Tata-i numai-i una

Vlad Ioan BadicaMihai Bădică , tatăl lui Vlăduţ, cunoscut cândva blogosferei ca “băieţel Bădică”, a început în Caţavencu un foileton despre viaţa sa de părinte în concediu de paternitate:

Am avut nevoie de câteva luni de dureroase umilințe și de un traumatizant travaliu introspectiv, până să mă transform dintr-un bărbat serios într-o mamă sensibilă, dedicată 100% copilului.

Cu siguranță, nu am să uit prima zi de tată în care am rămas singur cu copilul. M-am trezit odihnit și mulțumit de ce visasem, cu un puternic sentiment de duminică și cu chef să citesc ceva la cafea. Nu mică mi-a fost uimirea când am descoperit că cel mic demontase, într-o liniște desăvârșită, jumătate din tastatura laptopului, după care dăduse cu cremă de ghete pe display. Nu încăpea îndoială asupra vinovatului, iar eu intrasem într-o stare vecină cu nebunia, mintea mea dorind pedepsirea imediată a copilului, dar și a mamei iresponsabile, care îl abandonase cu bona bărboasă și mahmură, care eram. Nu am apucat să deschid gura să-l cert, că mi-a tăiat-o prompt și s-a pus pe urlat.

Și așa, m-am trezit singur pentru următorul an din viața mea, în fața unui dictator în miniatură, blond și monstruos, care răcnea monosilabic la mine.

:: citiţi toată povestea pe catavencu.ro

  1. Cred totusi ca suferinta provocata de micul dictator este in fapt fericirea maxima.Poate ca este greu dar priveste: Esti atat de mandru de asta incat nu ai rezistat sa nu o scrii pe blog. Gresesc?

  2. foarte plastica prezentarea. Mor de ras. Parca vizualizez scena. Cand copilul meu era foarte cuminte si nu il auzea nimeni, stiam ca e o problema undeva, ca “lucreaza” foarte preocupat. Ca sa avem contact cu el il intrebam mereu:” unde esti, ce faci”?

Leave a Reply