Am descoperit muzica electronică acum mulţi ani în cortul de tehno de la Sziget şi mi-am pierdut prea multe nopţi încercând să refac la Bucureşti sau prin ţară această amintire frumoasă.

Era atât de multă bucurie în atmosfera aceea de revoluţie relaxată, de subversiune zâmbitoare, încât mi s-a părut că merită promovată oricând împotriva poeticii violente descătuşată, cu rânjete şi urlete, de muzica rock.

Din păcate, în România cultura de club a muzicii electronice i-a captivat pe noii rebeli doar ca pe un ingredient secundar într-un cocktail cu fiţe, neamuri proaste şi interlopi.

Nu sunt un purist al muzicii electronice şi n-am putut s-o separ niciodată de experienţa de club. E muzică de party sau de chillout şi i-am bănuit mereu pe ascultătorii solitari că sunt puţin timbraţi. Aşa că am ajuns să frecventez tot mai rar locurile unde oamenii vibrează la propriu odată cu muzica pentru că mă frapează din ce în ce mai mult contrastul dintre muzica propriu-zisă şi calitatea multora dintre oamenii care o ascultă.

Mi-e teamă că nu mai fac diferenţa între boemii coloraţi şi fumăcioşi şi pastilaţii snobi şi trendenţioşi. Mi-ar plăcea să-i văd într-o zi pe toţi oamenii frumoşi care ascultă relaxat muzică electronică adunaţi undeva în natură la un maraton de 24 de ore, ca la Dance Valley. Mă întreb dacă s-ar aduna destui cât s-o punem de-o insurgenţă. Fără priviri dubioase pe sub ochelarii de soare şi fără certificate de revoluţionar.

:: www.deltamusicfest.ro