Recunosc si eu, inca de la instalarea monumentului, ca mi-a fost tare greu sa identific semnificatia imediata sau foarte profunda a ACELEI chestii infipte in obelisc. De-ar fi fost doar un simplu obelisc, poate banal, susceptibil de lipsa de imaginatie si creativitate, poate ca ar mai fi fost cumva.
Una peste alta, sigur este ca, de vreme ce nu prea inteleg ce reprezinta, fara a fi idiot sadea si nici arhitect, dar putintel citit si cu ceva simt artistic (ca sa fiu modest!), m-am trezit in imposibilitatea de a explica si altora (rude, prieteni din provincie si chiar turisti straini) semnificatia acestuia.
Asadar, exista cel putin o problema.
In al doilea rand, nu pot sa nu recunosc ca ma apropii cu sfiosenie si emotie profunda de placile acelea de bronz unde, in relief, sunt numele celor care au murit la revolutie, unul dintre ei fiindu-mi coleg de clasa, prieten si murind, la 22 decembrie 1989, la numai cativa pasi de mine…
Ma apropii ca de o catapeteasma moderna a unui alt altar, iar cei de acolo nu au nicio vina, dar absolut niciuna, ca societatea aceea, la care poate multi dintre ei visau, este inca si astazi o utopie, iar Romania arata atat de jalnic. Ei, cei care au murit, nu au nicio vina pentru cum se incredinteaza aceste lucrari unora, nu au nicio vina ca oricare dintre cei care n-au castigat o licitatie il va pizmui, cu neagra invidie, pe cel care a castigat, nu au nicio vina ca ne jucam toti, dar mai ales unii, cu informatii, atatea cate stim, mai mereu putine, subtirele, din domenii din care, de fapt, nu stim nimic, la care nu ne pricepem…
Dar ceea ce ma scandalizeaza de-a dreptul este inconstienta noastra, a tuturor celor care locuim in Bucuresti si suntem platitori de taxe si impozite.
Realizarea si ridicarea monumentului, ca si plata artistilor au reprezentat un efort pentru noi toti. Sigur ca nu ne dam seama cum ni se umbla in buzunar de catre edili mincinosi, ipocriti si chiar corupti, ceea ce nu este o scuza, ci o vina, si chiar una foarte grava.
Dar a muta acum intreg ansamblul monumental, tot pe banii nostri, mi se pare o grava inconstienta, mai putin a celor care vor muta ansamblul, cat mai ales a noastra care vom accepta, pe banii nostri, sa se faca asta.
Cat priveste corul de nemultumiti cu privire la standardele artistice ale realizarii nu-mi amintesc sa fi fost tot atat de vocal atunci cand se stia care a fost proiectul castigator, unde va fi amplasat si cum va “umple” spatiul din zona.
Insa eu, unul, voi refuza sa mi se umble iar in buzunar pentru a se muta ceva ce s-a realizat tot pe banii mei, dupa cum voi refuza sa se mi se umble iar in buzunar pentru alt arhitect si sleahta lui fomista pentru te miri ce alt “cartof” implantat, spre vesnica lor aducere aminte si pomenire, in “buricul” targului…
Ramane de vazut cine se solidarizeaza cu mine!
Florin