“Daca in anii ’90 a fost nevoie ca talentele sa fie sacrificate pe altarul competentei, in cazul douamiistilor aceasta datorie a fost stinsa”.
Fac parte dintr-o generatie care se drogheaza cu munca.
Cei care ne preced au facut de mult supradoza: o ard prin posturi de senior management in birourile aseptice ale multinationalelor din Pipera si se intreaba ce s-a ales de viata lor.
Absolventul de Belle Arte se ocupa de Corporate Affairs, chimistul coordoneaza Relatiile Externe, iar literatul conduce Divizia de Vanzari. Sunt oameni care au ales sa nu-si urmeze visurile, intr-o vreme cand era in primul rand nevoie de cineva sa munceasca. Romania le datoreaza enorm, dar mi-as dori ca nicio alta generatie sa nu mai fie nevoita sa faca alegeri atat de crunte.
De altfel, nici nu cred ca mai este cazul. Cel putin nu cu generatia mea.
“Douamiishtilor” mi se pare foarte dificil de pronuntat corect in romaneste. Chiar se zice astfel?
Ma uimeste felul in care sunt selectate mesajele de feedback pe forumul EVZ. Ai voie sa fii putin critic, dar de indata ce discuti mai serios lucrurile, esti weeded out, oricat de politicos ai fi altminteri. Foarte intensa cenzura, extraordinar! Ma intreb aici cat se mai sta fara — deja se intampla lucruri ciudate cu comentariile — devin “anonime” desi au fost semnate, etc. Imi voi face o sectiune separata pe blog cu comentarii disparute/respinse ici si colo.
si mie mi s-a intamplat sa fiu de multe ori cenzurat pe forumul EVZ, desi comentariile erau decente dar poate prea acide pentru a ramane necenzurate; formatorii de opinie ai EVZ nu accepta critici la adresa articolelor scrise de catre domniile lor, ei nu pot gresi, ei reprezinta absolutul. merge fain tare presa in romania, fapt pentru care am renuntat demult la a mai citi EVZ
Paranoia fuge, nimeni n-o ajunge. Tocmai am migrat blogul la versiunea beta si mi-am spart capul cu siruri de cod ca sa afisez in continuare comentariile pe prima pagina, o treaba care, in versiunea beta, parea aproape imposibila. Pentru “anonimizarea” comentariilor, propun sa faci o plangere la Google.
Politica EvZ in ce priveste comentariile e treaba lor. Aici pe blog, am mai spus-o, nu sterg decat comentariile care folosesc limbaj suburban si care pot ofensa terte persoane.
o atitudine cinstita, o respect, dar pacat ca cei de la EVZ nu apreciaza dreptul la exprimare libera in conditiile bunului simt, nu vad de ce suntem cenzurati daca nu jignim ; presa romana ar avea nevoie de caractere precum dragos bucurenci, mare nevoie…
Eu sunt mîndru că sunt doimiist. Probabil că la fel se simţea şi Creangă la întîlnirile Junimii, cînd avea chef de gargară şi citit din celebra lui “Poveste a..”. Singura problemă e că mă simt abuzat sexual de informaţie. Deşi cu ea mă ocup. Ce bine că nu eram mai mare în preajma revoluţiei, altfel ieşeam şi eu pe străzi şi acum eram mare politician, înjurat de toţi şi cu somn iepuresc de frica DIICOT-ului.
Mi-a placut blogul…as vrea sa adaug o chestie, inainte sa ne simtim “expirati” cred ca toti si toate ar trebui sa ne uitam in oglinda si sa ne vedem adevarata valoare. Sunt sigur ca poti brandui si conduce o banca la 25 de ani, depinde cand te plictiseshti de chestia asta. L-am cunoscut pe Dragos acuma vreo 2 ani jumate la Bucureshti la un training. I-am citit cartea si intr-o zi m-am hotarat sa schimb tot…cand treci prin Montreal te rog sa-mi zici. Stiu un bar de “expats” super!
Salutari
G
Munca nu este un drog. Drogurile produc iluzii. Munca produce bani. Banii nu sunt iluzii. Munca nu este un drog.
Paradoxal pentru tine studiul este un drog. Are toate simptomele, de la genul de “satisfactii spirituale” la dependenta si halucinatii.
cand am inceput facultatea, ai mei mi-au zis sa nu muncesc decat in anii terminali si doar in domeniul meu, tocmai pentru a nu o lua pe aratura apoi.. e groaznic sa nu faci ceva pentru care te-ai pregatit, la fel cum e groaznic sa te pregatesti pentru ceva ce nu vrei sa faci.. incerc sa nu fac lucruri groaznice si zau dc nu ar trebui sa incerce si altii 🙂 .. serios acum, copii astia ar trebui sa se gandeasca bine cand se inscriu la facultati, dar prea e in mare voga diploma, orice fel de hartie e buna, putin conteaza ce atesta ( sau nu ).. zici ca nu mai e nevoie de asemenea sacrificii, de acord.. si totusi vad o droaie dintre ai mei cunoscuti care se incapataneaza sa infirme asta.. what do you say about that?
Le cer scuze fanilor tai inclusiv tie , dar trebuie sa recidivez. N-am citit in viata mea un elogiu atit de patetic inchinat unei practici atit de banal-oportuniste(abandonarea ,,viselor” de pe gard pentru managementul din mina).Ai trecut brusc de la apologia poeziei de bacanie la poetizarea frustrarii de bacanie.Asistam la nasterea noului catehism de tranzitie: catehismul proletcultismului managerial(manager-cultismul) emanat de umorile bovarice ale unor manageri nefericiti si montat magistral de empaticul Dragos intre epitete apocaliptice.V-ati fi gindit vreodata ca seniori-managerii,brand-managerii,bussines-manii,birocratii aia spilcuiti ai marilor corporatii sint niste martiri?V-ati fi imaginat ca si-au turtit visele intre sezut si tapiteria din piele fina a jiltului directorial,ca si-au desirat visele agatindu-le in jentile jeep-urilor,numai si numai pt.ca ,,era nevoie ca cineva sa munceasca”?!!Mie ,personal, imi pare rau-am fost orb,n-am sesizat ca oamenii aia sint niste,,victime sacrificate pe altarul competentei”.N-am vazut ca sint niste Ane zidite in fundatia Noii Romanii, niste bricoleori patriotarzi care reconstruiesc tara pe tacute in timp ce noi ceilalti jucam lapte gros(Va dati seama ca recrutarile pentru posturile de ,,sacrificati” erau ,,crunte”.Treceau luni de zile pina ce H.R.-ul reusea sa priponeasca un candidat capabil ,,sa-si sacrifice visele si talentul” pentru functia de senior manager).In ignoranta mea am crezut ca s-au sacrificat pentru bani,pentru pozitii sociale, case, terenuri, masini, excursii in Mauritius si revelioane la Paris, petreceri extravagante si eventual vreun curs de leader-ship la Erudio Alumni!M-am inselat ,,crunt” ,dar promit sa-mi repar greseala.Cu prima ocazie,cind vad o limuzina cu numar de ,,multinationala” din care sta sa coboare vreun boss, ma prosternez cu evlavie in fata lui, ii car Vuitton-ul pina la poarta celui mai apropiat hotelde 5,6 sau 7 stele si-i fac o propunere seducatoare: sa facem schimb de job-uri.Eu ma sacrific in locul lui, intinzind niste targeturi, iar el isi poate regasi inocenta predind la o scoala de cartier.
Zau, Dragos, trebuie sa fii extrem de talentat ca sa travestesti atit de convingator futilitatea in gravitate si consistenta.Trebuie sa fii patruns pina in rarunchi de perceptia hiperbolizanta a pubertatii( aia care ne facea sa spunem despre orice flecustet ca e bestial,monstruos,crunt,sinistru) sau mai bine zis trebuie sa fii lipsit cu desavirsire de simtul proportiei ca sa proclami ca alegera ,,job-ului banos” in detrimentul ,,visului pagubos” e o ,,alegere crunta” (cind e doar prozaica,utilitarista, oportuna) si sa deplingi destinul hipermanagerului pentru ca e prea ,,sumbru”(cind de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragos, fac pensionarii care trebuie sa renunte fie la mincare fie la caldura pentru a-si plati medicamentele.O alegere crunta face un amarit care isi vinde rinichiul sau o nefericita care se lasa deposedata de ovule.,,Destine sumbre” au avut Elisabeta Rizea, Ioan Gavrila Ogoranu, Paul Goma si ceilalti ca ei, incepind cu momentul cind au facut alegerea crunta de a stirni hidra totalitara.Crunt si sumbru sint epitete prea tari, prea dense, prea contondente, total inapte sa descrie drama butaforica a managerului.Faptul ca, pentru tine, recontructia Rominiei se confunda cu erectia sanatoasa a corporatiilor, nu trebuie sa surprinda pe nimeni.De acolo unde esti tu nu se vede dincolo de pirleazul pietelor.Nu se vede agonia lenta a medicilor rezidenti, a cercetatorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede drama copiilor ai caror parinti pleaca dincolo pentru ca nu pot supravietui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tai dezabuzati.Si atunci e firesc ca pe lista ta de sacrificati ai tranzitiei sa nu se gasesaca nici medicii rezidenti,nici cercetatori, nici artisti.Dar nu e nici o paguba, ei sint oricum prea multi, prea mici, prea prosti si prea puturosi.Ei sint doar,,niste sclavi care se distreaza”, intretinuti de dopajul laborios ai citorvova managerui.In numele tutror acestor ,,nulitati”, in numele tuturor mezonilor,bozonilor si celorlalte particule subatomice de sub nivelul de calcare ai managerilor,indraznesc sa subscriu sincer la indemnurile tale: luminatiile voastre, senior-manageri, urmati-va visele!Daca aveti senzatia vaga ca va risipiti,ca va prostituati renuntati pur si simplu, cum a facut o celebra diva porno,dupa ce si-a tras un casoi in Beverly-Hills;sau ca personajul principal din ,,American Beauty”),dati-va demisia!Sau poate,(la asta nu m-am gindit) v-as pune in fata unei decizii si mai “crunte”!
P.S. Te-ai gindit vreo clipa ca in loc sa te blameze fiindca ti-ai irosit talentul, posteritatea ar putea sa-ti multumeasca ca n-ai ingropat-o intr-o pletora de opuscule, ca n-ai zgiltiit-o cu tot felul de stupiditati sententioase!
Le cer scuze fanilor tai inclusiv tie , dar trebuie sa recidivez. N-am citit in viata mea un elogiu atit de patetic inchinat unei practici atit de banal-oportuniste(abandonarea ,,viselor” de pe gard pentru managementul din mina).Ai trecut brusc de la apologia poeziei de bacanie la poetizarea frustrarii de bacanie.Asistam la nasterea noului catehism de tranzitie: catehismul proletcultismului managerial(manager-cultismul) emanat de umorile bovarice ale unor manageri nefericiti si montat magistral de empaticul Dragos intre epitete apocaliptice.V-ati fi gindit vreodata ca seniori-managerii,brand-managerii,bussines-manii,birocratii aia spilcuiti ai marilor corporatii sint niste martiri?V-ati fi imaginat ca si-au turtit visele intre sezut si tapiteria din piele fina a jiltului directorial,ca si-au desirat visele agatindu-le in jentile jeep-urilor,numai si numai pt.ca ,,era nevoie ca cineva sa munceasca”?!!Mie ,personal, imi pare rau-am fost orb,n-am sesizat ca oamenii aia sint niste,,victime sacrificate pe altarul competentei”.N-am vazut ca sint niste Ane zidite in fundatia Noii Romanii, niste bricoleori patriotarzi care reconstruiesc tara pe tacute in timp ce noi ceilalti jucam lapte gros(Va dati seama ca recrutarile pentru posturile de ,,sacrificati” erau ,,crunte”.Treceau luni de zile pina ce H.R.-ul reusea sa priponeasca un candidat capabil ,,sa-si sacrifice visele si talentul” pentru functia de senior manager).In ignoranta mea am crezut ca s-au sacrificat pentru bani,pentru pozitii sociale, case, terenuri, masini, excursii in Mauritius si revelioane la Paris, petreceri extravagante si eventual vreun curs de leader-ship la Erudio Alumni!M-am inselat ,,crunt” ,dar promit sa-mi repar greseala.Cu prima ocazie,cind vad o limuzina cu numar de ,,multinationala” din care sta sa coboare vreun boss, ma prosternez cu evlavie in fata lui, ii car Vuitton-ul pina la poarta celui mai apropiat hotelde 5,6 sau 7 stele si-i fac o propunere seducatoare: sa facem schimb de job-uri.Eu ma sacrific in locul lui, intinzind niste targeturi, iar el isi poate regasi inocenta predind la o scoala de cartier.
Zau, Dragos, trebuie sa fii extrem de talentat ca sa travestesti atit de convingator futilitatea in gravitate si consistenta.Trebuie sa fii patruns pina in rarunchi de perceptia hiperbolizanta a pubertatii( aia care ne facea sa spunem despre orice flecustet ca e bestial,monstruos,crunt,sinistru) sau mai bine zis trebuie sa fii lipsit cu desavirsire de simtul proportiei ca sa proclami ca alegera ,,job-ului banos” in detrimentul ,,visului pagubos” e o ,,alegere crunta” (cind e doar prozaica,utilitarista, oportuna) si sa deplingi destinul hipermanagerului pentru ca e prea ,,sumbru”(cind de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragos, fac pensionarii care trebuie sa renunte fie la mincare fie la caldura pentru a-si plati medicamentele.O alegere crunta face un amarit care isi vinde rinichiul sau o nefericita care se lasa deposedata de ovule.,,Destine sumbre” au avut Elisabeta Rizea, Ioan Gavrila Ogoranu, Paul Goma si ceilalti ca ei, incepind cu momentul cind au facut alegerea crunta de a stirni hidra totalitara.Crunt si sumbru sint epitete prea tari,
prea dense, prea contondente, total inapte sa descrie drama butaforica a managerului.Faptul ca, pentru tine, recontructia Rominiei se confunda cu erectia sanatoasa a corporatiilor, nu trebuie sa surprinda pe nimeni.De acolo unde esti tu nu se vede dincolo de pirleazul pietelor.Nu se vede agonia lenta a medicilor rezidenti, a cercetatorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede drama copiilor ai caror parinti pleaca dincolo pentru ca nu pot supravietui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tai dezabuzati.Si atunci e firesc ca pe lista ta de sacrificati ai tranzitiei sa nu se gasesaca nici medicii rezidenti,nici cercetatori, nici artisti.Dar nu e nici o paguba, ei sint oricum prea multi, prea mici, prea prosti si prea puturosi.Ei sint doar,,niste sclavi care se distreaza”, intretinuti de dopajul laborios ai citorvova managerui.In numele tutror acestor ,,nulitati”, in numele tuturor mezonilor,bozonilor si celorlalte particule subatomice de sub nivelul de calcare ai managerilor,indraznesc sa subscriu sincer la indemnurile tale: luminatiile voastre, senior-manageri, urmati-va visele!Daca aveti senzatia vaga ca va risipiti,ca va prostituati renuntati pur si simplu, cum a facut o celebra diva porno,dupa ce si-a tras un casoi in Beverly-Hills;sau ca personajul principal din ,,American Beauty”),dati-va demisia!Sau poate,(la asta nu m-am gindit) v-as pune in fata unei decizii si mai “crunte”!
P.S. Te-ai gindit vreo clipa ca in loc sa te blameze fiindca ti-ai irosit talentul, posteritatea ar putea sa-ti multumeasca ca n-ai ingropat-o intr-o pletora de opuscule, ca n-ai zgiltiit-o cu tot felul de stupiditati sententioase!
Le cer scuze fanilor tai inclusiv tie , dar trebuie sa recidivez. N-am citit in viata mea un elogiu atit de patetic inchinat unei practici atit de banal-oportuniste(abandonarea ,,viselor” de pe gard pentru managementul din mina).Ai trecut brusc de la apologia poeziei de bacanie la poetizarea frustrarii de bacanie.Asistam la nasterea noului catehism de tranzitie: catehismul proletcultismului managerial(manager-cultismul) emanat de umorile bovarice ale unor manageri nefericiti si montat magistral de empaticul Dragos intre epitete apocaliptice.V-ati fi gindit vreodata ca seniori-managerii,brand-managerii,bussines-manii,birocratii aia spilcuiti ai marilor corporatii sint niste martiri?V-ati fi imaginat ca si-au turtit visele intre sezut si tapiteria din piele fina a jiltului directorial,ca si-au desirat visele agatindu-le in jentile jeep-urilor,numai si numai pt.ca ,,era nevoie ca cineva sa munceasca”?!!Mie ,personal, imi pare rau-am fost orb,n-am sesizat ca oamenii aia sint niste,,victime sacrificate pe altarul competentei”.N-am vazut ca sint niste Ane zidite in fundatia Noii Romanii, niste bricoleori patriotarzi care reconstruiesc tara pe tacute in timp ce noi ceilalti jucam lapte gros(Va dati seama ca recrutarile pentru posturile de ,,sacrificati” erau ,,crunte”.Treceau luni de zile pina ce H.R.-ul reusea sa priponeasca un candidat capabil ,,sa-si sacrifice visele si talentul” pentru functia de senior manager).In ignoranta mea am crezut ca s-au sacrificat pentru bani,pentru pozitii sociale, case, terenuri, masini, excursii in Mauritius si revelioane la Paris, petreceri extravagante si eventual vreun curs de leader-ship la Erudio Alumni!M-am inselat ,,crunt” ,dar promit sa-mi repar greseala.Cu prima ocazie,cind vad o limuzina cu numar de ,,multinationala” din care sta sa coboare vreun boss, ma prosternez cu evlavie in fata lui, ii car Vuitton-ul pina la poarta celui mai apropiat hotelde 5,6 sau 7 stele si-i fac o propunere seducatoare: sa facem schimb de job-uri.Eu ma sacrific in locul lui, intinzind niste targeturi, iar el isi poate regasi inocenta predind la o scoala de cartier.
Zau, Dragos, trebuie sa fii extrem de talentat ca sa travestesti atit de convingator futilitatea in gravitate si consistenta.Trebuie sa fii patruns pina in rarunchi de perceptia hiperbolizanta a pubertatii( aia care ne facea sa spunem despre orice flecustet ca e bestial,monstruos,crunt,sinistru) sau mai bine zis trebuie sa fii lipsit cu desavirsire de simtul proportiei ca sa proclami ca alegera ,,job-ului banos” in detrimentul ,,visului pagubos” e o ,,alegere crunta” (cind e doar prozaica,utilitarista, oportuna) si sa deplingi destinul hipermanagerului pentru ca e prea ,,sumbru”(cind de fapt e doar surmenant,vetust,hedonist).Alegeri crunte, dragul meu Dragos, fac pensionarii care trebuie sa renunte fie la mincare fie la caldura pentru a-si plati medicamentele.O alegere crunta face un amarit care isi vinde rinichiul sau o nefericita care se lasa deposedata de ovule.,,Destine sumbre” au avut Elisabeta Rizea, Ioan Gavrila Ogoranu, Paul Goma si ceilalti ca ei, incepind cu momentul cind au facut alegerea crunta de a stirni hidra totalitara.Crunt si sumbru sint epitete prea tari, prea dense, prea contondente, total inapte sa descrie drama butaforica a managerului.Faptul ca, pentru tine, recontructia Rominiei se confunda cu erectia sanatoasa a corporatiilor, nu trebuie sa surprinda pe nimeni.De acolo unde esti tu nu se vede dincolo de pirleazul pietelor.Nu se vede agonia lenta a medicilor rezidenti, a cercetatorilor, a profesorilor, a pensionarilor, nu se vede drama copiilor ai caror parinti pleaca dincolo pentru ca nu pot supravietui cu salariul mizer pe care il primescde la managerii tai dezabuzati.Si atunci e firesc ca pe lista ta de sacrificati ai tranzitiei sa nu se gasesaca nici medicii rezidenti,nici cercetatori, nici artisti.Dar nu e nici o paguba, ei sint oricum prea multi, prea mici, prea prosti si prea puturosi.Ei sint doar,,niste sclavi care se distreaza”, intretinuti de dopajul laborios ai citorvova managerui.In numele tutror acestor ,,nulitati”, in numele tuturor mezonilor,bozonilor si celorlalte particule subatomice de sub nivelul de calcare ai managerilor,indraznesc sa subscriu sincer la indemnurile tale: luminatiile voastre, senior-manageri, urmati-va visele!Daca aveti senzatia vaga ca va risipiti,ca va prostituati renuntati pur si simplu, cum a facut o celebra diva porno,dupa ce si-a tras un casoi in Beverly-Hills;sau ca personajul principal din ,,American Beauty”),dati-va demisia!Sau poate,(la asta nu m-am gindit) v-as pune in fata unei decizii si mai “crunte”!
P.S. Te-ai gindit vreo clipa ca in loc sa te blameze fiindca ti-ai irosit talentul, posteritatea ar putea sa-ti multumeasca ca n-ai ingropat-o intr-o pletora de opuscule, ca n-ai zgiltiit-o cu tot felul de stupiditati sententioase!
Codrut, oricand iti deschizi fan club, count me in. Spune-i, omule, poate se desteapta. E reconfortant sa vad ca nu s-a tampit chiar toata lumea in admiratie obtuza . Chapeau, encore une fois :).
runbaby (nu ma pot loga)
bate’ma, omoara’ma, dar nu mi se pare deloc ca un om sacrificat e ala de a trebuit sa se faca manager/coordonator al Relatiilor externe bla bla…
sacrificati sunt copiii aia de stau desculti pe strada si mor de foame, de pilda…
1fkwt1y61fcwfb0q