V-am promis trei recomandări de filme româneşti excepţionale şi vreau să mă ţin de cuvânt. Adevărul e că m-am codit cu a treia recomandare pentru că, la puţină vreme după vizionare, am aflat de controversa pe care a stârnit-o pelicula cu pricina. M-am tot gândit de atunci la ea şi încă nu sunt absolut stăpân pe concluzia mea, aşa că am decis să procedez aşa: am să vă spun mai întâi pentru ce calităţi cinematografice cred că ar trebui să vedeţi filmul, iar apoi am să vă spun opinia mea în legătură cu controversa creată şi am să vă rog să-mi spuneţi şi voi ce credeţi despre ea.
Am mers fără mari aşteptări la vizionarea “Portretului luptătorului la tinereţe”, filmul lui Constantin Popescu Jr. Pe de o parte, sunt destul de familiar cu subiectul rezistenţei anticomuniste din munţi şi cu viaţa cotidiană din anii ’50, aşa că nu mă aşteptam să fiu cu adevărat captivat de partea documentară a filmului. Pe de altă parte, văzusem recent Katyn, de Andrzej Wajda, care mi s-a părut un rateu cinematografic monumental, şi mă temeam că şi filmul lui Tică Popescu va păcătui prin patetism şi clişeu narativ. Ca să fiu sincer până la capăt, mă temeam că urmează să văd un episod artistic din “Memorialul” Luciei Hossu-Longin.
Când regizorul ne-a anunţat că filmul durează trei ore, am oftat prelung şi am fost convins că nu voi rămâne până la capăt, mai ales că mai am antecedente în acest sens.
