Gutza contra

Raspund unei provocari lansate de Nenorocitu: ce poate fi spus in apararea manelelor? Multe, zic eu. Redau mai jos un interviu pe care i l-am luat acum mai multi ani unui prieten francez, actualmente traducatorul lui Alexandru Dragomir in limba franceza, student la Conservator si posesorul unui masterat in Filosofie.

L-am recitit si sunt in continuare de acord cu toate argumentele lui Romain. Sunt curios ce-or sa zica Teo si Andrei Rosca despre subiect, Textierul stiu deja ce parere are.

Here goes…

Gutza contra

Romain e lyonez, are 20 de ani si a ajuns in Romania acum un an si jumatate. A lucrat / s-a distrat un timp in Silistea Sibiului, apoi a mai petrecut o vreme prin Maramures inainte de a se intoarce acasa. In toamna a revenit ca masterand Erasmus in filosofie la Universitatea din Bucuresti. L-a citit pe Tarski si l-a ascultat pe Gutza. Despre primul din pacate n-am retinut mare lucru. Cind a zis Gutza, insa, am ciulit urechile.

in romania a fost prima oara cind ai ascultat manele?

da, bineinteles. am ascultat ceva cintat de un anume ninel cristea.

si ce ti s-a parut asa de interesant?

in primul rind sa stabilim ca nu vorbesc despre marea majoritate a manelelor, care pot fi aruncate direct la gunoi si care sint un amestec intre o viziune nefericita asupra femeii, destul de raspindita, si o “ideologie” neghioaba, de aceeasi factura, care are ceva din rap, din hip-hop. acest gen de manele nu ma intereseaza decit intr-o foarte mica masura. in ce le priveste pe celelalte, eu reusesc sa vad in ele o prelungire a ceva ce pare ca s-a pierdut in muzica – un fel de filosofie simplista, populara, pe care nu o mai regasesti in alte genuri muzicale.

populara?

da, legata de viata de la sat.

vorbim de satul romanesc?

probabil ca in cea mai mare masura da, dar n-as spune ca vorbim de o cultura populara cu specific neaparat national. e vorba pur si simplu de o viziune usor fatalista – destinul tip “imi iubesc femeia, iar ea trebuie sa aiba grija sa n-o insel, si daca asta totusi se intimpla, ea trebuie sa stie ca eu voi iubi mereu” – ceva in genul asta.

cit e original si cit e preluare in viziunea asta?

este o influenta araba in manele, evident. insa diferenta intre tarile in care mai poti auzi manele si romania este ca in acele tari exista o importanta minoritate sau chiar majoritate musulmana, in timp ce in romania musulmanii sint abia citiva. manelele din romania au reusit sa preia, poate de-o maniera mai putin indemantica, viziunea musulmana asupra femeii si au combinat-o cu o etica simplista de tipul “omule, nu face rau, ca te vede Dumnezeu”. ori asta deja mie mi se pare ceva interesant.

unde ai ascultat cel mai mult manele in romania?

mai tot timpul in baruri, in barurile unde mergeam anul trecut se ascultau tot timpul manele. si nu intotdeauna manele proaste cu subiecte legate de povesti idioate de iubire.

ai vazut si tu ca romanii cu educatie peste medie isi permit, la o bauta prelungita, sa asculte muzica lautareasca moderna, care, sa fim sinceri, nu mai e demult muzica populara originala prelucrata cult. e muzica de restaurant, cu subiecte stupide, variatiuni pe temele lui gica petrescu. si aceleasi persoane refuza, dindu-si ochii peste cap, manelele… de ce crezi ca au o problema cu asta?

cred ca e vorba de faptul ca tinerii intelectuali de oras, care considera ca apartin unei culturi progresiste, care au calatorit deja prin alte tari si stau cu privirea atintita spre occident, au o cultura complet diferita de cea a oamenilor de la tara ori a muncitorilor. mi se pare ca manelele sint pentru ei acea romanie de care simt nevoia sa se detaseze, pentru ca cealalta romanie, aceea pe care ei o doresc, sa poata inainta.

e ceva atit de simplist in textele manelelor incit ei il simt, din start, ca pe ceva conservator. ori aici e, in fond, o poveste veche de 200 de ani – se spune de foarte mult timp ca in romania lucrurile nu merg cum trebuie din cauza unor probleme la nivelul spiritului, din cauza unui “mioritism”, a unui mod de gindire.

am ajuns sa vorbim despre manele pentru ca aduci din cind in cind vorba despre ele. realmente gasesti ceva special la, sa zicem, nicolae gutza, de care tot pomenesti?

nu, sa fim intelesi: nu am o afinitate cu genul acesta de muzica, melodic nu imi spune nimic, iar textul, evident, nu ma poate impresiona. dar nu pot ignora pur si simplu muzica unor oameni dintre care multi nu au nici macar bacalaureatul luat, dar care, cind cinta, o fac uneori cu lacrimi in ochi.

mie asta mi se pare un lucru emotionant, mi se pare ca muzica lor e ceva ce vine din suflet. si, desi nu pot spune ca mi-au placut foarte tare sau ca ii pricep cu adevarat pe manelistii de la sate, nu pot intelege nici reactia pe care oamenii de aici, colegii si prietenii mei, in majoritate studenti, considera ca e obligatoriu sa o ai vis-à-vis de acest fenomen.

:: text: Dilema

  1. frate…
    bucurenci, sa stii ca io te respect si te urmaresc cand am ocazia, cu interes; si poate si baiatu asta care si transpune ideile si parerea o fi destept sau baiat bun, dar:
    textu este plin de erori si contraziceri.
    sa le iau pe rand si sa incerc sa le acopar.

    “viziunea musulmana asupra femeii si au combinat-o cu o etica simplista de tipul “omule, nu face rau, ca te vede Dumnezeu””

    nu asta i lait motivul manelelor in general. si cele cateva care sunt diferite si abordeaza alte subiecte, devin manele atipice si astfel trec la alte categorii.
    la fel cum unii care canta gansta rap, daca incep sa bage mesaj social, ies din sfera gansta rap ului, chiar daca ramane tot rap in continuare.

    “cred ca e vorba de faptul ca tinerii intelectuali de oras, care considera ca apartin unei culturi progresiste, care au calatorit deja prin alte tari si stau cu privirea atintita spre occident, au o cultura complet diferita de cea a oamenilor de la tara ori a muncitorilor.”

    de aicea se intelege ca numai taranii si muncitorii asculta manele, cand de fapt nu este deloc asa. in primul rand manelele au “lovit” intai orasele, cu capitala tarii in frunte. si studentii sunt printre cei mai aprigi ascultatori de manele. normal, nu se compara cu situatia de acuma 4,5 ani, cand duduiau regia si cluburile de manele, insa sunt in continuare o multime care asculta.

    “dar nu pot ignora pur si simplu muzica unor oameni dintre care multi nu au nici macar bacalaureatul luat, dar care, cind cinta, o fac uneori cu lacrimi in ochi.”

    din nou, bacalauratul si studiile nu aduc vreo departajare. si asculta si cei care sunt in scoala, liceu si care isi vor lua pana la urma bacalaureatul.
    acuma o parere care poate sa nu fie atat de obiectiva, insa eu cred sincer ca manelele sunt mult mai putin despre a face oamenii sa planga cat despre vorbirea de rau a dusmanilor si ridicarea de sine in slavi; sa nu uitam “sunt un mare barosan, barosan” sau “mor dusmanii si dusmanii imi poarta pica”. cele cu am femei, vila si masina avand si ele locul lor in ierarhie.
    cat despre ignorat, nici nu trebuie sa fie ignorati, dar asta nu inseamna ca trebuie sa li se dea atentie.

    “sau ca ii pricep cu adevarat pe manelistii de la sate”.

    iarasi aparea sintagma “manelisti de la sate”, care induce ideea ca numai acolo ar fi manelisti;se poate sa fie asa, dar asta numai daca ii consideram pe toti din cartierele bucurestiului care asculta manele, tarani(si sunt multi). si asta nu ar fi corect pt statul tanului roman. 🙂

  2. draga ioioio
    interviul luat de dragos e interesant pt. ca ne arata viziunea unui strain asupra unui fenom. romnsc, e o oglinda in care ne putem vedea intr-un mod surprinzator pt. noi. daca romain ne-ar fi zis aceleasi platitudini pe care le auzim zilnic, nu merita publicat. daca el a gresit in mod esential, iarta-l, nu sari asa: chiar si greselile sint interesante pt. noi pt. ca, repet, ne arata cum sintem vazuti in lume.
    romain a spus clar ca exclude din discutie o buna parte a manelelor si el a intuit (sau a cercetat mai degraba) pista justa: manelele sint la origini cintece de dragoste si vin pe filon turcesc (interesant raportul cu traditia religioasa, nimeni nu l-a mai discutat). ce dai tu ca model canonic (dusmania, valoarea etc.) sint “cuceriri” recente, intreaba-i pe cei care au crescut ascultind romica, gabi & onoriu sau alde azur/albatros…
    de asem. romain are in subtext nst observatii interesante asupra rapului romnsc, pe care tu, care pari din bransa ar fi interesant sa le sesizezi, daca se poate, fara patima…
    bravo dragos, ai facut o treaba excelenta: am scris mai sus ce pretuiesc la el.
    romain e un tip interesant, nu e chiar un “gadjo dilo”… dar tocmai de aia: o dscutie cu un strain obiectiv e un revelator al unor lucruri pe care nu le constientizam.

  3. Nu vad ce anume din “viziunea musulmana asupra femeii” a fost preluat/prelucrat/redat in textul manelelor.
    Este gresit a generaliza imaginea cadanelor din traditia turceasca asupra intregii identitati a femeii musulmane.
    In partea asiatica a Turciei religia islamica este pretuita asa cum se cuvine, nu se consuma alcool, nu se denigreaza femeia, asa cum se intampla in spatiul turcesc “european” si in cel romanesc, unde femeia a devenit o materie de exploatat, de vandut pe sticla, in baruri etc.
    O buna viziune in ce priveste statutul femilor in Islam poate fi gasita aici : http://islam.ro/articol.php?id_articol=6&PHPSESSID=54ad80c95c1e73a2c3b05e7458366e96
    Dezinformarea face ca cei din afara granitelor sa priveasca Romania ca pe o tara ce-si trateaza femeile ca pe simple obiecte sexuale, in cazul in care ar fi sa judecam dupa o buna parte a manelelor ce reproduc subiecte legate de conditia sociala a femeiii.

  4. salut textier
    io nu l am luat, nu stiu, in vreun fel violent po romain(parca asa il cheama). chiar am facut o mica introducere, dupa care am afirmat ca textul este plin de erori, pe care mi am dat si silinta sa le arat, ca sa nu fi vorbit in van si gratuit.
    n am spus nici ca nu merita textul publicat, asta nu sta la latitudinea mea, si deci nu aveam nici un drept sa fi spus asta. insa pot sa dau coment pe un blog; si cred ca am facut o si civilizat.

    cat despre “romica, gabi & onoriu sau alde azur/albatros…”, cum spus, sunt niste manele atipice(cu toate ca au fost primele). n au avut un rol important la explozia manenelelor sau a alimentarii fenomenului.
    normal ca a avut si el (romain) niste observatii corecte, de ex cea cu interventia unui asa mc care “rapeaza” pe timpul unei melodii. insa acolo nu l am contrazis.
    cam atat
    noroace si sofie

  5. Salut Dragos. Uite, stii bine ca incerc sa trec cit se poate de discret pe lumea asta, asa ca, ne lasându-mi nici privilegiul anonimatului, m-ai pus « au pied du mur ». Deci, trebuie sa raspund cit de cit, sa fac citeva precisari.
    Circumstantele interviului : eram in masina, dimineata, dupa o noapte in care am incercat sa dezvoltam, intr un mod cit se poate de betivanesc, diferenta intre filozofia continentala si ceea analitica. Mahmur, gura imi mergea mai iute decit mintea. Asa ca sunt multe erori in ceea ce am spus, erori pe care le au notat multi comentatori. Marturisesc ca, dupa ce a aparut articolul acum trei ani, imi era putin rusinica.
    Dar ramane clar ca am incercat atunci sa reactionez la o anumita gandire, raspandita printre oamenii care se cred si revendica inteligenti (si, adeseori, pe buna dreptate) si care, inca acum, nu este dupa mine decit o tentativa nevrotica de a l anihila pe celalalt fara drept de apel, deci o habotnicie daunatoare care poate fi vazuta in multe locuri (printre care, poate, discursurile despre stinga…) dar care s-a manifestat intr-un mod clar si evident in « anti-manelism ». Felul in care tinerele rockerite din liceele din centrul bucurestiului isi scriu pe rucsacul lor « dernier cri » motto-uri gen « anti manele », « stop manele »… nu mi se par decit niste acte de fascism ordinar. In argumentele avansate de catre anti, nu apar decit frustrari, frici, fantasme, o ura primitiva invelita in cuvinte frumoase.
    Faptul ca 10 milioane (mai mult, mai putin, nu stiu) sint sensibili la ele, sint susceptibili sa plinga ascultindu-le, ca manelele ramân un medium de exprimare viabil ne obliga sa oprim discutia « cum sa aparam manelele ? este oare posibil ? » si sa incercam sa privim acest fenomen dintr un punct de vedere sociologic, antropologic, etnomuzicologic…Este de exemplu interesant de vazut felul in care multe manelele au ramas, in Romania, o muzica a victimelor, a capsunarilor care se jertfesc pentru binele familiei lor, a hotilor care asteapta sa iasa din puscarie ca sa isi mai vada neveste… Ar fi nedrept bineinteles sa n aud versuri gen « esti un popo…, esti maro la chilotei, esti popo, esti omultu go-po… » Multe versuri sunt excercrabile, dar asta nu e problema, daca renuntam sa plasam discutia la un nivel subiectiv si moralist. Citeva lucruri serbia au fost scrise despre turbo folk din Serbia si despre felul in care s-a transformat de a lungul razboiului intr-un organ de propaganda ultranationalista (niste articole interesante pe balkans.courriers.info, cartea The Culture of Power in Serbia: Nationalism and the Destruction of Alternatives a lui Eric Gordy).

  6. Dragos Bucurenci

    mersi, romain, ptr precizari. nici un text nu e definitiv, e bine ca ideile sa circule, schimband mereu ceea ce este de schimbat.

    absolut de acord cu parerea ta despre “anti-manele”. fascism dernier cri 🙂

    a raspuns si florin dumitrescu aici.

  7. Mersi mult de raspuns. Am vazut de la inceput, dar am asteptat sa vad si comentariile.
    Probabil ca o sa revin cu un nou mic articol dupa ce voi citi si articolele lui Teo si Andrei

  8. Din ce spuneti voi reiese ca avem de-a face cu un act de agresiune al unora, cei ce se cred speciali, intelectuali, asupra manelelor. Sa inteleg ca manelele si manelistii sunt victimele inocente, naive ale intolerantei si inganfarii.
    Eu vad lucrurile asa. Campania antimanele, daca poate fi numita asa, nu tinteste genul de muzica – maneaua, ci pe manelisti. NU este o agresiune, ci este o reactie de aparare in fata unei atac strident. Eu nu am auzit niciodata urland muzica rock, clasica si nici macar house de la diferitzii vecini pe unde am stat. Niciun alt gen de muzica, in afara de manele, nu-ti este bagat pe gat cu fortza pe strada, acasa (de la vecini) sau in taxi. Poate astazi s-a mai potolit lucrurile, dar cu putzin timp in urma situatia era chiar agasanta.

    Nimeni nu are nimic cu un gen de muzica, daca este ascultat de fani intr-un mediu privat, nu unde vrea muschii lor. Mie nu-mi place acest gen de muzica si nu vad nici un motiv pentru care trebuie sa-l ascult fortat (este valabil pentru orice muzica). Daca imi scapa o injuratura la adresa interpretului, se subintelege ca ea este adresata dobitocului care a actionat volumul.

    Asta ar fi mesajul:”Mai lasati-ne cu manelele voastre, ca ne-ati facut capu’ calendar”.

    Pana la urma, cine este intolerant si agresiv cu adevarat?

  9. ioioio, ai facut tu o statistica ca sa vezi cate manele vorbesc de bani si dusmani si cate au ‘teme clasice’? ia tu cateva albume cu manele de la taraba si numara-le si pe unele si pe altele si ai sa vezi cat de multe manele sunt ‘atipice’ (ca sa nu mai vb de faptul ca multe nici nu sunt manele). Fapul ca tu le auzi doar pe alea ‘mor dusmanii mei’ e o chestie care tine de atitudinea ta. Ideea interviului tocmai asta era, de a privi dincolo de stereotipuri.

    Mezzanine, eu am auzit si alte genuri muzicale prin pereti (cam orice de fapt:) ). Banuiesc ca tu iti inchipui ca daca maine rock-ul o sa ia locul manelelor ca popularitate, ascultatorii de AC/DC, Iron sau Metallica isi vor audia formatiile preferate in absolut respect fata de vecinii lor… manelisti minoritari:)

Leave a Reply