Voluntariatul in Romania e un instrument cu doua taisuri. Folosit cu cap, el face bine si voluntarului si organizatiei pentru care acesta lucreaza.

Folosit doar de dragul numelui, voluntariatul e un consumator ilicit de resurse. De aceea el se si potriveste atat de bine oamenilor si organizatiilor care au timp de pierdut sau bani de aruncat pe geam.

Primesc frecvent oferte de voluntariat din partea oamenilor care se gandesc doar la ce au ei de oferit, nu si la ce nevoi are organizatie unde vor sa lucreze. Am refuzat mereu aceste oferte pentru ca nu cred ca munca platita poate fi inlocuita cu activitatea unor someri binevoitori. Cine munceste pe degeaba munceste prost si de aceea nu cred ca o armata de voluntari va face vreodata proiectele pe care le pot face 10 oameni bine platiti.

Adevaratul voluntar nu munceste niciodata pe degeaba: el munceste pentru a castiga experienta sau pentru o satisfactie morala legata de o cauza in care crede. Satisfactia asta nu tine, insa, de foame, asa ca nu cred in angajamentele nobile care depasesc perioada unui concediu platit.

Ar trebui sa ne gasim cu totii timp sa plantam un copac, sa curatam un petec de natura (www.tabaradecuratenie.ro), sa facem o vizita unui camin de batrani sau sa-i facem o bucurie unui copil caruia societatea nu i-a rezervat prea multe sanse. Raspandirea acestui gen de voluntariat la nivelul tuturor claselor sociale, indiferent de varsta, este un semn de sanatate al societatii si al economiei. Nu in ultimul rand, el vorbeste despre bunatatea unui popor, care nu se masoara (decat, poate, in estul Europei) in numarul de acatiste pe cap de locuitor.

Voluntariatul de lunga durata, cel care urmareste acumularea unei experiente de munca, trebuie sa se potriveasca precis cu un anumit moment de timp in viata voluntarului si in cea a organizatiei. Primului trebuie ca experienta castigata sa-i foloseasca cu adevarat in planul de viata pe care si l-a asumat, iar organizatia trebuie sa poata oferi cu adevarat o calificare. Simpla nevoie ca cineva sa plimbe dosare fara a fi platit n-ar trebui luata in calcul.

Sa lucrezi ca voluntar la o organizatie abia infiintata sau cu vechime mai mica de un an mi se pare o copilarie. Si mai stupid mi se pare sa vrei sa te angajezi cateva luni voluntar atata vreme cat ai deja un inceput de cariera in spate, doar pentru ca te-ai saturat de stress-ul, frustrarile si solicitarile unui serviciu platit si vrei sa incerci „ceva mai flexibil”.

Din punctul meu de vedere, un post de voluntar nu poate fi asumat pe mai putin de 3 luni, dar nici pe mai mult de un an, si nu implica nici un fel de flexibilitate in plus fata de posturile platite. Mi se pare firesc sa se negocieze un program de munca flexibil, daca voluntarul urmeaza studii universitare, dar nu vad de ce, doar pentru ca nu primeste salariu, ar trebui sa poata veni cand vrea la serviciu sau si-ar putea lua concediu neanuntat.

Daca organizatia unde voluntarul vrea sa lucreze are cu adevarat ceva de oferit, conditiile in care se ofera voluntariatul trebuie sa fie aceleasi cu cele oferite angajatilor fie si numai pentru a-i putea selecta pe candidatii suficient de motivati.

In fine, regula de aur a voluntarului care vrea sa castige experienta ar trebui sa fie aceea de a nu raspunde decat ofertelor explicite din partea organizatiilor. Munca nesolicitata, ca si munca pe degeaba, nu serveste nimanui.

Munca de dragul muncii nu te va face nici mai liber, nici mai nobil si cu siguranta nici mai destept.

:: text: EvZ