Nonviolenţa politică şi nonviolenţa olimpică nu mai pot oricum subzista în afara valorilor asiatice care, precedând cu mult drepturile universale ale omului, le pot şi revigora – compasiunea, în primul rând.
Dacă viitorul câştigător al probei de maraton de la Beijing nu va descoperi câte împărtăşeşte în epuizare cu un tibetan – după kilometrul 40, gâfâind într-un aer nesănătos şi doar aparent liber -, va triumfa doar mercantilizarea galopantă. Şi o pace dopată.
zice Eugen Ciurtin în Revista 22. Articolul se numeşte Tibet 2008. Trei tradiţii ale non-violenţei. Un conflict unic.