Cine sunt şi ce fac

Am 34 de ani și lucrez cu lideri care vor să comunice mai bine, să se-nțeleagă mai bine și să-i facă pe ceilalți să-i urmeze.

Am petrecut doi ani la Stanford, la cea mai bună școală de business din lume, dacă e să ne luăm după ce zice revista Forbes, de unde m-am întors cu un MBA și cu dorința de a-mi deschide propria firmă de consultanță în comunicare.

Lucrez atât cu mediul privat, cât și cu sectorul guvernamental și cu cel neguvernamental: am fost vreme de un an consilierul de comunicare al comisarului european pentru politici regionale și din toamna lui 2015 sunt consultant de comunicare și fundraising al Fundației Hope and Homes for Children.

Între 20 și 30 de ani am lucrat în România pentru organizații non-profit: Salvaţi Copiii, British Council, Salvaţi Delta, MaiMultVerde.

*

Dragos Bucurenci soim al patriei

Șoim al patriei (1987)

Sunt născut şi crescut în Bucureşti – tata a fost lector la Facultatea de Chimie a Universităţii din Bucureşti, mama a lucrat toată viața ca cercetător biochimist la Institutul Cantacuzino. În prima zi de şcoală primară, directorul Întreprinderii Flamura Roşie ne-a spus că noi suntem generaţia care va absolvi liceul în anul 2000 şi că Partidul are mari aştepări de la noi. Pe cât de veşnici păreau Partidul şi secretarul său general, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, pe atât de îndepărat mi se părea mie anul 2000. Multe s-au schimbat de atunci.

Mi-am început cariera la 17 ani, lucrând ca voluntar al organizaţiei Salvaţi Copiii. Lucrez cu normă întreagă de când am absolvit liceul. N-am terminat nici una dintre facultăţile începute când aveam 19 ani (Filosofie şi Ştiinţe Politice). Prima şcoală adevărată din viaţa mea a fost programul de leadership creativ oferit de Asociaţia Erudio, al cărui bursier am fost la 24 de ani. Când am împlinit 25 de ani, m-am înscris din nou la facultate. Mi-am luat licenţa în Istoria şi Teoria Artei trei ani mai târziu din partea Universităţii Naţionale de Arte. Sunt pasionat de psihologia comunicării şi în special de o ramură a psihologiei moderne, analiza tranzacţională.

Activism

Dragoş Bucurenci curatenie Busteni

Acţiune de curăţenie la Buşteni

Proiectul meu cel mai drag a fost Asociaţia MaiMultVerde, o organizaţie neguvernamentală care şi-a propus să construiască o nouă cultură a voluntariatului pentru mediu în România. Am înfiinţat MaiMultVerde în 2008, împreună cu Doru Mitrana, Andreea Teodorescu şi Hanno Höfer. Cu un buget de peste 2.5 milioane de euro, obţinuţi integral din sponsorizări, MaiMultVerde a lucrat în primii trei ani cu peste 15.000 de voluntari, a plantat peste 500.000 de puieți, a strâns 300 de tone de deşeuri şi a creat primul sistem de bike-skaring din România, cu cele trei centre Cicloteque deschise în Bucureşti.

Înainte de MaiMultVerde, între 2004 şi 2007, am construit, împreună cu Liviu Mihaiu, Asociaţia “Salvaţi Dunărea şi Delta”. În ultimul an al mandatului meu ca director, “Salvaţi Dunărea şi Delta” a convins mai multe companii din Romania să investească peste 900,000 de euro în proiecte de protecţie a mediului în Delta Dunării şi a obţinut Marele Premiu şi Premiul pentru Protecţia Mediului la Gala Societăţii Civile.

După ce m-am întors de la Stanford, m-am implicat pro bono în susținerea mai multor organizații neguvernamentale. Cu timpul, mi-am dat seama că mare parte din acest efort se disipează și am hotărât că pot fi mai eficient dacă-mi canalizez o vreme eforturile înspre una singură. Am ales Hope and Homes for Children (HHC) pentru că instituționalizarea copiilor este o problemă care poate fi și trebuie rezolvată o dată pentru totdeauna în România și pentru că HHC a dovedit că poate veni cu soluții concrete și durabile în acest domeniu.

Jurnalism

Am debutat la 17 ani în “Dilema Veche” şi am colaborat de atunci cu mai multe reviste culturale şi glossies. Am fost vreme de un an şeful biroului de mediu la “Academia Caţavencu”, iar în 2007 am semnat un editorial săptămânal în “Evenimentul Zilei”. Din 2008, am fost vreme de trei ani editorialist al revistei Elle și am colaborat un an și ceva cu Esquire. În prezent, mă puteţi citi lunar în The One, unde semnez din noiembrie 2010. Am prezentat şi am realizat mai multe emisiuni de televiziune: Lecția de Prim Ajutor (Pro TV), “Voluntar de profesie” (Prima TV), “Bună ca viaţa” (TVR1), “România verde”, (RealitateaTV), “Linia verde” (TVR1), “Cultura libre” (TVR1), “Puncte pe arta lumii” (TVR1), “Dependenţe” (TVR Cultural). În 2006, l-am susţinut pe Mircea Eliade în cadrul unui documentar realizat pentru Mari români (TVR1), iar în 2008 am prezentat, împreună cu Mihaela Rădulescu, Gala Verde pe TVR1.

Training şi consultanţă

Acum patru ani am obţinut licenţa pentru a preda cursul Process Communication Model®, un model de comunicare folosit inclusiv la NASA pentru managementul oamenilor şi al echipelor. Din iulie 2010, predau acest curs sub egida Exec-EDU, compania de formare continuă a şcolii de afaceri ASEBUSS, una dintre cele mai prestigioase instituţii autohtone de profil. Am format până acum peste 600 de cursanți, iar în 2010 am primit Premiul “Cel Mai Bun Program de Training al Anului” la Gala Business Edu.

Din 2013, am înființat Khastalia, o companie de training și consultanță în comunicare unde ofer programe de training și consultanță pentru liderii care vor să comunice mai bine, să se-nțeleagă mai bine și să-i facă pe ceilalți să-i urmeze.

Lucruri mai puţin ştiute

Dragos Bucurenci Oana Pellea la TIFF 2006

Cu Oana Pellea la TIFF

În 2006 şi 2007 l-am interpretat pe Rică Venturiano în spectacolul de teatru de amatori Pas de deux. Perechi în pragul unei crize de nervi, coordonat de Oana Pellea  la Teatrul Metropolis.

La 23 de ani am publicat o carte de ficțiune, RealK, care s-a aflat în 2005 între cele mai bine vândute titluri de literatură română de la Polirom.

Înainte de “Salvaţi Dunărea şi Delta”, am coordonat programele de new media la British Council, organizaţia de relaţii culturale a Marii Britanii, şi am fost manager de comunicare al The UK-SouthEastEurope Forum, o iniţiativă a ministrului britanic pentru Europa, Dennis McShane.

Între 1999 şi 2002 am editat ultimele cărţi ale Irinei Nicolau (cea care a creat, împreună cu Horia Bernea, Muzeul Ţăranului Român): “Surâsul lui Harry”, “Haide, bre!”, “Talmeş-balmeş”, “Arca lui Noe”. Irina a fost cea care mi-a propus prima dată să urmez Istoria Artei şi în amintirea ei mi-am susţinut licenţa cu o lucrare despre Muzeul Ţăranului Român.

Premii

2010 – Premiul “Cel Mai Bun Program de Training al Anului” la Gala Business Edu

2009 – Premiul Omul Verde oferit de revista InfoMediu Europa

2008 – Premiul România din suflete decernat pe 1 decembrie de Televiziunea Română.

2007 – Marele Premiu şi Premiul la secţiunea “Protecţia Mediului” la Gala Societăţii Civile.

2005 – Premiul pentru cea mai bună campanie 1% la Gala Oameni pentru Oameni.