La Venezia, o expunere din pavilionul Italiei spunea despre Londra ca este primul uber-city. Tot de acolo am aflat ca in mai anul trecut La Republica a numit Londra noul Babilon. Am ajuns ieri la Londra, pe care n-am mai vazut-o de cinci ani, si, intr-adevar, nu poti scapa de senzatia ca aici se construieste ceva: e prea multa agitatie si prea multa energie ca sa fie totul in van. Planurile urbanistice nu vorbesc insa de un nou turn Babel, ci de sute de astfel de turnuri care vor puncta intinderea de asfalt si caramida rosie a celui mai mare sat de pe planeta. Prevazator, Dumnezeu a amestecat aici limbile mai inainte ca marea constructie sa inceapa, asa ca probabil fatadele de maine ale Londrei se vor asorta la fel de eclectic ca spectacolul de chipuri si voci dintr-o noapte in Soho.
Am ajuns, dupa un warm-up in cartierul pana nu demult rau famat, la petrecerea Fiction din Cross. Trei incaperi, trei muzici si fotolii in aer liber la minus 10 grade. Decadenta. La plecare, citeam intr-un ziar romanesc ca Londra a ajuns capitala mondiala a cocainei. Aici ziarele anunta pe prima pagina ieftinirea gramului concomitent cu scaderea calitatii prafurilor. Pe langa o stire ca asta, otravirea cu Plutoniu radioactiv a unui fost spion sovietic intr-un restaurant japonez pare o bagatela. Noaptea pe strazi circula oameni mai varza ca-n Amsterdam, iar cluburile sunt invadate de o specie mutanta de homo partiens. Orasul e atat de viu incat ma urmareste mereu senzatia ca la plecare am decolat dintr-o cripta.
Dimineata, la iesirea din The Cross, suntem rugati sa urmam traseul pentru coada la taxiuri, desi nu e nici o coada. Vrem sa sarim gardurile metalice, dar bodyguard-ul amabil insista: sir, sir, this way, please! Imi inchipui ca asa o ardeau romanii in perioada pe care noi am numit-o ulterior decadenta. Ordine si disciplina intr-un univers care se macina si se prabuseste in sine insusi.
Overall, m-am indragostit de orasul asta. Daca istoricii de maine vor numi secolul XXI “perioada euro-centrismului decadent”, prefer sa-mi beau ceaiul intr-un loc unde decadenta face macar zgomot. Pentru un extremist de centru in devenire, refuzul periferiei si-ar gasi aici un deznodamant fericit. Nicaieri nu am mai avut atat de pregnanta senzatia ca ma aflu in miezul lucrurilor, in punctul de fierbere al batranului continent. Daca mi se permite o parafraza atat de aiurea, Londra e ubersexuala prin scop, metrosexuala ca facere si pornosexuala prin devenire. We just make the perfect match.
demult, tare demult…o intamplare si-o perfuzie…de-atunci imi curge londra a dor prin vene…m-a inspaimantat si ma intimideaza your account of london…si, on top of that, ma face sa vreau sa-mi intalnesc londra afectiva, aproape imbalsamata de nostalgie, cu londra asta uber, de care povestesti…imm,imm,imm..ce chef de hai-hui…much obliged..