Ma incearca o tristete nesfarsita cand privesc lista cu posibilele “minuni” ale romanilor”.
Inventarierea lor e un gest util si necesar pentru ca e bine sa stim „pe ce ne bazam” atunci cand strigam sus si tare ca vrem sa ne integram in Europa, in lipsa de ceva mai bun, prin cultura.
Lista „minunilor” seamana cu multe dintre vitrinele kitschoase care decoreaza sufrageriile romanilor: o duzina si ceva de vechituri cu valoare sentimentala, cateva gadgeturi industriale care merg prost sau nu mai merg deloc, un bibil mare cat Pentagonul, o colectie de cimilituri funerare si cateva piese cu adevarat valoroase, aproape pierdute intre celelalte nimicuri.
Cele mai multe monumente din lista, oricat de frumoase si de pline de semnificatii istorice, sunt realizari minore la scara europeana. Ele vorbesc despre istoria unui popor usernic, care a trait la portile crestinatatii si in anticamera marilor civilizatii.
E firesc ca un popor sa-si identifice si sa-si scoata in evidenta punctele tari, vestigiile fondatoare si amintirile durabile care-l legitimeaza, dar nu ma pot opri sa nu ma gandesc ca, in cazul nostru, in spatele aproape fiecarei „minuni” se ascunde o amintire rusinoasa, o lasitate, o gandire precauta sau, in cel mai bun caz, o intamplare fericita de care altii, mereu altii, se fac vinovati.
Suntem asemenea unei vaduve care a trait sub teroarea unui barbat betiv si violent si care, dupa moartea lui, ii impaiaza costumul de militar, ii asaza favoritii sub vitrina si-i alcatuieste cu ample derapaje de memorie un portret mincinos si romantat.
M-am intrebat mereu de ce insistam sa recurgem la o istorie falsificata, chiar si dupa ce cartile lui Lucian Boia au devenit bestselleruri. Poate pentru ca traim mereu sub micimea unui prezent greu suportabil, poate pentru ca nimeni nu ne invata in scoala ca indivizii isi dau adevarata valoare in viata prin propriile fapte, nu prin maretia inaintasilor.
E greu sa nu simti miros de praf si de macrameuri cand privesti lista „minunilor” romanilor. Reflexul provincial ne cere sa ne „minunam” in fata lor, mai inainte de a le conserva, de a le restaura si de a le promova la valoarea lor reala, atat cat este ea. Pacatuim, ca de obicei, prin exces, vorbind mult si faptuind putin.
La Densus, adevarata „minune” este ca lacasul n-a fost distrus de vreo restaurare indoielnica, soarta de care s-au invrednicit alte biserici, mai bine pozitionate turistic. La Tropaeum Traiani, „minune” ar fi sa asfalteze cineva soseaua si sa demoleze vestigiile industrializarii falimentare care oglindesc cucerirea traiana de pe dealul de peste drum.
Pentru fiecare dintre nominalizari, cu exceptia Casei Poporului, am o anumita admiratie si pretuire. Dar cu adevarat „minunate” nu mi se par decat Sibiul, Sighisoara, nordul Moldovei si supletea metalica a arcelor ridicate de Anghel Saligny peste Dunare.
Si pentru ca tot veni vorba, cu adevarat „minunat” mi se pare si faptul ca am supravietuit de-a lungul secolelor dispretuind si distrugand ce avem mai valoros. Pesemne ca vom ramane in vreun Larousse al Europei cu o „Rapire din Serai” si ce va mai ramane peste timp din Bibilul Poporului.
:: text: EvZ
Abea acuma s-or lichit in capu cesta toate cele bucati de intelepciune…:) Adunand “frumoasa tara pacat ca-i locuita” cu ‘monumentele naturii sunt mai frumoase decat monumentele romanilor’, ma declar convins de argumentul estetic:). Lasand poantele, idealul unei tari macar 20% monument al naturii mi se pare singura forma acceptabila de nationalism. Brand Romania verde, sa acoperim cicatricile abuzului de istorie k.
Cheers
La “minunile Romaniei”, ca si la “romanii cei mai celebri” (nu stiu de ce mass media simte mereu nevoia de topuri), totul pare sa depinda de nivelul de cultura al celor care voteaza. Mi se pare mie ca de aici vine de fapt tristetea cea mare…
E ciudat sa te citesc invocand minuni autohtone din trecut, cand tu nu il suporti decat in granitele orizontului tau virusat de nepatrunderea lui. De la faza cu Eminescu…mi-ai devenit un soi de daimon invers. Istoria… Stii tu ce parere are insusi profesorul Boia despre reactia provocata in generatia ta de cartile lui? Citite prea curand, de catre oameni care mai intai critica, abia apoi afla…daca afla..despre ce au criticat. Nu totul va fi fost falsificat, dragul meu… Altfel, nici macar tu n-ai fi facut ochi sa te minunezi de…minunile pe care “sa ne bazam”.
Ok…de stiam ca nu “aprobi” decat comentariile ce-ti sunt pe plac, ca nu “polemizezi” decat cu opiniile aprobatoare, nu ma mai deranjam. Sa ai o viata frumoasa, verde…si sa descoperi candva si sentimentul istoriei. Fara el, fara timp, oamenii se transforma in altceva. In produse de consum, mai mult sau mai putin adaptabile si valorizate, ale societatii care ii devoreaza.
Stimate tusicutine 🙂
nu ca m-as da in vint dupa scrierile domnului Bucurenci, dar trebuie sa recunoastem ca face un lucru bun: Pune niste probleme interesante intr-un loc public (si blogul de fata este mult mai public decit majoritatea!) si il face permeabil la orice punct de vedere exprimat rezonabil. Ceea ce posteaza nu trebuie neaparat sa fie ultimul racnet al intelepciunii, mai important mi se pare sa existe niste concluzii bune. Iar concluziile depind de noi. Ce ar putea sa mai faca domnul Bucurenci, ar fi un rezumat al discutiilor interesante, pe care sa il publice tot la un loc vizibil. Presupun ca rezumatul mai mult sau mai putin explicit exista oricum in memoria domniei sale si se exprima in articolele urmatoare. Iata de ce participarea mea la discutiile de pe acest blog (atunci cind am ceva de spus) mi se pare ca merita cheltuiala de timp, fie si numai ca un interesant experiment pedagogic.
OK, stiu, posibil ca totul sa fie constructie de imagine. So what? Rezultatul este acelasi.
Bucurenci nu raspunde la provocari si nici la intrebari de genul: maestre n-ai aflat ca in limba romana se scrie “veni vorba” nu “venii vorba”?
Dar trecand peste aceste amanunte, oarecum de inteles la cineva care a terminat liceul acum 7 ani si de atunci nu a mai luat nicio diploma, sa trecem la analiza concreta a articolului. Vasazica monumentele prezentate au o valoare neglijabila si noroc cu Boia care ne-a deschis ochii in legatura cu istoria romanilor ca altfel ne-am fi crezut buricul pamantului pana la adanci batraneti. Suferi de prezenteism baiatule. Lasa cartile postdecembriste si pune mana pe o istorie evenimentiala serioasa ca e mai mult decat evident ca esti ignorant in materie de istorie. Bine ca n-a scris si Marx ceva de biserica de la Densus ca l-ai fi citat primul. Sau voua marxistilor nu va prea plac bisericile?
Singura minune e ca nu se face o emisune Mari Minuni la TVR sa apara repede si infipt Bucurenci si sa “sustina” Sarmizegetusa ca pe un gunoi comparativ cu Forul lui Traian.
Bine ca VENII Bucurenci sa ne spuna cate parale fac monumentele patriei. Foarte frumos! As vrea totusi sa aflu dupa parerea lui cam care ar fi primele 3 “minuni” ale Romaniei. O sa fie foarte interesant, mai ales de la unul care din trei dorinte una este legalizarea marijuanei…
Vad ca nu postezi decat mesajele care iti convin tie. Nu ti-a placut ce am scis? Nu-i nimic, dar sa vada si altii. Nu asa e democratic? Sau iti sifoneaza imaginea si e deja prea mult?
Ok, vad ca postarile au luat o turnura anti-Bucurenci pe care nu o doream, asa ca nu voi mai pune gaz pe foc. Dar e riscul oricarei figuri publice, ce se expune si pe un blog. Bucurenci are dreptul la propria lui identificare. Si, la nevoie, l-as nominaliza chiar printre oamenii care ar putea face diferenta, candva, in aceasta tara. Mai depinde, insa, cat, cum si unde. Si chiar, de ce, adica spre ce… M-a deranjat, e drept, atitudinea lui, superficiala si aproape ignoranta in rebeliunea ei, fata de Eminescu, precum si supralicitarea viziunii asupra istoriei a profesorului Boia, lucru regretat, din stiinta mea, chiar de profesor, in raport cu generatia care mai intai trage, abia apoi intreaba. I-as propune lui Bucurenci sa afle chiar de la sursa, Lucian Boia, care sunt consideratiile acestuia despre impactul cartilor lui in randul unui anumit public. Daca e bine ca a avut un asemenea impact. Altfel, ca altadata la aiuritice cursuri optionale unde ne amalgamam studenti din diferiti ani, se vor mai trezi sa se intrebe unii, prea degraba degustatori de frisca de Cioran la vremea aceea…”Cum mama naibii putea Stefan sa-i bata pe turcii aia, la cati erau? Cu tancu si mitraliera?…” Si trageau, superior si definitiv, concluzia ca istoria, toata, va fi fost falsificata si pervertita comunistoid. Dar ei o vor proclama lumii pe cea adevarata… Aia a lor. Cred ca si la proprii parinti incepusera sa se uite chioras, de atata negare. Sper sa fi trecut, intre timp, la faza a doua, de negare a negatiei.
Probabil am terminat amandoi istoria ca si sora lui Bucurenci de altfel. Problema cu construit/ distrus mituri e ciclica. Scoala Ardeleana nu vroia sa auda de daci, arheologia noastra incipienta cam la fel apoi au venit comunistii si au bagat in fata nationalismul iar azi avem contrareactia, gen Boia. Totul se rezuma insa la teza lui Foucault – spune-mi cine e la putere ca sa iti zic cum e scrisa istoria. Bucurenci nu atinge decat superficial problematica asta si se ascunde dupa fraza retorice de dragul formei nu fondului, ca tot e “fan” Titu Maiorescu. Omul ar putea sa se apere spunand ca sunt doar niste articole in ziar, nu studii academice. Problema este ca lucrurile pot fi spuse si simplist dar pastrand acel echilibru intre nevoia de a fi explicit si direct si obligatia de a transmite un mesaj argumentat si corect, macar metodologic. Articolele lui Bucurenci ar avea o valoare daca, ridicate la puterea n pe o scara academica, ar putea prin logica interna sa devina contributii stiintifice. Problema este ca daca dezvolti stiintific ce spune Bucurenci ajungi la niste enormitati. Articolul de azi cu teoria formelor fara fond e un exemplu elocvent.
Andrei, nu cred ca parerile expuse de Bucurenci au pretentia ori au fost nascute cu pretentia de a fi “contributii stiintifice”. Ceea ce ma intereseaza pe mine este ca el, avand o consolidata vizibilitate mediatica se poate transforma din “purtator de opinie”, in “formator de opinie”, Intr-o tara care si asa duce lipsa de modele ori are modele inverse, trebuie sa ai mare grija – pentru ca e o enorma responsabilitate – ce fel de pareri expui public. Iar autocenzura trebuie sa functioneze mai abitir decat la nea Gica de la scularie care isi aude vorbele la o vodca de 1 leu, in colt, la birt. Chiar daca uneori intri in contradictie cu tine insuti, trebuie sa fii tu primul cenzor al libertatii tale de exprimare, atunci cand “risti” sa te transformi intr-un soi de porta-voce, indiferent carei generatii ii apartii. Si francezii se chinuiau sa desluseasca daca Napoleon a fost un geniu sau un criminal care a distrus floarea tinerimii si barbatimii franceze in campania din Rusia. Dar nu cred ca l-ar muta niciunul din Domul Invalizilor, iar in fata mormantului Imparatului, chiar si cei mai aprigi critici, ar avea in suflet doar mandria ca Napoleon a fost de-al lor. Ma rog, ma rog….corsican, dar deja asta a ramas doar un detaliu acoperit de faptele omului. Exista mituri fondatoare si eroi civilizatori. Daca noi insine lovim in aceia, putini, pe care ii avem, chiar ca nu ne ramane decat vesnica pomenire a lui Zamolxis si a misterelor dacilor. E ca in viata… Dupa o vreme, nici nu mai conteaza adevarul unei trecute relatii, ceea ce conteaza e starea pe care ti-o da aducerea ei aminte. Si, in numele unui adevar si mai inalt – afirmarea identitatii noastre poztive intr-un timp in care suntem asimilati doar hoardelor de rromi si vandali ce au invadat Vestul – trebuie sa fim primii care sa ne aparam in fata altora. Altfel, n-o va face nimeni. La urma urmei, e important pentru istorie si identitatea nationala cat de afemeiat a fost Stefan sau ce a facut el ca domn? Adevarul are multiple fatete, atunci cand e vorba de viata unui om. Depinde doar de noi, pe care decidem sa le folosim si in virtutea carui scop.
Evident ca nu au pretentia sa fie “contributii stiintifice”; m-ai inteles gresit sau poate nu am fost eu destul de explicit: am spus ca si un simplu articol de ziar trebuie sa transmita mesaje care sa tina cont de argumentele stiintifice existente, nu sa bata campii. Publicul larg citeste EVZ nu reviste de specialitate si tocmai de asta responsabilitatea este foarte mare. Scopul lui Bucurenci este ratingul si esteticul nu educarea publicului, de asta majoritatea ideilor sunt superficiale dar in forme atractive.
Ratingul…nu stiu..partial, poate…in emisiunea tv care banuiesc ca trebuie sa isi atinga un target de audienta pentru a-si justifica existenta. Esteticul…da…aici e o capcana pentru cel care coboara in agora. Exista un talibanism al esteticului, precum un altul al adevarurilor absolute detinute doar de unii. Cand cobori cu el spre popor iti asumi si riscuri…dar declansezi si efecte in cei care doar te asculta ca pe o Maestru, un Lider.
Ce de comentarii… Da’ nu inteleg faza cu diplomele. Si nici aia cu greselile de limba romana, ce sariti frate asa? Din fericire au trecut vremurile alea cand aveam obsesia cu gramatica, poate si pt. ca la facultate faceam niste materii scarboase de limba romana. Diplomele sunt f. usor de luat, tocmai mi-o iau pe a treia, dai niste bani (de obicei multi), te examineaza unii, si gata diploma. Asta-i cazul meu, care am schimbat mai multe meserii iar pt. ultima nu aveam diploma. Si nu mai pot sa eludez meandrele sistemului.
Mai bine bagati un joint, zau, decat sa va bateti capul cu asemenea probleme existentiale 🙂
E adevarat mosule , santem o natie de oameni ce au refuzat sa fie ” civilizati ” de pribegii ce si au lasat oasele pe aici sau au fost asimilati de inapoiatii de geti-begeti . Noi nu avem nimic sublim in noi fiindca am rezistat atatea milenii sub talpa pribegilor , nu ? Vai de voi amaratilor . Retineti un lucru , românii au fost impacati cu soarta lor , nu resemnati , impacati fiindca inca mai aveau credinta zalmoxiana in ei , a vietii de dupa moarte . De aia putin le pasa de pribegii ce le luau libertatea , stiau ca ce e val ca valul trece . Uitati va la statuile de 3 m din Arcul lui Constantin cel Mare , daca dacii aceia arata a invinsi . . . In ciuda tuturor , noi , d’acii nu am pierit !
E adevarat mosule , santem o natie de oameni ce au refuzat sa fie ” civilizati ” de pribegii ce si au lasat oasele pe aici sau au fost asimilati de inapoiatii de geti-begeti . Noi nu avem nimic sublim in noi fiindca am rezistat atatea milenii sub talpa pribegilor , nu ? Vai de voi amaratilor . Retineti un lucru , românii au fost impacati cu soarta lor , nu resemnati , impacati fiindca inca mai aveau credinta zalmoxiana in ei , a vietii de dupa moarte . De aia putin le pasa de pribegii ce le luau libertatea , stiau ca ce e val ca valul trece . Uitati va la statuile de 3 m din Arcul lui Constantin cel Mare , daca dacii aceia arata a invinsi . . . In ciuda tuturor , noi , d’acii nu am pierit ! Fumeaza linistit !