Ziua cand am devenit substantiv comun

Suplimentul de cultura titreaza saptamana asta: “Putina lumea m-a intrebat la ce foloseste Dragos Bucurenci”. Nu e un comentariu malitios facut de vreun (in)amic de ocazie 🙂 Fraza imi apartine si e titlul unui interviu pe care mi l-a luat Ana-Maria Onisei. Am vorbit despre brandingul personal, despre conflict si dialog in cultura romana, despre rupturi si clivaje intre generatii.

A mai aparut si un interviu pe iasi.nights.ro, un ping-pong pe mail cu Andrei Sava.

Asa, si ce-i cu ziua cand am devenit substantiv comun? S-a intamplat pe 20 octombrie, cand a aparut editorialul lui Andrei Gheorghe, “Plesu si cu Liiceanu”, in 24-FUN. Zice Gheorghe (ah, dati-mi voie, un mic pre-orgasm, asa, sa-mi dreg vocea):

Ma enerveaza Plesu si Liiceanu: autosuficienta cu care au confiscat un spatiu (boerii mintii), gasca lor, patapievicii care ii inconjoara, bucurencii care ii privesc si multimea de profesori de romana din Bacau care li se inclina si supune.

Atat. Restul cititi si singuri.

  1. Am plictisit-o de moarte pe prietena mea cu tipu’ de la Cultura Libre care mi-a dat 5 mii de lei si vreau sa ma scutur putin de chestia asta – nu face nimanui nici un bine, se pierde mult timp. M-am si speriat azi cand mi-am intors capul: personajul meu favorit al ultimelor cateva luni era chiar acolo, putin enervat de harmalaia cauzata de un aparat de cafea sinistru si imprevizibil, vorbind cu studenti pe care nu-i cunosc chiar foarte bine altfel m-as fi bagat cu siguranta in vorba:”who’s your friend?” etc. As fi vrut sa-mi mai reziste putin aparatul fisei mele de 1000 de lei . Mi-ai scurtat drumul spre cafea calmand oamenii furiosi ce-si vroiau cafeaua, ai fost foarte generos. Multumesc din nou!

  2. mda…, citit!
    Trebuie sa fiu eu criticul tau de serviciu, ca sa nu ti se urce la cap!
    Ca esti un brand bine construit, e posibil! Nu uita insa ca in cultura, dar mai ales in literatura cu L mare nu este loc doar de brand, ci de multe alte ingrediente de care pari insa constient ca-ti lipsesc.
    Apoi, ma infurie judecatile transante.
    Te surprinde ca intelectualul roman ii poate spune altuia “jigodie”? E randul meu sa te intreb in ce tara traiesti si cati intelectauli cunosti.
    In plus, pe unii ii ai in emisiuni sau ii respecti profund (vezi cazul Plesu, un exemplu de impostura postdecembrista, dar mai cu staif, ca sa-ti amintesc doar de scandalul dedicatiilor, in care Plesu a jucat un rol infam).
    Cat despre convingerea ta ca publicatii culturale cu impact sunt DOAR “Dilema veche” si “Suplimentul de cultura” (bunul simt iti cerea sa nu pomenesti tocmai publicatia care iti gazduieste un interviu, ca sa fii credibil, asta nu se invata la promovarea brandului?) da-mi voie sa-ti spun ca-ti cam strica “brandul” si imaginea. Unii se vor intreba (daca nu vor fi cumva fericiti ca le-ai trantit-o cu televizorul, ceea ce e perfect adevarat!), daca Bucurenci are asa “lecturi” intinse, oare cum stie el ce se intampla in lumea culturala romaneasca, presupunand ca el chiar doreste sa stie ce si cum.
    Mi s-a parut o limitare, mai ales ca mi s-ar parea firesc sa citesti si reviste care nu-ti plac, dar in care scriu oameni despre care trebuie sa stii cum gandesc. In plus, intre noi fie vorba, “Dilema veche” e o poveste ratata, ostenita si ti-am spus, cand am citit textul tau despre petrecerea timpului in Bucuresti, ca seamana prea mult a “Dilema veche”, de la o posta chiar, ceea ce in esenta nu e rau, dar Romania reala (chiar cea culturala) nu exista in aceasta publicatie. Atunci carui public i te adresezi? Sa nu-mi spui ca cei din “Frame”, ca promit sa nu mai intru pe site-ul asta…
    Cat despre Andrei Gheorghe, trebuie sa mai astepti. Cand va simti ca sari la beregata pozitiilor ocupate de unii din acest tip de gasca, vei suporta consecintele…
    Apropo: sa-ti ofer un subiect pentru “Cultura libre”. Cum s-ar putea explica dubla impostura a unui intelectual de prestigiu, precum Sorin Antohi, care a mintit in legatura cu relatiile sale cu Securitatea prieteni dintre cei mai apropiati si s-a acoperit de rusine acum in lumea academica prin aceea ca patrona universitati si doctorate… fara sa fie doctor!
    Ai curaj sa ataci acest subiect?

  3. As vrea sa ma ajuti sa imi lamuresc doua aspecte in ceea ce te priveste:
    De ce te-ai invinovatit ca Eliad3e nu a iesit primul?Consider ca ai avut un aport esential si asa
    …iar filmul m-a fascinat..si vorba ceea..is “profa” de romana.Nu uita de simbolul cifrei 7.Sigur Eliade de acolo de sus..e mandru de acest loc..cu asa numar!

  4. Apoi…De ce esti asa inversunat impotriva lui Eminescu?? Sau poate a lui A Gheorghe?
    Nu e la fel de fascinant ca Eliade..dar nu uita de proza lui..de traduceri…iar la capitolul publicistica..sa mai luam niste lectii , eventual la BCU!Nu crezi?

  5. Desfide-ma, desfide-ma! Eu citesc presa culturala fix la orice ora imi pica in mina. Cu televizorul am aceeasi relatie pe care-o ai si tu. Mi-a placut “atmosfera” din interviu. Si cel mai si cel mai mult, partea cu “internationally-minded young people”. Astept cu nerabdare Literatura (cu majuscula). Cheers!

Leave a Reply