În anii fără soț, în țara mea se întâmplă trei minuni pe an: Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, Festivalul Internațional de Film “Transilvania” și Festivalul Internațional de Muzică “George Enescu” (care împlinește anul acesta 20 de ediții). Fiecare ar putea fi câte o culoare pe drapelul unei Românii mai bune și mai culte. Cei care le fac nu sunt nici sfinți, nici eroi. Sunt oameni care știu ce ocean de muncă separă visele de realitate. La fiecare sfârșit de Sibiu, de TIFF, de Enescu îmi vine să mă duc și să le strâng mâna.
Rămas bun
Pretențios și fragil ca o dantelă, așa vreau să mi-l aduc aminte. Leo și-a decupat viața din locuri, stări, secvențe, parfumuri, filme, cărți, muzică și prieteni. A avut curajul să aleagă mereu așa cum i-a dictat propriul gust, iar din asta i-a ieșit un colaj spectaculos: o viață ca un film de artă, în care frumosul și imperfectul au regizat împreună o peliculă memorabilă.
Cei care vor să-și ia rămas bun de la Alex. Leo Șerban o pot face luni, între 16 și 22, la Uniunea Scriitorilor – Casa Monteoru (Calea Victoriei cu B-dul Dacia) sau marți, între 14.00 și 14.30, la Crematoriul Vitan-Bârzești, unde va fi incinerat.
Pentru Leo
ÎI plăceau Famous Blue Raincoat, Marilyn, Coasta Amalfi. Drum bun, Leo!
Mi Buenos Aires querido
Dor de Buenos Aires. M-a apucat în dimineaţa asta, frunzărind scrisorile şi fotografiile trimise de …
daniotil.ro feat. Mihaela R.
Dani Oţil bloghează pe daniotil.ro, unde găzduieşte şi texte ale Mihaelei Rădulescu. Mi se pare …
Sincerely, a.l.ş.
“Dacă nu era Laura, probabil că l-aş fi descoperit oricum, ceva mai tîrziu – şi …
Dor
Tot azi e şi ziua Irinei. Ar fi împlinit 62 de ani. Nu ştiu ce …