Am citit toate comentariile voastre legate de noul design şi vă mulţumesc pentru ele. Am chibzuit apoi aşa: blog precum cuptorul lui Nastratin Hogea după gustul şi plăcerea fiecăruia, nu pot face. Dar o vorbă înţeleaptă din bătrâni (din preistoria feedback-ului) zice aşa: când mai mulţi îţi spun că eşti beat, du-te şi te culcă. Aşa că m-am luat şi eu după opinia recurentă, cu toate că ştiu bine că atunci când încerci să mulţumeşti pe toată lumea, nu reuşeşti să mulţumeşti, de fapt, pe nimeni.
Predominantă a fost părerea că secţiunea dedicată însemnărilor propriu-zise e prea îngustă şi că se cam pierde între cele două coloane laterale. Aşa că mi-am suflecat mânecile ieri noapte, am plonjat iar în codul sursă şi am făcut precum vedeţi: coloana principală e acum mai lată, în detrimentul celor două coloane secundare (am judecat socialist şi am ciuntit mai mult din cea mai labărţată dintre ele). În plus, am mutat-o la stânga, aşa cum era şi pe vechiul blog, ca să nu vă mai fugă ochii când la stânga, când la dreapta după tot felul de tentaţii (s)clipitoare.
Cred şi eu că e mai bine aşa. Mărturisesc că mă gândisem de la bun început la asta, dar mi-a fost târşă să umblu prin cod, iar template-ul pe care-l folosesc nu avea opţiunea redimensionării coloanelor. Vă mulţumesc că m-aţi convins să-mi înfrâng lenea 🙂
Gata blogul acum! E bun aşa? Vi-l pun la pachet sau îl serviţi aici?
Cuptorul lui Nastratin Hogea
de Anton Pann
Hogea s-apucă odată ca să-şi facă un cuptor,
Pe nevasta sa-mprejuru-i având-o de ajutor;
După ce-l isprăvi însă, după cum lui i-a plăcut,
Veni un vecin şi-i zise că nu e bine făcut,
Pentru că l-a-ntors cu gura către vântul de apus,
Ci era să fie bine spre miazăzi să-l fi pus;
Altul viind zise iară: – Hogea, ce bine făceai
Cătră răsărit cu gura cuptorul de-l întorceai;
Altul iar îi zise: – Hogea, eu în locu-ţi de eram,
Cuptorul spre miazănoapte cu gura lui îl puneam.
Văzând Hogea că la nimeni lucrul lui nu i-a plăcut,
Îl strică ş-apucând iarăşi, pe rotile l-a făcut;
Dup-aceea din prieteni în vreun fel de îi zicea,
El se apuca îndată ş-într-acolo-l întorcea.
Şi aşa Nastratin Hogea cu cuptorul învârtit,
Al fiecăruia gustul şi plăcerea i-a-mplinit
Zicând: – Câtă osteneală pentr-un cuptor avui eu,
Ca să-l fac pe gustul lumii, iar nu după placul meu.
În pizzeria de pe bulevardul Eroilor la care ne-am oprit pentru o jumătate de oră, cât avem la dispoziţie între două proiecţii, clienţii stau la mese pe scaune de regizor pe care scrie cu litere albe, de-o şchioapă, “ACTOR PRINCIPAL”. Ideea e a celor de la Ursus, sponsorul principal al TIFF-ului, festivalul internaţional de film organizat de Tudor Giurgiu la Cluj-Napoca. Transformarea la care a fost supus localul e grăitoare pentru ceea ce se întâmplă în Cluj în timpul festivalului: oraşul îşi schimbă, pur şi simplu, faţa. Întinereşte, prinde viaţă, devine tumultuos, pasionat şi cinefil: peste tot sunt astfel de mici detalii care îţi aduc aminte că urbea găzduieşte cel mai mare festival de film din România şi, probabil, unul dintre cele mai importante din sud-estul Europei.
