Anunţ umanitar
Dr. Doina Gosa, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Bucureşti, îi roagă pe toţi posesorii grupei AB IV NEGATIV să vină la centru să doneze sânge deoarece există 3 urgenţe mari la spitalele Sf Pantelimon, Marie Currie şi Spitalul de Urgenţă Floreasca.
Vieţile acestor bolnavi (inclusiv a unui copil) sunt în mâinile celor care pot să doneze sânge din grup AB IV NEGATIV.
Centrul de Transfuzie Sanguină Bucureşti
Str. Dr Caracas nr 2-4
sector 1
(în spatele Spitalului Filantropia, lângă Piaţa Victoriei)
Când cifrele vorbeşte
Chiar înainte de culcare, Feisbucul mi-a servit un panseu scos din profunzimile serverelor sale. Vi-l împărtăşesc şi vouă, pe post de noapte bună:
Iashington 2010
În 27 iulie voi participa la Iashington, conferinţa organizată de AIESEC România, care va avea loc la Iaşi, se va desfăşura în perioada 26 iulie – 1 august şi se adresează persoanelor cu vârste cuprinse între 20 şi 30 de ani, din toate colţurile lumii.
Conferinţa va cuprinde:
• sesiuni de învăţare pe Leadership, Comunicare şi Project Management;
• sesiuni de autocunoaştere;
• discuţii în ultima zi a conferinţei cu tematica ”Pasiunea”;
• un târg multicultural;
• evenimente de relaţionare între delegaţi: petrecere, traseu Ciric, seară cu specific românesc, tur al oraşului, sesiune de relaxare, discuţii;
• o excursie în Bucovina.
Speakerii confirmaţi sunt:
Communicare: Deniz Senelt, Mădălin Matica, dr. Cristian Andrei, Paula Vlad, Mihaela Berciu, Ştefan Pălărie
Leadership: Marius Ghenea, Deniz Senelt, Cătălin Ştefănescu, Ovidiu Gavrilovici, Cosmin Alexandru
Project Management: Mihail Muşat, Lucian Ghindă, Laszlo Pacso, Simona Bonghez, Valentin Deac, Cristian Dinu
Înscrierile se fac pe site-ul www.iashington.org, până pe 10 iulie 2010.
Viaţa bate filmul
Eu când vreau să fluier, fluier mi-a lăsat un gust dulce-amărui. Lui Florin Şerban i-a reuşit performanţa de a face un film aproape ca un reportaj despre puşcăriile româneşti, această subterană barbară despre care preferăm, în general, să ştim cât mai puţin. Pelicula e atât de veridică, încât am avut de câteva ori reflexul de a-mi feri privirea. Spre final, povestea imaginată de Andreea Vălean în acest decor sumbru pare să se apropie de o rezolvare magică, la care visezi ca la o gură de aer curat într-un infern sufocant. Dar minunea nu durează mai mult de o secvenţă, iar deznodământul te aruncă înapoi în hău, acolo unde ştii că te aşteaptă aceleaşi personaje damnate, aceleaşi destine tragice, în cel mai grec sens al cuvântului.
Când am plecat din sala de cinema, m-a încercat un sentiment liniştitor, dar mi-a fost şi ruşine: mi-a făcut bine când genericul s-a aşezat între mine şi povestea din film, pentru că am ştiut că voi reuşi, încet, încet, s-o dau uitării. Şi mi-a fost ruşine pentru aceleaşi motive. Pentru că în vreme ce eu mi-am văzut de viaţa mea, sistemul penitenciar din România, acest malaxor absurd care te strâmbă pentru a te îndrepta şi care te corupe pentru a te educa, a continuat, la rândul său, să existe şi să frângă destinele unor tineri asemenea lui Silviu, personajul principal din film.
Dar filmul nu s-a oprit odată cu genericul lui. La câteva zile după vizionare, am aflat vestea arestării lui Chilibar Papan, puşcăriaşul analfabet căruia Florin Şerban i-a dat un rol secundar în film şi împreună cu care s-a fotografiat pe covorul roşu la Berlin.
Bio design
Am vizitat azi expoziţia matériO / Inspired by nature, organizată de Ambasada Franţei împreună cu Institutul Francez la Muzeul Naţional de Artă Contemporană (Palatul Parlamentului).
N-am mai văzut de mult la Bucureşti o expoziţie atât de fascinantă. M-a captivat chiar mai tare decât cea despre designul francez contemporan (organizată, acum ceva vreme, tot la MNAC). Dacă aş fi ministrul culturii, i-aş duce pe toţi curatorii din România la expoziţia asta să înveţe câte ceva.
E drept că şi subiectul m-a pasionat: biomimetismul, i.e. materiale artificiale, dar inteligente, inspirate din natură, la graniţa biochimică dintre organism şi artefact. În faţa câtorva dintre exponate, nu mi-am putut stăpâni mirarea ţăranului care vede girafa la Zoo: “Aşa ceva nu există!”
Expoziţia mai e deschisă până pe 18 iulie. Trebuie neapărat să vă faceţi timp s-o vedeţi.
Papa bun la Sfântu Gheorghe
Foto: Florin Chiriac
De şapte ani, de când am descoperit Delta Dunării, n-am lipsit nicio vară de la Sfântu Gheorghe. Mi se pare cel mai frumos loc de pe litoralul românesc (pe locul doi e Portiţa). Vacanţele la Sfântu, chiar dacă durează numai câteva zile, sunt nişte oaze de linişte din care revin mereu senin şi cu bateriile încărcate. Nu-mi fac niciodată planuri, mă hotărăsc mereu pe ultima sută de metri, aşa că nu ştiu nici acum când voi merge.
Dar vreau să-mi diversific puţin opţiunile culinare, pentru că ştiu că sunt nenumărate gospodării unde poţi mânca peşte proaspăt excelent gătit în fiecare zi. Aşa că vă rog pe cei care aţi mai fost sau care mergeţi regulat în Sfântu să vă deconspiraţi bucătarul/bucătăreasa. Mă interesează nu doar numele şi nişte date de contact (adresa sau telefonul mobil), dar şi ce fel de om e, ce găteşte, cum găteşte, ce v-a plăcut cel mai mult, cum arată casa/curtea etc.
Mă gândesc să adunăm aici informaţiile astea în ideea în care mai sunt şi alţi împătimiţi ai locului care vor să încerce ceva nou.
Un partener de nădejde
Încă de la primul curs PCM pe care l-am ţinut, am căutat un partener împreună cu care să dezvolt ceea ce eu sper să devină o şcoală a bunei comunicări în cadrul organizaţiilor.
În februarie anul acesta, prof. dr. Lavinia Raşcă, director executiv Exec-EDU, a participat în calitate de cursant la cursul PCM. Exec-EDU este compania de formare continuă a şcolii de afaceri ASEBUSS, una dintre cele mai prestigioase instituţii autohtone de profil, iar Lavinia este unul dintre cei mai respectaţi profesori de management din România.
Ştiam că modelul PCM poate seduce orice om inteligent şi interesat de auto-dezvoltare, dar tot aveam emoţii. Rezultatul a fost peste aşteptări: nu doar că cele trei zile de experienţă practică şi învăţare s-au ridicat la nivelul exigenţelor unui profesionist ca Lavinia, dar am primit chiar propunerea ca Exec-EDU să ia acest curs sub egida sa.
Parteneriatul acesta mă obligă în aceeaşi măsură în care mă onorează: pentru că, de acum înainte, aşteptările legate de curs nu mă vor privi numai pe mine, ci şi calitatea cu care ASEBUSS şi Exec-EDU şi-au obişnuit deja cursanţii. Sunt convins că cei care vor veni la cursul PCM vor avea cel mai mult de câştigat din acest parteneriat.
Mai jos, comunicatul de presă:
Dragoş Bucurenci şi EXEC-EDU îşi unesc forţele pentru a oferi un curs revoluţionar de comunicare pentru manageri
Luni, 5 iulie, la sediul EXEC-EDU din Bucureşti, prof. dr. Lavinia Raşcă a anunţat încheierea unui parteneriat între EXEC-EDU – compania de formare continuă a şcolii de afaceri ASEBUSS – şi Dragoş Bucurenci pentru livrarea cursului Process Communication Model®. Anunţul a fost făcut în cadrul ediţiei de vară a Clubului de resurse umane organizat periodic de EXEC-EDU pentru managerii de resurse umane şi absolvenţii săi.
Anunţ umanitar
Campania de strângere de fonduri “Atinge o stea” continuă. E nevoie de 40.000 de euro pentru achiziţionarea unui ecograf necesar în secţia de pediatrie a spitalului Fundeni, unde sunt trataţi copiii cu afecţiuni grave (leucemii, limfoame, talasemii, hepatite, etc.).
Trimite un sms la 858 şi donează 2 euro, pentru a te alătura campaniei “Atinge o Stea”.
Numărul este valabil între 10 iunie şi 10 iulie 2010 în reţelele: Orange, Vodafone, Cosmote. Serviciu oferit gratuit, nu se percepe TVA.
Odă gutuii
Am un foarte mare respect pentru gutuie pentru că, spre deosebire de cei mai mulţi dintre verii şi verişoarele ei, nu e un fruct vanitos. N-o să vedeţi niciodată o gutuie strălucitoare ca un Golden de Voineşti, dichisită ca o rodie grecească, îmbujorată ca o căpşună supraponderală ori pleznind de mulţumire ca o lubeniţă oltenească.
Singura ei extravaganţă este acel puf auriu ca lumina dimineţii. În rest, gutuia e la fel de sobră şi de reţinută ca vişina putredă. Pare că nu vrea să fie nici văzută, nici admirată, nici, cu atât mai puţin, consumată.
Dar odată ce ai apucat să o despici, nu-şi mai poate stăpâni farmecele: te învăluie în parfumul ei, mai tare şi mai seducător decât al zmeurişului sălbatic, decât al pepenelui galben răscopt, decât al strugurilor Hamburg culeşi târziu. Înnebunit, îţi înfigi dinţii în carnea-i gălbuie, iar dumneaei, ca o adevărată curtezană, te ia din nou prin surprindere: la simpla ei atingere, limba devine aspră şi gura se face pungă.
Abia degustătorul perseverent, cel care-şi depăşeşte prima impresie, descoperă deliciile acestui fruct, gustul său tonic şi rafinat. Gutuia este, cu siguranţă mai complicată, mai pretenţioasă şi, ca atare, mai puţin populară decât verişorii săi, burghezul măr şi grobiana pară, dar cine ajunge s-o cunoască n-o uită cu una, cu două.