Cadou
Aşa cum v-am promis, am hotărât să le ofer astăzi un dar cititorilor mei. E o idee pe care o am de mai multă vreme, dar abia acum s-au aliniat astrele pentru a o putea pune în practică.
Am ales trei dintre comentatorii din ultima săptămână pentru comentariile pe care le-au lăsat.
Cadoul este o carte pe care şi-o pot comanda de pe Okian.ro în limita a 300 RON. Acum un an şi jumătate salutam apariţia acestei alternative româneşti la Amazon. Mă bucur să văd că proiectul a avut succes şi continuă şi astăzi.
Haida, lele, lele, lelişoară, ochii tăi mă bagă-n boală!
Mi-a dăruit o prietenă clipul ăsta. Vouă vă vine să credeţi cât de meseriaş e filmat?
Grătar Curat, final de sezon cu cântec
Sâmbătă, 28 august, s-a derulat la Snagov, în complexul Astoria, ultimul episod din proiectul „Grătar curat 2010”. Special guest stars: Malvina Cservenschi, Andi Vasluianu şi Raluca Aprodu.
„Grătar curat 2010” este un proiect de informare și curățenie derulat de Asociaţia MaiMultVerde şi Golden Brau pe tot parcursul acestei veri în locurile frecventate de picnicari din 11 judeţe: Arad, Argeş, Bucureşti, Brăila, Bacău, Constanţa, Cluj, Dolj, Hunedoara, Gorj şi Vâlcea.
:: Foto: Cristian Duminecioiu
Revoluţie, nu reformă
Sir Ken Robinson este una dintre cele mai respectate voci în domeniile educaţiei şi al creativităţii în întreaga lume. După discursul lui iconoclast de acum 4 ani, Sir Ken revine la TED cu o nouă provocare.
Un sistem educaţional creat pe modelul industriei fast-food nu poate fi reformat, spune el. Avem nevoie de o revoluţie – sistemul trebuie regândit din temelii.
În fiecare zi, peste tot în lume, copiii noştri îşi aşază visurile la picioarele noastre. Ar trebui să păşim uşor.
Ce-mi doresc de ziua mea
Întrucât wishlist-ul de anul trecut s-a bucurat de un succes răsunător, iar unii prieteni chiar m-au somat să-mi fac din nou publice dorinţele, reiau experimentul şi anul acesta. Cam târziu, e drept, dar mai bine mai târziu decât niciodată.
Ca şi anul trecut, precizez că această însemnare nu se adresează decât prietenilor (din păcate, încă nu sunt toţi pe Facebook, Dumnezeu ştie de ce).
În ce-i priveşte pe cititori, din partea cărora anul trecut nu-mi doream decât un trafic obraznic în ziua aniversării, anul acesta am o surpriză. Luni, de ziua mea, am să le fac eu un cadou. Care nu va fi singurul, ci primul dintr-o, sper, lungă serie. Aşa că vă aştept să reveniţi ca să aflaţi despre ce e vorba.
Fereşte-ne, Doamne, de ajutorul de stat!
Aud că guvernul Boc pregăteşte pentru septembrie “o serie de măsuri” pentru stimularea economiei. Eu sunt un mic antreprenor din economia asta şi aş vrea, dacă se poate, să rămân nestimulat. Nestimulat de guvern, vreau să zic. La cât de greu merg lucrurile în economia din care guvernul a demonstrat că nu înţelege nimic, stimularea asta o să fie ultima. Ne termină sigur.
Foto: Forbes
Guvernul României are o calitate. E consecvent. De fiecare dată cand vrea ceva, iese altceva. Când vrea să simplifice lucrurile, le complică. Când vrea să scurteze termene, ele devin mai lungi. Când vrea să facă economii, iese mai scump ca înainte. Aşadar, oferta asta de ajutor mă sperie teribil.
Guvernule, îţi promit că dacă nu ne ajuţi, o să ieşim mai repede din criză, şi o să dăm mai mulţi bani la bugetul tău.
:: continuarea pe blogul lui Cosmin Alexandru
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui
(cum mi-am petrecut cea mai frumoasă zi de naştere)
Era sâmbătă seara, 29 august anul trecut. Ne întorceam de la Breaza, de la aniversarea unei prietene. Înainte să ne despărţim, Amalia îmi pasează un DVD:
“Să te uiţi la el înainte să te culci!”
“Ne vedem mâine?”, întreb eu.
“Asta nu pot să-ţi spun.”
Jocul
Ajung la mine, pun DVD-ul în Mac şi apăs Play. Pe ecran începe o ştire de televiziune:
Nu-i cunoaşteţi şi nu i-aţi văzut niciodată pentru că n-au niciun interes să fie în vizorul publicului. Ba dimpotrivă. Se feresc să-şi spună numele, deşi în sinea lor se mândresc cu el. Toţi au ceva în comun: taţii lor sunt printre cei mai bogaţi români.
Am început să râd isteric. Cu două săptămâni înainte publicasem pe blog o listă cu sugestii de cadouri pentru ziua mea (care a dat, de altfel, multe alte roade şi m-a convins să o reiau în fiecare an). Între ele îşi găsise loc o glumă născută într-o seară târzie după câteva pahare băute cu prietenii:
o zi de progenitură de bani gata (ştiu că e costisitor, dar cineva, cândva, ştiu sigur, tot îmi va oferi cadoul ăsta)
Arghezi şi reforma fiscală
Legat de încă una dintre aberaţiile noului Cod Fiscal, aceea care te obligă să vii la ghişeu să declari că nu mai ai venituri din drepturi de autor, mi-am adus aminte de o poveste cu Arghezi.
La bătrâneţe, poetul primeşte o convocare prin care i se cere să se prezinte la Administraţia Financiară de pe lângă Consiliul Popular al Municipiului Bucureşti să-şi declare veniturile.
Ajuns la ghişeu, funcţionara îl ia tare:
– Spuneţi! Pentru ce-aţi venit?
– Domnişoară, n-am venit că am venit.
Am venit că n-am venit…
Asta mă gândeam să scriu mâine pe pancartă la flashmob-ul de la ora 11 din faţa Ministerului Finanţelor. Vii şi tu?