Mi-a semnalat Oana editia cu Dan C. Mihailescu a emisiunii “Altfel” (moderatori: Andrei Plesu si Gabriel Liiceanu) de saptamana trecuta.

DanCe intr-o verva adorabila, Liiceanu balbaindu-se empatic (si simpatic), Plesu evadand sagalnic in deriziunea cartierista (“Dom’le, dac-ar sti ei ce baieti buni suntem noi de fapt…”).

DanCe incearca sa predea o mica lectie de televiziune, Plesu&Liiceanu conced ca spectacolul televizat al unei discutii intre intelectuali care au aceeasi parere e plicticos, iar Plesu recunoaste ca-i plac filmele cu batai. Enjoy!

show_d0d7b62e0b583c(400, 326);

DanCe: Voi doi atat sinteti de perfect armonizati ca doua semisfere…

Liiceanu: In contrariile noastre…

DanCe: Da, sunteti tot ce poate fi mai diferit ca persoane si de-aia impreuna faceti o monada perfecta. Si de-aicea spectacolul vostru risca sa supere. Stiti ca nu exista persoane mai dusmanite in tara decat sunteti dumneavoastra, voi.

Liiceanu: Ce vorbesti? Nu stiam…

DanCe: Polarizati toate urile la mine-n familie si la tara, ale celor mai diverse persoane din cele mai diverse partide, cu cele mai diverse profesii si umori. Toata lumea, cand apareti voi – mai mult Gabriel decat Andrei: “Iar e asta, iar vrea sa ne omoare, cu comunismu’…”

Plesu: Dom’le, daca-ar sti ce baieti buni sintem de fapt…

DanCe: Focalizati ura…

Liiceanu: Vad ca si tu v-v-vrei v-v-rei sa perpetuezi imaginea… uite, am inceput sa ma balbai…

DanCe: Vreau sa va enervez!

Liiceanu: Vad ca si tu ai inceput sa perpetuezi imaginea polaritatii noastre. (seducator) Dar tu ma cunosti… (sobru) Am umor sau nu? Sunt chiar atat de grav, de sobru, de dramatic?

DanCe: Carcasa este fioroasa!

Liiceanu: Este o imagine…

DanCe: Omul e minunat inauntru!

Liiceanu: Este o imagine pe care mi-a acreditat-o…

DanCe: Esti un shogun, un lancier, un inchizitor!

Liiceanu: Da, da’ nu-i imaginea mea, e-a televiziunii. (zambind) Eu nu asa am vrut sa…

Plesu: (morocanos) Io sunt invers. Io-i am p-astia toti pa dinauntru…

DanCe: Esti cea mai incapatoare fiinta din literatura noastra!

Plesu: Multumesc, da’ sa stii ca mai slabesc.

Liiceanu: DanCe, serios, raspunde-ne: merge spectacolul mintii cu micul ecran? Nu cumva televiziunea-i facuta sa arate altceva decat idei si balet spiritual?

DanCe: Adevarul, ca intotdeauna, este la mijloc. Eu nu va dau lectii, (catre Plesu) iti dai seama, eu acum vin ca un telespectator normal care, uitandu-ma la voi, ma simt perfect la nisa. Deci, stam acasa zece mii, douazeci de mii, saizeci de mii de romani, profesori, care va vedem. Un spectacol de idei perfect. Daca intre voi ar fi intotdeauna, zic eu, un adversar, nu neaparat pe care il luati sa-l juganiti aici, dar un om cu care stiti dinainte ca nu aveti aceleasi pareri. Bucurenci, de pilda, un om care apara stanga, Alexandru Matei… Sunt tot mai multi tineri acum care cer stanga. Este o reverie a comunismului prin care ei n-au trecut si nu stiu ce este. Aduceti aici, intr-o buna zi, in locul meu, un om care sa va traga de urechi un pic si pe care si voi sa reusiti sa-l trageti de bracinari.

Plesu: (ritos) Intai ii trimitem o luna la stanga. Le cream o mica stanga…

DanCe: …la munca de jos…

Plesu: (jovial) …asa de laborator…

Liiceanu: Ii trimitem in Cuba!

Plesu: (hotarat) …in care sa traiasca o luna ca la stanga care-a existat la noi cel putin si p-orma discutam. Ca ei vorbesc de-o stanga diafana, de-o stanga a lecturilor lor.

DanCe: ’68-ul parizian…

Plesu si DanCe (in cor): Nici macar ala…

Liiceanu (didactic): Nu. Propunem un stagiu in Cuba, pe urma in Coreea de Nord si pe urma stam de vorba.

DanCe: (impaciuitor) Da, da, stiu… Dar, din punct de vedere polemic, ar trebui. Asta e.