You don’t even know how a camera’s burst-mode flash works, but you persuade yourself to pay for the extra feature just in case. You no longer have anything in common with someone who keeps calling you, but you hate to just zap the relationship.Your child is exhausted from after-school soccer, ballet and Chinese lessons, but you won’t let her drop the piano lessons. They could come in handy! And who knows? Maybe they will.
(…) “Closing a door on an option is experienced as a loss, and people are willing to pay a price to avoid the emotion of loss,” Dr. Ariely says.
Din New York Times via Cristi Lupşa
Closing a door on an option is experienced as a loss, e foarte adevarat, caci you never know…
Am ascultat azi emisiunea lui Liviu Mihaiu si mi-a placut mult ce ai spus acolo. Am spus si eu de foarte multe ori ca pe tineri nu-i prea asculta nimeni, de-aici dezamagirile si dorinta de a pleca prin alte parti. Si cu toate acestea, asa cum ai spus la radio sunt o multime de tineri care risca nebuneste, as zice si reusesc. Ultimul numar din Target e foarte elocvent in acest sens. Iti doresc succes in continuare!
In engleza este un verb care ii zice asa: prioritize. Si vei putea renunta mai usor la activitati care nu sunt prioritare pentru a dedica mai mult timp celor care conteaza cu adevarat… pana la urma, indecizia e normala… e asa greu sa stii ce te face fericit cu adevarat, nu?
Mie-mi sună foarte românesc! Luaţi exemplu învăţământul din ţara asta. Câte informaţii pe care le-aţi învăţat în liceu v-au folosit în facultate? Eu aş zice… vreo 10-20%. Apoi cât din ce aţi studiat în facultate vă ajută în viaţă. Oare…5%? Restul e crap. Dar ne este vârât pe gât cu forţa!
Atitudinea asta cu usile deschise vine de cele mai multe ori de la o lipsa de responsabilitate.
O persoana responsabila stie ce vrea si in consecinta isi traieste viata asa cum vrea.
Iresponsabilul nu stie ce vrea si de cele mai multe ori nici nu vrea sa afle. In consecinta, se agata de tot ce-i iese in cale in ideea ca poate lucrul respectiv reprezinta viitorul lui. Si astfel, tine aproape oameni care-i mananca inutil timpul si sta ingropat intr-un munte de chestii inutile. Renuntarea la o relatie sau la un lucru personal ii trezeste frica. “Daca o sa am nevoie de X sau de Y”
Se spune ca atunci cand faci liniste in inima ta auzi vocea Divinului. Ea e prezenta acolo dar e acoperita de zgomotul din mintea noastra. Zgomotul ne impiedica sa o auzim.
Bucurenci e un tanar recent tipic.
Subiectele care le alege sunt atat de adanci, bat atat de departe, incat ar merita sa fie … teme de numar la “Dilema” ! Ca tot se are atat de bine cu Patriarhul Plesu…
Avand in vedere ca articolului nu ii poate fi acordata titulatura de stire, si desi interesant (more or less) citatul… nu inteleg exact care este abordarea (ca sa nu spun parerea) ta personala.
Dincolo de toate cele, poti rezuma intreg articolul in cateva cuvinte: “traim in secolul guvernat de: more, better, now “. Insa suntem atat de tracasati de aceste cuvinte incat uitam de regula care sunt lucrurile pentru care trebuie sa ne preocum cu aceste “imbunatatiri”.
Mi-a placut articolul si o sa-l tin minte(caci de transmis asta am facut deja).Optiunile mele sunt subrede(sunt tanara)si foarte multe, asta se intampla cu toata generatia mea de -teen.
Imi vorbea cineva de informatia rudimentara care este si abundenta;si m-am gandit la un numar de circ. Asta sa fie ideea timpului meu despre Homo Universalis, un om facut de petice(ca sa-l tot impiedice..)?Acest mod de a trata cunoasterea se reflecta si in relatiile noastre sociale, si in proiectele pe care le abordam.
Astea-s vizite de curtoazie.