Intr-o dezbatere organizata de Robert Turcescu de 1 mai, am atins, in treacat si cam frivol, chestiunea proprietatii si a mostenirii.

Din pacate, n-am avut ocazia sa spun mai multe despre aceste lucruri, desi mi-as fi dorit. Nici n-am banuit cata panica voi crea pronuntand cateva dintre tabuurile postdecembriste.

Aud ca l-as fi speriat pe insusi Gigi Becali, ceea ce, dati-mi voie sa cred, nu-i putin lucru. Dl Becali nu-i omul pe care sa-l sperie, bunaoara, o galerie care exulta in sloganuri rasiste memoria unui criminal de razboi.

Si totusi, naturelul simtitor al patronului Stelei nu reuseste sa digere cateva reflectii despre proprietate si despre mostenire fara ca asta sa-i induca un sanatos atac de panica. Si nu oriunde, ci in vazul lumii, pe sticla adica, unde aud ca m-ar fi branduit „un pericol pentru Romania”.

Sa fim bine intelesi. Este onorant sa fii considerat „periculos” de cineva precum Gigi Becali, dar, urmandu-l pe Kurt Cobain, as vrea sa-i ofer patronului Stelei ocazia sa ma deteste pentru ceea ce sunt decat sa se teama pentru ceea nu sunt.

Pesemne ca dl Becali ma confunda cu militantii altermondialisti. Ma vad nevoit sa-l asigur ca nu voi devasta niciodata un fast-food, dupa cum nici n-am de gand sa-mi dau singur foc la Smart. Cred insa ca proprietatea nu trebuie fetisizata, pentru ca aceia care doresc sa reflecteze asupra ei sa o poata face.

De la reflectie la revolutie si la abolire e un drum foarte lung, pe care, din cate cunosc eu, niciun intelectual de stanga din Romania nu si-a propus inca sa-l parcurga. Asadar, cand avertizeaza impotriva insurgentei, dl Becali comite, ma tem, o simpla proiectie.

In ce priveste mostenirea, ca si in cazul proprietatii, problema apare cand statul permite exercitarea nelimitata a acestui drept. Atunci cand averi care insumeaza de mai multe zeci de ori PIB-ul unor tari estice pot fi transmise unor mostenitori care n-au niciun merit in acumularea lor, egalitatea sanselor, garantata de toate democratiile (nu doar de cele socialiste), are de suferit.

O solutie ar putea fi, desigur, nu abolirea dreptului de succesiune, ci taxarea drastica a mostenirilor astronomice. N-am sa insist asupra acestei chestiuni pentru ca sunt convins ca unul dintre consilierii dlui Becali va fi in stare sa-i explice mai bine decat mine de ce e nevoie, chiar si in capitalism, ca statul sa nu incurajeze aparitia unor intretinuti de lux si sa forteze recircularea capitalului.

In America, peste 100 de magnati, intre care si Bill Gates Sr., pledeaza, in cadrul miscarii pentru o economie cinstita, pentru taxarea progresiva a mostenirilor. Daca noua taxa s-ar aplica, peste 6,5 milioane de dolari din averea lui Gates Sr. s-ar intoarce la stat. In cadrul unei audieri la Comisia de Finante, Gates Sr. i-a avertizat pe senatori ca actuala fiscalitate duce la crearea „unei aristocratii bazate exclusiv pe avere, fara nicio legatura cu meritul”. Pana la legiferarea taxei, fiul sau, proprietarul Microsoft, a anuntat deja ca nu le va lasa mostenitorilor sai decat o mica parte din avere.

Pana la urma, reactiile lui Gigi Becali si ale altor oameni de dreapta nu fac decat sa-mi confirme impresia ca potentialul anxiogen al ideilor de stanga in Romania este inca extrem de ridicat. Poate ca dl Becali si cei care-l urmeaza in gandire ar face mai bine sa se menajeze pe viitor si sa evite contactul cu stimulul fobic. Care, ii asigur, nu este, de fapt, stanga, ci democratia.