Alte trei invitaţii la Enescu

Ateneul Român (© Mediafax Foto)

Ateneul Român (© Mediafax Foto)

Alte trei invitaţii la Festivalului Enescu, oferite împreună cu Unicredit Ţiriac Bank, sponsorul principal al evenimentului, îşi aşteaptă doritorii.

Invitaţiile sunt pentru joi, vineri, sâmbătă şi duminică, la concertul de la ora 17 de la Ateneul Român. Fiecare invitaţie este valabilă pentru două persoane.

Dacă daţi click pe fiecare dintre zile, veţi afla cine cântă şi ce e în program, iar aici puteţi afla mai multe despre fiecare artist.

Regulile sunt aceleaşi ca şi data trecută. Pentru a primi o invitaţie trebuie să mă convingi că o meriţi. Motivaţia poate să fie scurtă sau lungă, haioasă sau serioasă, raţională sau emoţională. Important e să-mi placă mie.

Vor exista trei câştigători, care vor fi anunţaţi joi la prima oră. Te rog să precizeci în comentariul pe care-l vei lăsa la ce concert ai prefera să mergi sau dacă nu ai preferinţe.

În fine, dacă mi-ai lăsat deja un comentariu data trecută şi nu ai câştigat, dar vrei să participi şi acum, e suficient să dai copy-paste la comentariu aici ca să ştiu să te iau în considerare. Îţi promit că ai tot atâtea şanse ca un comentariu nou.

Aşadar, stimaţi melomani, stimate melomane, poftiţi de mă convingeţi!

Bârfa noastră cea de toate zilele

Cred că veţi fi de acord cu mine, gentilele mele cititoare, dacă voi începe prin a-l parafraza pe stimabilul domn Farfuridi, căci eu totdeauna am repetat împreună cu străbunii noştri, cu Mihai Bravul şi cu Ştefan cel Mare:

iubesc bârfa, dar îi urăsc pe bârfitori.

Nu e puţin adevăr în vorba asta, aşa că merită s-o explorăm niţel. Bârfa nu e cel mai rău lucru de pe lumea asta. E, în primul rând, unul dintre cele mai primitive şi mai eficiente mijloace de comunicare în masă.

Radiaţia penetrantă a bârfei n-a avut rival până la apariţia Internetului. Acolo unde guvernele cenzurează presa, controlează rotativele, închid televiziunile şi supraveghează serverele, niciun organism de securitate, oricât de represiv, nu poate opri gura lumii. Eliberată de constrâgerile jurnalismului, care trebuie să se raporteze, oricât de fantezist ar alege s-o facă, la fapte, bârfa nu e obligată să suporte limitările impuse de exigenţa veracităţii. Bine zice o vorbă din bătrâni:

foaie verde lobodă, gura lumii slobodă.

Continue reading…

Câştigătorul invitaţiei (1)

la Festivalului Enescu oferită de Unicredit Ţiriac Bank este Dorin Constantin Baluta, autorul mesajului:

Sunt din Curtea de Arges,iar luni am drum in Bucuresti.Nu am fost niciodata in sala Ateneului si imi doresc foarte mult acest lucru.Nu am cu cine sa ma duc,asa ca voi lua la intamplare pe cineva de pe strada si il voi ruga sa ma insoteasca.Am urmarit o parte din festival la tv,dar vreau sa fiu acolo,sa simt vibratia pe viu a vioarei,nu “tradusa” prin difuzorul tv-ului.

V-am trimis detaliile pe mail, aştept o confirmare.

Au fost şi alte comentarii care mi-au plăcut / m-au impresionat, aşa că mă bucur că mai sunt alte 4 invitaţii de dat săptămâna asta. Fiţi prin preajmă!

Ciclopromenada nocturnă 3

© Lucian Creţu, Adevărul

© Lucian Creţu, Adevărul

Am fost vineri seară la cea mai tare adunare de biciclişti din Bucureşti – Ciclopromenada nocturnă, ediţia a treia. Au fost neaşteptat de mulţi biciclişti, ceva neînţelegeri cu poliţia, în cele din urmă aplanate, şi multă mişcare.

Cel mai mult mi-a plăcut însă aerul bun de comunitate pe care adunarea mobilă l-a degajat. Cu vorbele celui mai destoinic organizator, George Hari Popescu:

Să mergi cu bicicleta cu alţi 300-400 de biciclişti alături. Să stai de vorbă, să rîzi, să schimbi date de contacte din mers. Să faci planuri din şa, să-ţi regăseşti foşti colegi de liceu şi de facultate prin mulţime. Să te fascineze luminile bicicletelor, supleţea cadrelor din metal care se strecoară printre ceilalţi. Să guşti din normalitate, din înţelegere, din compromis şi toleranţă.

E prea mult pentru o simplă plimbare cu bicicleta la? Poate, dar au fost foarte mulţi oameni la Ciclopromenada nocturnă 3, lucru care m-a cam speriat iniţial. Poliţia voia să ne escorteze cînd Bogdan a discutat cu ei, apoi au spus că au încredere în noi. Pe drum însă am fost opriţi de o patrulă care ne-a însoţit. Pe drum, s-a văzut cum poliţiştii s-au destins, ne-au înţeles, ne-au ajutat, atitudine la care nu mă aşteptam, ca român vajnic ce sunt.

Au fost vreo 22 de kilometri, mai puţini decît estimam eu (n-am măsurat înainte), parcurşi în aproape 3 ore. Am oprit în locurile stabilite, dar şi în Piaţa Victoriei. La Casa Presei, mi-a plăcut îndemnul lui Ionuţ de la Mai Mult Verde, rostit de pe treptele fostei statui a lui Lenin:

”Hai să ne salutăm pe stradă cînd ne întîlnim!”