Treceam joi pe Ştirbey Vodă şi m-am oprit să mă reculeg în faţa ei. Am fost mereu fascinat de demolări. De uşurinţa cu care trecem peste. Acum vreo zece ani, bunica şi fratele bunicului au pus la pământ în câteva zile casa părintească din Lereşti, o casă argeşeană, cu pridvor înalt, care a fost la viaţa ei mutată pe butuci dintr-un loc în altul, dar pe care cei doi nu s-au putut înţelege s-o mute în noul mileniu. Au pus-o jos şi au construit peste. Am făcut atunci 2 role de film cu Zenitul. Le mai am şi acum într-un album pe care mama a refuzat să se uite. Încă un motiv pentru care mergem aşa de rar la ţară.
Casa Radio nu era vreo frumuseţe, dar era un reper arhitectural important din ultimii ani ai dictaturii socialiste. Faţada ei încremenită, deşi în continuă ruinare, a fost un martor tăcut al obsedantei tranziţii. Am crescut în vreme ce ea s-a părăginit, eu tot mai verde, ea tot mai gălbuie. Ştiam că se demolează, ştiam că se va face un mall. Când am fost internat la Municipal, mi-aduc aminte că priveam pe geam şi-mi spuneam că terenul chiar merită o clădire care să pună mai bine în valoare malul gârlei.
Şi atunci de ce mi s-a pus un nod în gât când am văzut escavatoarele suite ca omizile pe clădirea putredă? Pentru că ştiu că şenilele lor vor trece cu aceeaşi uşurinţă şi peste amintirile mele din anii când sărăcia era mult mai democratică, ţigările mai proaste şi maşinile mai puţine.
Nu stiam ca se demoleaza… nu era o frumusete de cladire, intr-adevar, dar tot ai o strangere de inima cand o vezi calcata de buldozere…
“starea de santier” o traiesc de mai bine de un an pe colentina, fara sa asist la demolari arhitecturale de mare valoare. inteleg sentimentul. ma enerveaza…
mi-a placut cum ai scris.
nu stii daca ai timp (1) si daca ai auzit de rocultura (2), dar mi-ar face placere sa te invit acolo si sa ne postezi cate ceva.
http://www.rocultura.ro
(sterge comm-ul asta, daca-l consideri publicitar)
Din cate stiu eu (surse relativ sigure), nu se demoleaza intreaga constructie. Planul dezvoltatorului este sa construiasca peste nivelul actual al cladirii si in continuarea acesteia. Ceea ce s-a demolat cred ca s-a facut doar pentru intrarea principala. Daca vroiau sa o demoleze o puteau face pana acum, au avut destul timp…demolarea este usoara, construirea mult mai grea.
Cand am citit postul tau, am avut o strangere de inima.
Tot in Leresti, acum cativa ani, un unchi a demolat s(h)opul din curtea casei bunicilor mei. E drept ca este mostenirea lor, insa cele mai pregnante imagini din copilaria mea sunt legate de leaganul montat de Taica “sub sop”. Casa pare acum mai mica si mai banala, oricum mai saraca decat pe vremuri. Desi mai merg la Leresti si mai trec pe langa casa bunicilor, daca se poate nu ma mai uit la intr-acolo.
Altfel, demolarile sunt ceva firesc. Orasele sunt vii si este normal sa se construiasca, sa se modifice, sa se darame. La fel de normal este ca ceva construit in anii 2000 sa arate ca in anii 2000.
lucram in apropiere si cand a inceput demolarea, s-a simtit ca un cutremur si un zgomot oribil. a fost mereu o cladire lasata in paragina – ca o imagine trista a trecutului. cand o sa fie gata renovata o sa fie frumos si lumea o sa uite cu timpul … asa se intampla, toate se uita … se pierd
Am stat un timp in Bucuresti si am trecut aproape zilnic pe langa aceasta cladire. Dar parca ea nu facea parte din Bucurestiul de care m-am indragostit. Mi s-ar rupe sufletul sa se demoleze altele (poate ca intre timp s-au demolat, eu am plecat de ceva timp din Bucuresti) dar coloanele astea ce in spate ascundeau ziduri mizere, totul ingradit de panouri metalice si mai deprimante… parca nu imi pare rau ca dispar.
Nu prea ai ce pierde ca se duce…
si mie mi s-a facut stomacul ghem cand am vazut partea demolata, din fericire nu au daramat decat o parte. si tot din fericire pot spune din surse sigure ca nu-si vor bate joc de spatiul alocat de aceasta impunatoare cladire. e adevarat ca va avea scop comercial, probabil inca un mall prin care sa-si plimbe saltaret tocurile, pitzipoancele de dambovita, dar va fi mai mult de atat. nu cred ca am dreptul sa dau mai multe detalii despre proiect, dar pot sa va asigur ca nu veti fi dezamagiti. cel putin eu nu am fost de proiect, acum sa vedem totul finalizat, pentru ca si baneasa mall arata f bine pe hartie si a suferit destule schimbari pana a ajuns sa-l cunoastem asa este acum… sper ca nu v-am rapit prea mult timp, si iti multumesc pentru lectura placuta. rar mi se intampla sa traiesc atatea emotii in doar cateva ore. 🙂
Problema nu este ca se darama, de fapt mi-e groaza sa ma gandesc ce o sa faca in continuare, as putea sa bag mana in foc ca ce o sa fie nou nu o sa aiba nici o treaba cu ce e vechi si s-au hotarat sa pastreze. Cladirea aia e un amalgam de stiluri, ori ce se face acum in romania se vrea a fi “moderno-metalo-sticla”…altceva nu cred ca am mai vazut, exceptie cateva restaurari ca la carte a caselor vechi si restaurarea-reconversia sediului OAR din Piata Revolutiei. Abia astept sa vad combinatia.
Cine mai e atat de indragostit in Bucuresti si scrie despre el? Fara repros si critici, efectiv cu admiratie… Nu am avut ocazia sa vad periferiile, nu stiu ce presupun, nici nu cred ca vreau sa stiu ce presupun…vreau doar sa citesc de la cineva care stie cu adevarat ce se intampla si nu minte, cum o fac marea majoritate.
(scuze pentru lungimea comment-ului:D)
E adevarat, o sa fie o combinatie de metal sticla si fatada veche a casei radio. zilele trecute am vazut cum ar trebui sa arate final proiectul: un mare mall, inconjurat de 3 blocuri turn, dintre care unul va avea in jur de 145 m (aproximativ 50 etaje) si o roata asemanatoare cu “The Eye of London”. Blocurile turn vor fi locasul pentru un hotelde 5 stele si ca de obicei spatii de birouri cat cuprinde.
Si pe mine ma intristeaza ce se intampla cu valorile arhitecturale ale Bucurestiului, dar sunt constienta ca deocamdata vocea mea e infima se pierde in vacarmul ce striga dupa bani…