3 centre pilot în București, Ploiești și Cluj, unde tinerele mame pot beneficia gratuit de consiliere din partea celor mai buni experți în sănătate, carieră, comunicare și legislația în domeniu.

E un proiect admirabil pentru care Andreea și echipa ei merită felicitări. Bravo!