Teo, un actor care face niste stand-up-uri geniale la Cafe Deko, spunea ca, in Romania, nimeni nu gandeste pe termen lung si ca filosofia asta transpare chiar si in imnul national, unde “dovezile la lume” trebuie date “acum ori niciodata”.
Intr-adevar, se intampla foarte rar sa auzi un politician vorbind despre planuri care depasesc durata unui mandat electoral. Exact ca in imnul national: totul poate fi facut acum ori niciodata.
Meteahna aceasta se vede cel mai bine la investirea noilor guverne sau a noilor ministri. Cu totii anunta punerea de urgenta in aplicare a „noului program de reforma”, inceperea imediata a procesului de „eficientizare”, cu totii au, „pentru prima data”, o agenda… etc.
Rar se intampla sa auzi un ministru care vrea sa continue „procesul de reforma”, ceea ce ar insemna sa recunoasca faptul ca si predecesorii sai au facut totusi ceva pentru ca munca de Sisif la care pretinde ca se inhama sa-i fie totusi o idee mai usoara.
Pentru politicianul roman, orice minister e o tabula rasa, iar orice fotoliu ministerial este o Golgota pe care el, si numai el, e gata s-o urce pana la capat, cu abnegatie, cu hotarare si, mai ales, intr-o solitudine desavarsita. In loc sa caute indrumare din partea predecesorului, una dintre distractiile favorite ale noilor ministri este sa anunte organizarea unui „control amanuntit” al activitatii din cadrul ministerului, cu obisnuitele referiri la fostul ministru, DNA, pierderea imunitatii si celelalte efecte retorice.
Ma trec fiori reci pe sira spinarii de fiecare data cand aud noi ministri vorbind in felul acesta, pentru ca un individ care nu e-n stare sa recunoasca meritele antecesorului intr-o functie oarecare de management nu va fi niciodata in stare sa fie un bun jucator de echipa. Iar cat de mult rau poate sa faca tarii un prost jucator de echipa se poate vedea cu ochiul liber in criza politica prin care trecem zilele acestea cu totii.
Intr-un interviu acordat „Jurnalului National” imediat dupa investirea in functie, noul ministru al mediului, Korodi Attilla, face exceptie de la portretul schitat mai inainte, o exceptie care merita semnalata, pentru ca normalitatea, civilizatia si savoir-faire-ul sunt prea rar rasplatite in media.
Intrebat cum a colaborat cu predecesoarea d-lui, Sulfina Barbu, noul ministru, fost secretar de stat in timpul mandatului Sulfinei Barbu, raspunde:
„Foarte bine. Era o persoana careia ii placea sa dezbata, inaintea deciziilor, foarte bine problematicile si, dupa decizie, sa inceapa implementarea. E stilul de lucru pe care imi place si mie sa-l folosesc in management”.
La alta intrebare a reporterului, „Ati avut ceva de invatat de la Sulfina Barbu?”, dl Korodi continua in aceeasi nota:
„Da, am avut de invatat pe domenii tehnice. Probabil ca vor fi teme unde ma voi consulta in continuare cu doamna Sulfina Barbu, pentru ca eu apreciez implicarea dansei in acest domeniu si am invatat destul de multe lucruri de la d-neaei”.
Dl Korodi e membru UDMR, d-na Barbu are carnet de PD. Sunt gesturi care-mi dau incredere ca aerul din Romania va deveni cu timpul mai respirabil. Si la propriu, cu ajutorul politicilor de mediu, si la figurat, cu ajutorul mai multor politicieni ca dl Korodi.
:: text: EvZ
Da, dar Korodi a dat afara pe fostul director APM Harghita, Somay Pal si a pus in locul ei pe noul director udemerist, deci … Politician este si el, ce sa faci …
Domnule Bucurenci,
V-am vazut si v-am apreciat evolutia de aseara la emisiunea 100%.
As vrea sa va atrag atentia asupra unui aspect. A nu distinge nuante in relatia de proprietate mi se pare o greseala. Spunea-ti ca nu intelegeti legatura dintre libertatea expresie si proprietate. Mi se pare evident ca felul in care te imbraci sau iti decorezi spatiul in care locuiesti, fac forme de expresie si nu din cele mai putin importante. De asemenea, a face un cadou unei fiinte dragi, de exemplu o carte, un tablou sau un casetofon, sint fapte care dau consitenta fiintei umane. A contesta proprietatea, fara a face nici un fel de deosebire intre detinatorul unei biciclete, sau cheiar de bacanie, si patronul unei intreprinderi mamut, mi se pare una dintre erorile profunde ale marxismului.
In schimb, sint intrutotul de acord cu dumneavoastra atunci cind remarcati atrofierea, la intelectuali, a capacitatii de critica a lumii in care traim si a modelului capitalist.
Vreau sa fac un comentariu la interviul pe care l-ati dat in Cariere: “Dragos Bucurenci, in raspar cu toata lumea”.
Cum e posibil sa vorbiti de “democratia minoritarilor”, de punerea in umbra a individului in corporatii ca la sfarsit sa o dati pe “brandul” personal?? Nu vi se pare ca “brenduirea” asta care a prins asa de bine in Romania este moartea prin degenerare a individualismului?? Cum e posibil ca o persoana cu o cultura filozofica si literara sa vorbeasca de “branduri”? Sunt de acord ca activismul dumneavoastra “a l’americaine” poate fi interesant si folositor in Romania (nu mai e demult interesant si folositor in America). Dar hai, lasati-o cu “brendul” daca sunteti om serios, nu un narcisit epigon ca majoritatea vedetelor culturale si artistice din aceasta tara… Si nu va mai ascundeti dupa recunoasterea propriei conditii: “sunt un produs antipatic al societatii de consum”, e un truc ieftin. Sunteti tanar, mai aveti o sansa sa ganditi cu adevarat.