Iliescu-i mic copil

putinCitiţi aici cutremurătoarea poveste a ascensiunii lui Vladimir Putin la putere. Deşi articolul lui Scott Andersona fost publicat în ediţia americană a lui GQ, managementul Condé Nast a cerut să nu fie promovat pe copertă, să nu fie tipărit în nicio ediţie internaţională şi să nu fie publicat nici pe website. Evident, scandalul stârnit de încercarea penibilă de a muşamaliza un astfel de text în secolul Internetului a făcut ca povestea pe care o spune să circule cu şi mai mare repeziciune:

Ten years ago this month, Russia was rocked by a series of mysterious apartment bombings that left hundreds dead. It was by riding the ensuing wave of fear and terror that a then largely unknown Vladimir Putin rose to become the most powerful man in the country. But there were questions about the nature of those bombings — and disturbing evidence that the perpetrators might actually have been working for the Russian government. In the years since then, the people who had been questioning the official version of events began one by one to go silent or even turn up dead. Except one man. Scott Anderson finds him.

Se sparie gândul

de ce-am citit astăzi (deşi a fost publicat cu ceva vreme în urmă) negru pe alb pe blogul lui Ioan T. Morar:

Eu cred că mai bine riscăm să fie chinuit un nevinovat decît să fie ucişi într-un atentat zeci de şi mai nevinovaţi!

Stau şi mă întreb, Ioan T. Morar, pe care-l ştiu om cu frica lui Dumnezeu, îşi mai aduce aminte oare de povestea lui Abraham:

Şi apropiindu-se Avraam, a zis: “Pierde-vei, oare, pe cel drept ca şi pe cel păcătos, încât să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui nelegiuit? Poate în cetatea aceea să fie cincizeci de drepţi: pierde-i-vei, oare, şi nu vei cruţa tot locul acela pentru cei cincizeci de drepţi, de se vor afla în cetate? Nu se poate ca Tu să faci una ca asta şi să pierzi pe cel drept ca şi pe cel fără de lege şi să se întâmple celui drept ce se întâmplă celui necredincios! Departe de Tine una ca asta! Judecătorul a tot pământul va face, oare, nedreptate?”

Minuni omeneşti

Am fost săptămâna trecută martorul a două miracole: concertul domnului Leonard Cohen şi spectacolul “Pasărea de foc”.

Despre primul am să povestesc pe îndelete în numărul “Elle” din octombrie. Până atunci, vă las în compania unui interviu (mulţumesc, Simina):

“Pasărea de foc” este un spectacol de dans cu 100 de copii care acum 6 săptămâni nu ştiau să danseze şi nu mai urcaseră niciodată pe o scenă: copii ai străzii, copii din centre de plasament, copii din familii obişnuite, copii români, copii romi, copii cu dizabilităţi, copii-mogâldeaţă şi copii mărişori, fete şi băieţi.

Coregrafii şi dansatorii Royston Maldoom, Josef Eder, Irina Roncea, Martha Hincapié Charry şi Oana Rotariu i-au ajutat să dea viaţă unei naraţiuni simple şi emoţionante pe muzica lui Stravinski. Dar sub lumina reflectoarelor se derulau în acelaşi timp alte o sută de poveşti despre destinul fiecăruia dintre micii dansatori.

La sfârşitul spectacolului, artiştii au fost aplaudaţi şi ovaţionaţi îndelung, cu un entuziasm pe care eu nu l-am mai întâlnit în Sala Mare a Teatrului Naţional. În dreapta scenei, unul dintre adolescenţii care dansase într-un rol principal se zguduia de plâns. Mi s-a pus şi mie un nod în gât pentru că era evident cât de neobişnuit era să primească din partea unor necunoscuţi şi altceva decât indiferenţă sau dispreţ.

Le mulţumesc lui Monique Gruber, Alexandrei Arnăutu şi lui Pete Ayres pentru că le-au redat acestor copii şi nouă, celor care i-am aplaudat, demnitatea.

pasareadefoc1

Încotro?

În Ziarul Financiar de vineri, Florin şi Andrei Pogonaru descriu patru posibile scenarii pentru mediul de afaceri:

Scenariul A: „Merge si asa”

Este unul din scenariile pesimiste de recesiune economica, pe fondul unei crize internationale ciclice, din care economia romaneasca iese fara o transformare radicala a modului de functionare a institutiilor statului. Economia de piata romaneasca, cu ambiguitatile ei, continua sa „subziste”, motorul fiind procesul de convergenta la Uniunea Europeana – in cazul Romaniei, inca nefinalizat.

Scenariul B: „Colaps”

Al doilea scenariu descrie posibilitatea unei caderi economice dramatice, in contextul depresiunii economice mondiale si al unor institutii publice romanesti disfunctionale.

El reflecta starea de paralizie a institutiilor statului roman; acordurile cu FMI si Uniunea Europeana se dovedesc insuficiente. Criza este atat de profunda, incat insesi institutiile europene se clatina sub impactul conflictelor generate de diversele forme de protectionism si al natio­nalismului.

Scenariul C: „Lumea lui Putin”

Al treilea scenariu este cel al unei crize profunde, in care spre deosebire de scenariul B, blocurile economice isi intaresc rolul. In acest caz, Uniunea Europeana sau tari vest-europene isi asuma rolul direct de monitorizare si transformare a unor institutii ale statului roman, pentru a asigura buna lor functionare***. Denumirea scenariului nu intentioneaza sa sugereze cresterea influentei Rusiei ci o societate in care statul dirijeaza totul, „Big brother” convietuind cu economia de piata.

Scenariul D: „Restabilirea increderii”

Al patrulea scenariu este cel al unei recesiuni cu caracter ciclic din care economia romaneasca iese simultan cu modernizarea institutiilor statului sub presiunea institutiilor europene.

Aceasta inseamna pe de o parte renuntarea la populism si asumarea riscului politic de catre partidul/coalitia aflata la guvernare simultan cu o intarire a capitalului strain (care se constituie ca semnal de avertizare ca si in cazul primului scenariu). Intrarea in acest scenariu va fi semnalata si de protestele violente indeosebi din partea angajatilor publici.

Caracteristicile fiecărui scenariu sunt descrise detaliat aici. Voi ce părere aveţi? Cu care dintre ele va semăna mai tare viitorul economiei româneşti?

Plecarea Gabrielei

Între restructurările din sistemul bugetar şi tribulaţiile Comisiei Udrea, sunt convins că nu va face multă vâlvă plecarea Gabrielei Massaci din fruntea Institutului Cultural Român din Londra. Acum trei ani, povesteam pe blog despre relansarea noului ICR sub managementul Gabrielei, o poveste pe care o spune şi mai bine filmul The making of ICR London:

Gabriela a construit la Londra probabil cea mai activă prezenţă culturală românească dintr-o capitală europeană, lucru confirmat şi de alegerea ei pentru două mandate consecutive ca Preşedinte al EUNIC, reţeaua institutelor culturale străine din Londra.

Ce poate face o echipă puţin numeroasă şi cu resurse materiale limitate atunci când este inspirată de un om ca Gabriela puteţi vedea în filmul celor 99 de trepte suite în doar primul an.

Dar, în ciuda acestor succese, Gabriela pleacă. Nu o face pentru motive care ţin de sistem, deşi sistemul i-a dat destul de furcă. De ce o face povesteşte în Dosarul TABU despre femeile care muncesc:

Continue reading…

Echipa MaiMultVerde în Esquire şi Tabu

Luna asta puteţi să-i cunoaşteţi, citind despre ei în Tabu şi în Esquire, pe trei dintre oamenii cu care lucrez la MaiMultVerde: Miruna Ralea şi Ştefan Bradea, manageri de proiecte, şi Ionuţ Ruscea, coordonatorul de voluntari, formează departamentul de Proiecte. Lipseşte, e drept, cineva: pe Doru Mitrana, directorul executiv al MaiMultVerde şi cel care conduce acest departament, îl gasiţi la el pe blog.

Ei sunt motorul acestei organizaţii, un commando de profesionişti cu care mă mândresc şi de la care învăţ câte ceva în fiecare zi: cum să fiu mai harnic şi mai structurat, ca Doru, mai dedicat şi mai bun, ca Miruna, mai blând şi mai senin, ca Ştefan, mai hotărât şi mai ecologist, ca Ionuţ.

Miruna Ralea în Tabu

Miruna Ralea în Tabu

Ionuţ Ruscea...

Ionuţ Ruscea...

...şi Ştefan Bradea în Esquire

...şi Ştefan Bradea în Esquire

Sulfina Barbu încurajează viaţa după colectare

Sulfina Barbu susţine viatadupacolectare.ro şi încurajează cetăţenii să le scrie autorităţilor pentru a solicita sisteme de colectare selectivă aproape de locuinţele lor.

Preşedintele Comisiei de Administraţie Publică, Amenajarea Teritoriului şi Echilibru Ecologic din Camera Deputaţilor crede în importanţa implicării populaţiei pentru respectarea angajamentului României faţă de UE până în 2013, cu privire la folosirea sistemelor de colectarea selectivă a deşeurilor.

Trimite o scrisoare primarului tău şi susţine colectarea selectivă şi reciclarea deşeurilor!

Fie-i colectarea uşoară!

ziua culturala ADfelMaiMultVerde te invită, cu eterne regrete, la priveghiul deşeurilor decedate din lipsa tomberoanelor de colectare selectivă din oraş, marţi, 1 septembrie, la “Ziua culturală adfel” din cadrul festivalului de publicitate neconvenţională ADfel de pe terasa “La Motoare”, de la ora 16:00.

Vino să trimiţi o scrisoare de rămas bun pentru viaţa după colectare a celui ce a fost ambalaj, PET şi preaiubit deşeu în viaţa pământească!