De cand m-am lasat de fumat, intalnesc parca tot mai multi vegetarieni, bautori de bere fara alcool si de cafea decofeinizata, practicanti ai continentei sexuale, ai downshifting-ului si ai renuntarilor de tot felul. Traiesc cu impresia ca in Romania anului 2006 abtinerile se poarta la fel cum se poarta perchezitiile pe strada Zambaccian. Ceva ma face totusi sa ma intreb daca, nu cumva, cei care se abtin exista de mai de multisor prin preajma mea, dar existenta lor nu mi s-a impus cu aceeasi evidenta pe vremea cand fumam in medie saizeci de tigari pe zi.

Unul din simptoamele (sau, daca vreti, simptomurile) sevrajului nicotinic este ca ai tendinta sa relativizezi lucrurile pentru a evita conflictele si nervii asociati lor: cedezi, in numele consensului, majoritatea certitudinilor, te auto-evacuezi din inexpugnabilele pozitii, esti gata sa accepti la orice ora ca realitatea merge si-asa (sau, daca vreti, ca n-a mers niciodata altminteri). Asa ca banuiesc ca si raspunsul la indoiala mea cu privire la generatia spontana de “abtinatori” (sau, daca vreti, “renuntieri“) se situeaza intr-un spagat confortabil in raport cu alternativa optiunilor: admit ca numarul abtinerilor a crescut cu siguranta in 2006, dar si ca mie imi lipsea anul trecut organul pentru a-i aprecia pe cei mai putini, dar la fel de hotarati, care renuntau.

Asadar, anul acesta se poarta: sa te lasi de fumat, sa nu mai conduci baut sau drogat, sa faci numai sex protejat, sa nu mai bei cand iei antidepresive, sa-ti calculezi macro-nutrientii inainte de fiecare masa (nu-ti ia foarte mult timp si n-ai nevoie decat de un cantar), sa nu dai spaga, sa-ti lasi mobilul acasa, sa citestii poezii, sa inlocuiesti anxioliticele cu acupunctura si somniferele cu tehnici de respiratie, sa nu mai bei cafea, sa bei multa apa plata, sa-ti intarzii indefinit orgasmul, sa iti iei necesarul zilnic de vitamine din legume si fructe, sa alergi, sa faci aerobic, sa mergi la sala, sa te plimbi, sa nu mai muncesti, sa nu mai fi violent, sa nu te mai agiti. Pe scurt, se poarta Zen.

Vestea buna pentru cei care inca n-au renuntat la nimic este ca nu poti fi in acelasi timp Zen si totalitar. Asa ca gurmanzii, fumatorii, afemeiatii, betivii, workaholicii, incrancenatii et ejusdem farinae pot merge linistiti la locurile lor: nimeni nu le cere sa marsaluiasca in pas cu moda. De fapt, ideologii radicali ai noului curent merg si mai departe: nici macar moda, zic ei, nu se mai poarta. Cei interesati pot adera la noul curent cu orice renuntare gasesc la indemana: pentru ca nimeni sa nu se simta exclus, abordarea holista e exclusa din start.

Precizare importanta: desi prelungirea sezonului de primavara in lunile iunie-august este posibila, acest text nu reprezinta in nici un fel o garantie, explicita sau implicita, ca acest lucru se va intampla (i.e. nu astepta soldurile, grabeste-te pana nu se termina stocul!). Respingerea sau imbratisarea atitudinii Zen pe perioada primaverii se face exclusiv pe raspunderea proprie, iar autorul acestei recomandari nu poate fi tras la raspundere pentru nici un fel de disfunctionalitati, divagatii sau demisii care pot aparea in urma acestei decizii. Evident, daca Zen nu te priveste, inseamna ca nici tu nu privesti Zen.

(Dilema Veche, nr. 111, martie 2005)